..
mi-am deschis blogul de mai multe ori în lunile astea, fie şi pentru a mă asigura că e încă aici, că poate mi-a făcut internetul vreo nefăcută şi mă lasă aşa, cu ochii-n soare. şi era aici, clar, tot timpul. mergea strună de fiecare dată când îl deschideam, mă uitam, constatam, eram mulţumit, pa, la revedere.
'r-ar să fie.
am declic-uri, ca orice om. e drept, mult mai rare decât media - întotdeauna am fost cu câte ceva sub medie, deci nimic deosebit - dar am declic-uri în care mă buşeşte plânsul, scurt şi cuprinzător. ş-am şi o gură pân' la urechi, în momentele alea, un rânjet fericit, de zici că-s bun de pus sub cheie. probabil pentru că aşa mă mai prind şi eu că nu-s cu totul bolovan, că mai mişc câte ceva de la un atriu la un ventricul şi-napoi. ei, şi pentru că şi declicurile sunt fiinţe, au suflete şi ochi şi degete şi chiar şi păr, la mine se cheamă, simplu şi poate dezamăgitor pentru unii, cântece. a, bine, îs multe cântece mult mai tari decât declicurile, e clar, şi-s cântece care-mi plac de cincizeci de ori mai mult; da' probabil că şi momentu' e ales cu grijă şi rigoare de psihicul meu - în care, de azi, nu mai am nici o încredere, dacă-mi face chestii din astea. ei, deci, cu declicul la psihiatru: în afară de-ăsta din seara asta, ultimu' a fost acu' aproape 9 luni, îl chema (şi-l mai cheamă încă) peter gabriel & paula cole - blood of eden. e consumat, explodat, dezamorsat, folosit, gata. da, dar ăsta de azi a fost altu': eurythmics - the miracle of love. şi spunând asta, ce mai contează că singuru' leac de dezamorsare s-a chemat everybody wants to be a cat, din pisicile aristocrate? şi că acum am nimerit (probabil stabilitatea mea psihică face playlistul) în barefoot servants - black bird, care-are să-mi cânte toată noaptea?
ce-am mai făcut eu în ultima vreme?
am lucrat. încă lucrez, dar ceva mai eficientizat şi mult mai plăcut, zic eu. adică, din trei slujbe simultan, toate destul de tari, am rămas cu cea care este şi mai serioasă, şi mai plăcută. hah, dacă citesc chestia asta peste zece minute, îmi sună c-aş vrea să mă-nsor. cu ea, cu slujba. mda. deocamdată suntem într-o relaţie extrem de lejeră şi deschisă, ceea ce-mi convine de minune.
m-am apucat de o grămadă de activităţi extracurriculare pe care le iau în serios; şi, ce-i mai rău e că am început să mă gândesc la şcoală ca la o activitate extra-extracurriculară - mă rog, pricepeţi voi. c-aşa-i omu', mai merge şi-n marşarier pe transfăgărăşan, ca poliţiştii. of, doamne, că deloc nu mă-nvăţ minte. habar n-am ce-am să fac. deocamdată-mi ţin timpul cât mai ocupat, doar-doar să nu rămân singur cu mine, că n-am deloc chef de ceartă.
am împlinit trei ani şi şapte luni de burlăcie. long live me! dracu' ştie cât o mai ţin aşa, fapt e că-ncep să devin paranoic şi oleacă sonat: îmi imaginez nunţi şi copchii şi eu ş-o fiinţă şi statul împreună şi-s traversat automat de-un stampede de frisoane scoţiene. în caz contrar, mă apucă nişte puseuri de remarci misogine şi veninoase de se-ngrozesc şi fug toate fiinţele p-o rază d-un kilometru, ca ciutele, fie şi simţind frica semenelor propagându-se-n feromoni. da, aşa înţeleg eu să-mi arăt simpatia, admiraţia şi afecţiunea faţă de dânsele. bună treabă, ă?
m-am apucat de citit, ca un fel de continuare a ideii de a nu mai pune piciorul în vamă şi-n greenhours. şi până acum mă bucur de chestia asta mai mult decât dacă lucrurile s-ar fi petrecut invers. şi-am de gând recuperez toate cărţile pe care nu le-am citit. ulysses şi blues pentru o pisică neagră, acum, deocamdată.
am hotărât să nu mă mai duc în vamă şi-n greenhours decât în interes "de lucru". şi acum, la ceva vreme după schimbarea asta, cred că e una din cele mai bune decizii pe care le-am luat în 2007.
m-am apucat de cântat (în cele din urmă).
şi acum închei victorios, cu menţiunea că ieri am fost, pentru prima dată de când mă ştiu, faţă-n faţă cu o fată care avea o chestie mare pe care scria "free hugs"; cu litere mari, îngroşate şi negre şi u-ul era verde. şi da, m-am repezit l-a ea şi-am îmbrăţişat-o cu foc. eram în braşov şi eram în trecere.
vorbim mai încolo.
