Sunday, February 28, 2010

poveşti. sau "cât, dar mai ales cum."


cel mai mult îmi place de mine când nu dorm când trebuie. (normal, de cele mai multe ori dorm când nu trebuie.) şi nu aşa, aiurea: există timpi speciali pentru insomnii. nu se pune că ai insomnie după-masa, n-ai făcut nimic, nu funcţionează contextul dacă ai stat treaz noaptea ş-ai dormit dimineaţa. dacă eşti insomniac profesionist, ştii că perioada-cheie e aia de dimineaţă. de după răsărit. ţine cam până pe la 1500 zulu, adică în jur de 2 ceasuri, în realitatea pură şi nealterată a omului care n-a dormit de vreo 36 de ore. dacă stau huhurez o noapte, e perfect. sunt hiperactiv, ţopăi prin casă, vorbesc mult, tare şi obligatoriu foarte spiritual, sunt thyl ulenspiegelul vehement al tuturor chestiilor la care mă uit şi dacă nu mă uit la ele, nu-i nimic, de fapt le ştiu pe de rost. gândex conex, anex, complex, fedex, sex, clar, rock şi am o dicţie perfectă când grăiex absolut tot ce-mi trece prin cap. sunt supermanul inteligenţei.

după cum nu este nici un secret, io îs un om practic. adică, burlac. dar, pe lângă starea de fapt a societăţii încremenite în aceleaşi cutume şi arhetipuri sociale (abia am început, aplauzele mai încolo), eu posed un stil aparte de a fi burlac, dezvoltat de mine de-a lungul acestei călătorii minunate şi nesfârşite care este viaţa. pe lângă faptul că mă bucur de orice moment de burlăcie, pe lângă faptul că am învăţat să-not în lacuri, bălţi, canale, torente, cascade, pâraie, râuri, fluvii, mlaştini, mări, oceane şi cratiţe cu apă clocotită, am dezvoltat o ramură probabil unică a burlăciei: reluctanţa la dorinţa de a te implica. deci, nu numai că nu vreau să mă implic, nici măcar nu vreau să vreau să mă implic. corect, pot să nu vreau să vreau să mă implic şi cu toate astea să mă trezesc că vreau să mă implic sau, mai rău, să mă implic fără să vreau. ceea ce e o problemă (şi, da, se-ntâmplă). dar, printre multele avantaje ale singurătăţii şi, hai s-o zicem p-a dreaptă, mizantropiei caracterului meu nemernic se numără şi timpul liber alocat întru epistemologia şi gnoseologia forului interior. şi, cum nimic bun nu poate veni din asta (se ştie că "ignorance is bliss", încă de la cypher), reuşesc destul de bine să-mi copilesc flora simţământală cu bisturiul. când m-o năpădi, apelez la alte obiecte casnice, mai de distrugere în masă.

bunăoară, acum vreo săptămână şi ceva m-am trezit cu 6 ani adunaţi sub centura de burlăcitate. c-o zi-nainte de crestătura anuală pe răbojul cenuşiu plănuiam să ucid trei virgine siameze prin sex (da, şi să ucid, şi siameze) şi apoi să prăduiesc ce-oi găsi în frigiderul lor. dar sorţii potrivnici mi-au ars o scatoalcă sănătoasă peste răboj; drept pentru care am uitat complet de planul ăsta a doua zi, la trezire (nu, că 3 virgine siameze prin sex există, nu asta era problema), aşa că m-am ocupat cu lucruri mai puţin falnice (dar nu mai puţin autentice) ale burlăciei: am spălat vase - adică o cană mare din care să mă hidratez să nu mor, am stat pe net, m-am uitat la un scurt pornoşag psihopat, am ras nişte scotch şi, în general, n-am făcut duş.
ca şi idee de viaţă.
asta înseamnă mai multe lucruri, dintre care zic doar unul, că e singurul care-mi vine-n minte.
am ajuns la o autosuficienţă apropiată de perfecţiune. adică, am început să nu mai iau în seamă sărbătorile sufletului meu (că de restul de sărbători oricum mă doare-n paişpe), pentru că, la dracu', fiecare zi e de fapt o sărbătoare. e mişto să fii tu însuţi, dar cât de mişto e să fii şi conştient pe deplin de chestia asta! - şi, da, cu fraza anterioară pot să rup gura oricărui papiţoi care are o hârtie pe care scrie "life coach". bă, nu e ca-n fotbal. nu poţi fi un antrenor bun decât dacă eşti un jucător bun, şi, oricum, excepţiile de bad player - good coach îs alea care confirmă regula.

paranteză deschisă.
cum îs un tip cu noroc la ghinioane, am întâlnit mulţi antrenori de viaţă. foarte puţini mi-au plăcut, şi nici nu erau antrenori de viaţă cu patalama, ci nişte oameni trăiţi, trecuţi, înţelepţi şi fără prejudecăţi. restul, majoritatea cu glonţul de life coach în cv, apropiaţi de life cockroaches, sunt nişte personaje fascinante din alte motive. coaching by example (or by experience) nu e neapărat punctul lor forte; în schimb au nişte elemente pentru care ţi-ai vinde un rinichi, dacă n-ai şti că după aia trebuie s-o laşi mai moale cu băutura: au o extraordinară rezistenţă la stres şi la argumente, înmagazinează multe pilde, ghicitori şi filosofii (unele îşi mai pun şi piedică reciproc, but it's all in good fun), au opinii verticale, pertinente, logice şi un discurs retoric şi închizător, pe un singur fir. le place să se-audă vorbind, dar peroraţiile lor nu-s niciodată prea lungi şi prea plictisitoare; cum ar putea să fie, atâta vreme cât fiecare frază e un mic motto. oamenii de genul ăsta supravieţuiesc celor mai mari bombardamente; de fapt, înfloresc după. fix aşa, life cockroaches. fără nici un fel de glumă, e de admirat.
paranteză închisă.

dacă primele trei aniversări de burlăcie au fost primite cu entuziasm de unii apropiaţi şi - să fim oneşti - nu puţine apropiate, apăi la a patra se cam obişnuiseră cu ideea. fix ca-n bancul ăla cu "luni: sarmaleee!", pe joi, aşa, deja li se cam luase de acelaşi fel de mâncare. la a cincea s-au uitat lung şi clătinând din cap, unii m-au întrebat de sănătate şi mi-au zis că ştiu ei nişte doctori de cap, poate e de-acolo. hai, pă bune. mă rog, tura asta nici nu le-am mai zis, că unii nu mai sunt apropiaţi (motivele îs în schimb apropiate), iar ăilanţi ar apărea cu nişte moace lungi şi posomorâte, de m-aş bucura ca un drac împieliţat ş-ar crăpa fierea-n ei. cât despre muieri, acuma nu pot să povestesc despre rânjet, dar e bine să se înţeleagă pe deplin situaţia pisicii de cheshire.

aşa.
despre restul, că e mult mai importat.

din categoria popândaucei pe plajă: "un con! cine-mi explică?" de ce, sfinte artaxerse, televiziunile au "corespondenţi la faţa locului", care transmit, de fapt, din faţa unităţii, ca să-ţi spună de-a fir a păr cum are să fie vremea pe trei zile de-acu' încolo? ca să nu mai zic că a intrat în direct o tipă de la timişoara ca să povestească despre cum se umflă dunărea la giurgiu şi la brăila. bine, ştiu de ce e duduia acolo, a avut un eveniment caritabil de prezentat, aplauze pentru ea, da' totuşi, televiziunea, jbuf-jbuf! la fel, de ce pana mea americanii cu argint la dans pe perechi pe gheaţă au ales varianta de la billie jean a lui david cook şi nu s-au orientat, totuşi, spre chris cornell? da' asta-i o chestie de nuanţă, nu tătă lumea poa' să-nţeleagă. nici măcar eu.

uşor-uşor, învăţ cum e cu ţinutul-minte şi spusul "nu". când zic "da" şi mi-o iau peste ochi de la mine însumi e foarte revelator, nimic de comentat, da' prefer să deduc decât să combat.
la tăţi ni-i greu, zilele-astea. tre' să nu dorm mai mult decât nu dorm în general, şi sunt oleacă mai buimac decât prevede regulamentul de ordine interioară. dar şi dacă-mi iese pe plus la sfârşit, e semn clar că am să conduc universul.

nu-mi place să fiu politicos. de fapt, nu-mi plac unele formule de politeţe. culmea e că am fost educat într-un spirit de gentleman, şi de ceva timp încoace le tot dau, repetat şi tare, cu firma-n cap celor din clan (mai ales părţii masculine - tată & bunici), dar, asta este. în cea mai mare parte a timpului, politeţea mi se pare o pierdere de vreme.

spre exemplu: "mulţumesc". în majoritatea cazurilor, e degeaba. din momentul în care întreprinzi(volitiv) ceva pentru cineva, e clar că e alegerea ta. adică, pui în balanţă bunele şi relele (mai mult sau mai puţin conştient, depinde de circumstanţe şi de iq) şi după aia alegi, cu de la tine putere, să purcezi întru. apăi, de ce aştepţi "mulţumesc" după, să ştii că eşti apreciat de beneficiar - huo, egoistule! şi invers, de ce zic mulţumesc, să fii sigur că ştie ăla că îl apreciezi şi că poate, pe viitor, are să te mai ajute.

şi acum, intrarea marilor porcării:

- "somn uşor". sictir! io când aud "somn uşor" îmi vine să dau. da, pumni. adică, vrei să dorm uşor, să mă trezesc repede, eventual din 5 în 5 minute, să-mi bat joc de odihnă şi să ajung la concluzia că mai bine mă duceam să stau într-un picior pe-un par în timp ce cioplesc bustul lui morfeu din lemn de tek şi să dobor recordul mondial la statul într-un picior pe-un par în timp ce ciopleşti bustul lui morfeu din lemn de tek. nu, bă, io vreau somn greu, să dorm de să tai lemne de tek pe mine, să fiu nou-născut la trezire! a, meandrele semanticii, "să-ţi vină somnul uşor" - da, grigore/marghioalo, aia vreau şi eu, că d-aia mă duc să mă culc; n-am nevoie de tine să-mi strici concentrarea dinaintea somnului.

- "poftă bună". aici trec la împărţit coate-n dinţi. mie mi-e deja foame sau, fie, poftă, că d-aia mă şi apuc de mâncat. e o stupizenie superfluă să-mi spui "poftă bună", atâta vreme cât io mă duc să mă ghigosesc sub auspiciul deja existent al foamei/poftei. de fapt, formularea "poftă bună" e o idioţenie propriu-zisă, nu merge la nimic. nici nu ştiu de ce-a fost inventată sau cum. ba, cum, cred că ştiu: ospătarii l-au inventat! e un mod de a intra, şarlataneşte, pe sub pielea clientului, ca să primească o mică atenţie la sfârşit. dublu sictir!

- "drum bun" - aceeaşi marie, alte cizme de cauciuc. mulţumesc de urare! (formulele de politeţe capătă un substrat şi o substanţă doar dacă-s folosite ironic.) io chiar aşteptam un drum cu cioburi, cuie, mine antipersonal, hârtoape de la trecute vieţi de mine antipersonal şi, dacă se poate, sârmă ghimpată. noroc de tine!

- "noroc!"/"sănătate!" la strănutat. că în rest, ghinion şi boală. acum, dacă strănuţi, se presupune că you could've caught some bug, eşti alergic, ţi-a intrat ceva în nas. deci, îţi urez să scapi de. în traducere, mai pe larg: "vreau să nu mori şi să nu-ţi fie rău. asta-nseamnă că îţi sunt prieten sau măcar nu-ţi sunt ostil făţiş. deşi tu poate ştii asta deja, din multele situaţii pe care le-am trecut împreună şi care-s mult mai importante decât strănutul ăsta. sau poate nu, că nu ne cunoaştem atât de bine, sau chiar deloc. totuşi, vreau să te asigur într-un mod superficial şi linguşitor de poziţia mea socială faţă de tine." well, fuck you senseless with a broomstick. mai bine dă-mi un şerveţel, o aspirină sau un ceai. în tăcere. şi n-aştepta să-ţi mulţumesc, dacă tot te interesează soarta mea.

toate formulele astea de politeţe, sunt, de fapt, ambalaje goale. forme de formă. au fost născute din egoism şi dorinţă de interacţiune spre manipulare, vârâte cu de-a sila în "conştientul colectiv" (luaţi loc, aplauzele mai încolo, nu mai e mult), bătute-n cuiele istoriei bunelor maniere (care nu-s cu totul lipsite de sens!) şi apoi preluate şi continuate aproape inconştient de mulţi idioţi care nu le-nţeleg şi care le folosesc ca şi cum te-ai duce să tai lemne cu o drujbă pe care n-o porneşti, o ţii pe post de joagăr.

- "la revedere"/"salut"/"pa"/bună ziua/seara/dimineaţa/noaptea"/"bine te-am găsit"/"bine-ai venit" - vreau o explicaţie serioasă pentru chestiile astea. alta decât aia de a te băga-n seamă.

(ca idee, n-am zis nimic de "dumneavoastră" şi alte asemenea, că acolo intrăm în categorisirile pe familiarităţi, vârste şi poziţii sociale/financiare, extrem de făţişe, de clare şi de sincere.)

make no mistake, ecuaţia politeţii e foarte simplă. zic "mulţumesc" din egoism, aştept să mi se mulţumească din orgoliu. toate celelalte formule sunt pe-acelaşi calapod: o interacţiune socială cu prea mult ambalaj (simpla existenţă, de altfel) şi extrem de egoistă, născută, crescută, înmulţită şi perpetuată din cauza faptului că e prea dificil să găseşti ceva de spus care să conţină substanţă. politeţea este ca un fel de fast-food conservator, elegant şi mereu trendy al conversaţiei.

şi altceva

am fost expus şi conectat la viaţa internautică românească-n ultima lună cât n-am fost toată viaţa mea, adunat, cred. e mult de citit şi, în marea majoritate a cazurilor, prost. dar mă vaccinez de mai multe ori pe zi împotriva situaţiei. din categoria: "să nu uiţi, darie!" am reuşit să-mi retez multe porniri spre a lua parte mai activ la o asemenea viaţă. important e că am descoperit că jucăria aia funcţionează. şi că suntem liverpool în ghencea, în minutul 85.

da, de nesomn am scris atât. şi nici nu-mi place limbajul deprins din tot felul de filme proaste, fără stallone şi erika eleniak.

Saturday, February 20, 2010

Cougar Of All Trades Facts


ancuţă, îmi pare nespus de rău pentru tine.
dacă ţi-ai fi deschis televizoarele mai devreme, ai fi observat că-s mai mult decât încântat să vorbesc despre mine. 99 de lucruri? prea puţin! mai ales că acu' 2 lepşe am prestat 200 de întrebări la poligraf.

(.. ca să nu mai zicem că tu ai trişat. la nimereală, 54-66.)

titlu, deşi nu merită:

Narcisismul în Stahanovism. Sau Invers

1. Cougar este cel mai inteligent individ care a păşit, păşeşte şi are să păşească vreodată pe vreo suprafaţă lichidă, solidă, gazoasă, vidă sau din alte chestii, spre exemplu antimateria şi a optîşpea dimensiune.
2. Cougar este cel mai deştept individ care a păşit, păşeşte şi are să păşească vreodată pe vreo suprafaţă lichidă, solidă, gazoasă, vidă sau din alte chestii, cum ar fi antimateria sau a optîşpea dimensiune. (nu-i acelaşi lucru ca 1.)
3. Cougar este cel mai frumos individ care a păşit, păşeşte şi are să păşească vreodată pe vreo suprafaţă lichidă, solidă, gazoasă, vidă sau din alte chestii, ca antimateria sau a optîşpea dimensiune. (evident, diferit de 1 & 2.)
4. Cougar este cel mai puternic individ care a păşit, păşeşte şi are să păşească vreodată pe vreo suprafaţă lichidă, solidă, gazoasă, vidă sau din alte chestii, adică antimateria sau a optîşpea dimensiune.
5. Cougar are cicatrici sexy, de bună purtare, de când încă n-avea buletin. de fapt, sunt atât de sexy, încât, la vederea lor, mulţi devin emo din principiu (un efect secundar idiot ca ei) şi încep să se taie şi să se otîngească pe unde apucă. ceea ce e întrucâtva distractiv.
6. Cougar are carnet de conducere valabil oriunde pe terra şi în afara localităţii.
7. michael schumacher revine în circuitul profesionist doar pentru că l-a rugat Cougar frumos, din generozitate. stătea şi plângea dezesperat ca un copil când a aflat că-şi ia Cougar carnet.
8. când Cougar a luat sala, n-a făcut decât să se-ncrunte la ecran, care a selectat singur răspunsurile corecte.
9. Cougar a dat traseul din portbagaj, legat la ochi, la mâini şi la picioare. în câmpia de bolovani de gheaţă din antarctica, cu aurora boreală prezentă special pentru un asemenea eveniment. şi pe o furtună de nisip. pe care tot el a adus-o din sahara, suflându-i uşor în ureche.
10. la un moment dat, în timpul traseului, poliţistul din dreapta s-a oferit să-i spargă o roată, să simtă şi el o hurducătură. prea mergea ca o limuzină.
11. La parcarea laterală, Cougar a dat un flash şi toate celelalte maşini de pe continent (în general, şenilete) au venit s-o încadreze pe a lui într-o parcare perfectă.
12. Cougar nu claxonează. el râde scurt, şi toate maşinile se dau la o parte ca de frica morţii.
13. Cougar nu se enervează la volan. niciodată. nici măcar atunci. nu. deloc.
14. Cougar poate intra telepatic în mintea oricui, dar nu o face. îi place să fie surprins.
15. Cougar are întotdeauna dreptate.
16. Cougar are vocea lu' peter gabriel, laura stoica, chris cornell, jeff buckley, dan bittman, brian johnson, luciano pavarotti, Виталий Владасович Грачёв, chris rea şi tom waits la un loc.
17. Cougar e atât de crud şi de nemilos, încât, dacă se uită spre orice plantă vrea el, clorofila ei devine roşie şi toate jivinele pe-o rază de un kilometru dau în daltonism.
18. Cougar este polivalent în umorul de expertiză, ştie foarte bine că sunt mulţi botanişti şi zoologi care au să râdă la #17.
19. Cougar nu se supără niciodată pe cineva. bine, de altfel, nimeni n-a trăit să ateste contrariul.
20. Cougar nu se (mai) îmbată niciodată. ultima oară, acum mulţi ani, a fost pelerinaj la locul faptei, s-a crezut că vine apocalipsa.
21. lui Cougar îi plac tăriile ceva mai serioase, cu 101% alcool. bine, el bea cam orice, inclusiv friptură.
22. scotch, votcă, ouzo, horincă, tequila, palincă, ţuică, bourbon, whisky, gin, absint, stroh - shaken, not stirred.
23. Cougar poartă boxeri sau chiloţi în trei situaţii: când e pe biclă, când e la munţomănit sau când se duce acasă la părinţii lui. Cougar e un tip prudent.
24. domeniul suprem de expertiză al lui Cougar este lenea.
25. Cougar e conştient că e o concurenţă nemaipomenită în domeniul lui suprem de expertiză, dar nu se supără niciodată.
26. Cougar este un super-erou spion.
27. serios vorbind, #26 e adevărat.
28. Cougar are cel mai acut simţ al observaţiei din lume. afară e noapte.
29. Cougar este cel mai bun fotbaliator. din cauza lui, fifa are numele pe care-l are.
30. Cougar stăpâneşte libertatea.
31. când i se face foame, Cougar.. dar să vă las să băltiţi în ignoranţă, e spre binele vostru.
32. Cougar poate să tasteze toate cuvintele pe minut.
33. Cougar a ajuns la o treime de leapşă, dar ar putea scrie la infinit.
34. Cougar l-a avut elev pe joe satriani la şeptică.
35. Cougar a împins everestul afară din groapa marianelor.
36. Cougar are să meargă prin toată lumea. prin toate colţişoarele. da, prin tot universul.
37. Cougar i-a rupt dinţii cu piciorul şi piciorul cu dinţii lu' chuck norris.
38. Cougar i-a vârât colţii-n gât şi i-a băut tot lerul lu' hruşcă. acum, hruşcă arată ca o bezea deshidratată, deoarece Cougar ştie ce-i aia ler.
39. Cougar înţelege absolut orice, dar nu acceptă nimic.
40. lui Cougar îi vin un miliard de idei pe zi despre ce să scrie pe blog. dar le pune în practică pe cele mai uşurele, să nu crape internetul.
41. Cougar ştie că dacă internetul crapă, crăpaţi şi voi. toţi. (Cougar ştie tot.)
42. ca atare, îi datoraţi vieţile voastre lui Cougar.
43. care vieţi, nu fac nici cât o ceapă degerată, totuşi, Cougar vi le oferă, în neţărmurita-i generozitate.
44. să vă ferească Cougar să-şi schimbe neţărmurita-i generozitate.
45. chuck norris e, în fond, un tip simpatic, chiar dac-o mai încasează ocazional şi prieteneşte de la Cougar.
46. dacă vi se pare că chuck norris nu e un tip simpatic, aveţi s-o încasaţi ocazional şi re-educativ de la Cougar.
47. Cougar, fiind un mare gânditor conex, şi-a dat seama că leapşa asta e asemănătoare cu bancul ăla cu blondele şi gardurile.
48. Cougar a descoperit că hruşcă e, de fapt, vampir. l-a văzut cineva pe hruşcă, vreodată, în lumina zilei? nu! nici măcar la cenacluri!
49. nu există lucru pe care Cougar să nu-l poată face. sau, dacă există, atunci Cougar l-a inventat ca să facă mişto de logică.
50. dacă vrei să ucizi pe cineva, foloseşti vocea: "Cougar!"
51. dacă vrei să readuci la viaţă pe cineva, îl chemi pe Cougar. ştie el nişte băeţi.
52. Cougar este nemuritor. dar, despre asta, într-o generaţie următoare.
53. Cougar nu s-a apucat până acum de această leapşă horifiantă pentru că a avut lucruri mai bune de făcut. cum ar fi, orice altceva.
54. Cougar nu are niciodată un writer's block, ar distruge întregul univers literar.
55. Cougar a întemeiat toate religiile.
56. Cougar's dick's name is Jesus.
57. de altfel, Cougar scrie în engleză doar pentru a vă menaja minţile voastre sărace cu duhul.
58. Iisus sfidează gravitaţia.
59. Iisus creează viaţă din energie pură.
60. Iisus înmulţeşte viaţa din te-miri-ce.
61. dacă stai să te gândeşti, Iisus este calea, adevărul şi viaţa. pentru că El botează pe bune.
62. Iisus încă hrăneşte mulţimile cu vârf şi îndesat de foarte multe ori pe zi, dar o face în mod subtil, nu declamativ, ca demagogul ăla populist.
63. Iisus moare, dar revine la viaţă în decurs de minute. hai, ore, dacă e vorba de mai mult de patru învieri pe zi. da' nu stă rece trei zile, ca impostorul ăla nevolnic.
64. Iisus are parte de cele mai caşto şi mai adevărate rugăciuni de la enoriaşele mai habotnice: "ah, Iisuse! ah, Dumnezeule! ah, Cougar!"
65. să fim sinceri, Iisus e de-a pururi în mintea tuturor.
66. suficient despre religie, Cougar e de acord cu libertatea alegerii. doar el o stăpâneşte.
67. oricum religiile Cougariene se adresează doar muierilor, că bărbaţii îs ceva mai raţionali.
68. să trecem la vreme. Cougar ninge, Cougar plouă, Cougar străluceşte, Cougar e întunecat, Cougar bate.
69. aici, înţelegând delicateţea situaţiei, Cougar vă lasă în durerea voastră să vă bucuraţi de acest moment.
70. ăştia-s cartofii prăjiţi făcuţi de blonde.
71. Cougar iterează glume de autobază ca să facă şi neuronii voştri nişte pauze şi să nu muriţi de atâta geniu revărsat asupra voastră.
72. Cougar adoră lepşele. e colecţionar. are să le strângă pe eventualele noi într-un colţ şi are să le lase să moară de foame până la vară. după care are să le învie Iisus.
73. citând dintr-o melodie cretină, pentru voi, este prima zi din restul vieţii voastre. dar şi mâine, la fel. aceastăminunatădimensiunevăestecreatăoferităşisponsorizatădeCougar.
74. Cougar vă oferă, de asemenea, o pauză de existenţialism. mulţumiţi-i în şoaptă, să ne putem înţelege.
75. ca să se poată bărbieri, Cougar tre' să-şi lase unghiile lungi. Nimic altceva nu-i taie ţepii de pe faţă.
76. aşadar, ca să-şi taie unghiile, Cougar îşi foloseşte dinţii.
77. bonţul suprem, în situaţia de faţă. aici, doar Cougar poate să zică "bonţ", dacă-i vine rândul, şi să şi bea.
78. drink club-urile lui Cougar sunt nişte lucruri despre care nu se vorbeşte în primul infinit de reguli.
79. când lui Cougar nu-i convine ceva, toate vieţuitoarele au un stop cardiac de-o fracţiune de secundă. nu mai mult, pentru că, după cum ştiţi, nu se supără niciodată.
80. Cougar este alpha şi omega. şi toate celelalte litere din toate alfabetele pe care el le-a inventat.
81. Cougar e ubicuu în spaţiu, timp şi toate celelalte dimensiuni.
82. da, ai simţit, fix acuma nu i-a convenit ceva lui Cougar. mulţumeşte-i pentru că nu se supără niciodată.
83. Cougar vede că leapşa se apropie de sfârşit, aşa că plusează pe teoreme.
84. abia aici, la dublaj, Cougar se sinchiseşte să admită că, de fapt, el este răspunsul tuturor întrebărilor.
85. Cougar tocmai a primit un sms de la pitagora în legătură cu punctul anterior, dar îs doar două puncte şi-o paranteză închisă de vreo sută de ori, aşa că l-a şters.
86. alt sms. tot de la pitagora. iar două puncte ş-o paranteză-nchisă. doar că se semnează o ciurdă de filosofi, printre care unu', doiglas addasms, e cam chitrofănit, se pare.
87. Cougar se gândeşte să se ducă la barul ăla filosofic şi să-i bage pe toţi sub masă.
88. că veni vorba, numerele cu trei cifre au fost inventate de Cougar. ca atare, după #99 ar putea să urmeze #100, dar Cougar nu e cocalar.
89. Cougar a inventat cocalarii şi piţipoancele, e adevărat, dar asta doar pentru că hipsterii şi emoizii nu reuşeau să ţină baza lanţului trofic de unii singuri.
90. Cougar tocmai i-a băgat sub masă pe toţi filosofii cu #89.
91. Cougar şi-a muşcat cotul. în timp ce poza în omul vitruvian.
92. Cougar a calculat diferenţa exactă dintre π şi 2.
93. în aritmetica elementară Cougariană, 93 este un număr trim.
94. există poante atât de inteligente, încât doar Cougar râde la ele.
95. în legătură cu dorinţele tuturor, vă reamintesc că totul este în mâinile lui Cougar.
96. Cougar can twist tongue-twisters.
97. Cougar a ucis un om cu o singură privire: a strănutat spre el cu ochii deschişi.
98. Cougar a împăturit o foaie de hârtie pe jumătate de 21 de ori.
99. iată momentul în care Cougar înfăptuieşte, din nou, imposibilul: această leapşă se opreşte aici. da, lui Cougar îi datoraţi, încă o dată, viaţa.

Sunday, February 07, 2010

cum e cu cinismul, cu egoismul, cu libertatea şi cu inconştienţa.

apăi, ăia care mă ştiţi, mă cunoaşteţi. puteţi sări peste nişte paragrafe, până ajungeţi la cel care-ncepe cu asterisc. vă zic din capul locului că nu vreau s-avem discuţii, urmează un post obişnuit, kilometric. o spovedanie către mine însumi, care-s propriul meu dumnezeu şi mă iert.

eu.

îs un tip egoist şi fără prea multe scrupule importante (sau, dacă am, nu le-am descoperit încă). mă cam doare-n cot de tot ce nu-mi aduce un avantaj, de orice fel ar fi el. ăsta-i stilul de viaţă pe care-l am şi nu pot să zic că dă greş. îşi face treaba.

pe lângă asta, îs leneş. da' foarte. îngrozitor de. la modu' ăla, de câteodată mă împung cu un obiect contondent şi ascuţit nu doar din plăcere, ci şi să mă mai urnesc şi io spre una-alta, ce-am nevoie. cred că lenea e singurul lucru care m-a oprit să nu ajung putred de bogat până la vârsta asta (nici măcar în top 1,000,000 nu cred că sunt). nu-i nimic, poate la anul ne dorim mai mult victoria.

mai sunt şi foarte cinic. şi sceptic. (dacă ăia care mă ştiţi aţi ajuns cu cititul până aici, înseamnă că v-aţi încăpăţânat ca berbecii, în ciuda recomandării mele. io v-am zis, acuma n-am ce să vă mai fac. oricum, chiar e cazul să treceţi peste următoarele fraze, că probabil aţi ajuns să le recitaţi pe de rost din cauza mea.) natura umană e înclinată să facă rău, nu bine. legea junglei noastre îţi spune că, pentru a trăi cât mai cum-vrei-tu, cel mai simplu e să-i rupi gâtul ăluia de lângă tine, să nu te mai incomodeze cu respiraţia. şi gata, fără multe vorbe de pomană, că tocmai apare altă beregată de sucit. şi alta. şi alta.

e, şi, ca să fie bine.

într-o proporţie covârşitoare (meseriaş cuvânt), câteodată peste 120% (în funcţie de ce turmă de moroni mă mai împiedic), oamenii nu folosesc la nimic în afară de aliniat şi bătut cu harapnicul. nu să-i omori, doar să-i chinui; iar pe 'ăi mai răsăriţi din turmă să-ţi exersezi câte o tortură specială pe zi. merită efortul măcar pentru un falafel preparat din muşchiul de pe creierele lor. că doar aşa se trăieşte în turmă: politeţea e mult, muuult! supraestimată, minciuna şi ipocrizia sunt văzute ca slăbiciuni, iar nu ca arme (ce sunt, de fapt); sinceritatea a devenit apa de gură a tuturor vrăbiilor rebegite (că a lor va fi împărăţia cerurilor) - şi care, de altfel, sunt fiinţe supravieţuinde taman din slăbiciunile menţionate anţărţ; bunul simţ e luat drept orice altceva în afară de ce este de fapt, iar respectul e o perie de făcut pantofii omului de cum intră pe uşă. ce dracu', am învăţat că semantica e o chestie subiectivă, nu ar'metică.

şi iată cum toate aceste indubitabile calităţi ale mele m-au adus în postura de a nu avea foarte mulţi prieteni (lucru pentru care mă felicit!), iar ăia pe care-i mai am sunt de fapt folosiţi până la sânge spre a-mi fi mie bine (alt lucru pentru care îmi transmit călduroase strângeri de mână). da, îmi pasă prea mult de propria-mi piele şi prea puţin de a altora. şi vreau să retez de-acum orice încercare de contrazicere: dacă până acum au fost cazuri (izolate) în care v-am ajutat/protejat/sfătuit/etc., este doar pentru că am ceva de câştigat în continuare de pe urma voastră. îmi protejez nişte (eventuali) furnizori de.. ceva (distracţie, companie, sex, bani, confort psihic, băutură, mâncare şi alte bunuri materiale şi servicii). a, şi să n-aud faze de genu' "lasă, că nu eşti singurul, că de fapt, toată lumea, mai mult sau mai puţin.." - ăă, ba nu! să vă iasă asta din cap. e plină lumea de retardaţi care trăiesc într-o lume din mintea lor, roz-bonbon cu picăţele bleu-ciel, şi care cred că tot ce zboară se mănâncă. ăştia sfârşesc devoraţi de ticăloşi precum subsemnatu'. adică, la dracu', băgaţi o privire-n jurul vostru şi eventual opriţi-vă-n oglindă, pe ovine d-astea s-a clădit mândra ţară, mândrul colţ de rai! a, că am şi eu o schijă de curcubeu înfiptă-n creier, e clar. e al dracu' de ascuţită şi dureroasă, probabil am să mor de septicemie la cap sau am să sângerez până-mi dau duhul; da' măcar ştiu că şutez căldarea în deplină cunoştinţă de cauză, nu hrănindu-mă în bezna ignoranţei din vecinii mei lichefiaţi. (pur le coneseor.)

.. deviez.

cum spuneam, datorită acestor mirobolante şi nemaiîntâlnite calităţi ale mele, am reuşit să întreprind un număr considerabil de fapte reprobabile chiar şi după sistemul meu de referinţă. şi, bine-nţeles, cele mai grele sunt legate natural de cei mai importanţi oameni pentru mine, că aşa-i în tenis. dar nu regret cine-ştie-ce; de fapt, doar pe alea care ştiu că au nişte repercusiuni care mă afectează pe mine. logică de bun-simţ.

* şi, în sfârşit, acuma vine partea pentru care toată lumea stă la coadă să citească: că vin noutăţile. (ştiu, e mic asteriscul, da' aveţi ochi buni, vultanilor.)

ce fac eu când nu mai am chef de nimic. când aş mai avea nişte (ultime) două-trei chestii de scris pentru şcoală. când aş goli o sticlă de scotch aşa, fără prea multă bătaie sau durere de cap. când aş dormi o săptămână. când ar trebui să-mi fac curat într-o casă atât de pornită împotriva mea de mai are oleacă şi mă dă afară. sau măcar să mă duc să fac un duş.

păi, ce să fac, bine-merci. îmi descopăr, izolat şi cu un rânjet încruntat, un mod de a mă simţi bine în mintea mea. m-am mai întâlnit cu el acum mulţi ani, l-am abandonat înainte de a-l testa; da' deja mă plictisesc prea tare şi nu prea am chef de efort. aşa că am furat azi gratis o jucărie delicată, fragilă, nepreţuită şi alte cuvinte dintr-astea cu care nu-s obişnuit. şi mai e şi nou-nouţă, deci e clar că am s-o stric când ies cu ea afară la joacă. nimic mai simplu despre cum funcţionează, e formată din trei rotiţe dinţate: eu, restul lumii şi încă un punct. eu îs cea mai mare rotiţă, cea mai dură, grosolan executată şi mâncată de rugină. restul lumii e o rotiţă unsă pe toate părţile şi care mai intră-n angrenaj şi cu alte jucării ale altor copii. şi ultima rotiţă e un punct, se roteşte ca un titirez, e gata să zboare da' dacă te uiţi de la o oarecare distanţă nu observi nici o schimbare notabilă.

aţi priceput ceva? hai, că am scris comercial, şi pentru alţi cititori în afară de obişnuiţii casei.
bine. mai departe.

alţi copii (aproape toţi, să fim sinceri) se joacă de multă vreme cu jucăriile astea. sunt maeştri. se organizează campionate comunale şi mondiale, olimpiade, se dau premii şi se scrie istorie. sunt copii care, atunci când au să crească mari, au să fie mărul ochiului public. unii trişează, că arbitri nu sunt - jocul se reglează de unul singur. băi, pe mine nu mă interesează, atâta vreme cât suntem în aceeaşi echipă şi scopul e comun, primesc şi dau pase şi de la/către scaraoţchi (care e un jucător net superior lu' dumnezeu, măcar el nu stă niciodată pe banca de rezerve). acuma, de felul meu, îs orientat spre alte jucării, mult mai puţin populare şi mai degrabă ilegale decât vandabile. ştiu că n-am multe şanse de câştig, dar hei, sunt unul din ăia care joacă dezinteresat, pentru echipă şi pentru frumuseţea sportului. şi e chiar mişto, pă bune.

mda. simt în sinea mea cea mică şi mârşavă că tot n-aţi priceput. tre' să vă zic pe şleau.

bă. dacă io, aşa cum mă ştiu, mi-am găsit chef de joacă, voi n-aveţi nici o explicaţie să nu vă jucaţi cu mine. aveţi jucării mai frumoase, mai bine întreţinute şi un număr măgulitor de jocuri în picioare. mai multe rotiţe funcţionale înseamnă mai multe puncte suprapuse înseamnă mai multă stabilitate. iar dacă se strâng suficiente, punctul ăla devine punctul lui arhimede pentru cel puţin trei sisteme diferite de referinţă. iar un astfel de scor e de trecut în orice palmares de jucător; mai ales al meu, unde, în afară de cromozomi, prima rotiţă şi punctul nu mai au absolut nimic asemănător.
cine ştie, poate nu arunc jucăria dacă o să câştigăm meciul.

şi, da, bannerul din dreapta are legătură cu postul ăsta.

(15 iunie 2012 - se pare că, la doi ani şi jumătate după ce l-am scris, textul încă atrage ciudat de mulţi vizitatori într-o singură zi. sunt curios dacă ştie cineva despre ce este vorba aici, mai ales că bannerul din dreapta nu mai există cam tot de-atunci.)