Wednesday, September 26, 2012

o recomandare.


care e mai mult pentru mine. de altfel, ce e scris mai jos există din două motive. pe primul l-am spus deja; al doilea e legat de primul, în sensul că, atunci când nu vreau să uit sau să pierd anumite chestii, le pun aici.

ştiu zeci de bloguri şi de site-uri unde autorii abordează subiecte "incomode" frontal, cu voluptate, suficienţă şi patos visceral. moartea, despărţirile, bolile grave, toate imortalizate în scriituri priponite zdravăn cu un odgon de raţionament personal din care ies zeci de fire-detalii, vorbite, exhibate şi desluşite care mai de care, după preferinţe. pentru că, sincer, nimeni nu citeşte prostiile astea decât dacă vrea să-şi piardă timpul sau să se simtă mai bine în propria-i piele. atât autorii, cât şi cititorii simt bruma de exotism al propriilor metehne şi fiecare se minte, din când în când, că are o frântură de nuanţă doar a lui. ceea ce nu este nici pe departe incomod, dimpotrivă: fiecare îşi găseşte locul, şi e şi cald, că e înghesuit cuviincios. e un fel de orgie de surâsuri. groaznic de plictisitor. la drept vorbind, toată situaţia asta este plictisitoare ca un cubicle, şi ştim cu toţii că nimic nu este mai plictisitor decât un cubicle.

aproape toţi se feresc să vorbească de sărăcie. pentru că acolo e o înghesuială rece şi ascuţită, jenantă. e cea mai comună şi mai greu vindecabilă condiţie. e greu de scris. se pierde rating. nu de-aia intră oamenii pe net. sau, când vorbesc, se întâmplă la modul general şi obiectiv, conduc mai degrabă o analiză sociopsihologică (mult spus, de altfel), se împiedică în neologisme şi se îneacă în istorie, observă probleme, situaţii-cheie, diagnostichează sisteme bolnave, identifică vinovaţi, îşi aduc aminte de nişte cazuri văzute de ei pe stradă, sau poate cum i-au ajutat, chiar, pe unii oameni aflaţi într-o perioadă de impas. desigur, modestia curge râuri peste aceste relatări. scârbitor.

iar did scrie bine (de altfel, did, asta e ultima oară când îţi spun). scrie apăsat, dintr-o suflare - hai, cel mult trei -, cu nerv, cu creier, cu subiect, cu personalitate, cu draci. cam e o muiere dată dracului. şi o cam ştie, vrând-nevrând, tot internetul: a făcut în două zile trafic cu un singur text rupător cât face toată blogosfera autohtonă într-o săptămână, cu miliardele ei de inepţii şi advertoriale.

azi citesc textul ăsta. e despre sărăcie. nicăieri, până acum, n-am dat peste aşa ceva, ca subiect, abordare şi nivel. nu, nu mi-aş fi dorit să-l scriu eu (indiferent că vorbim de prima sau de a doua parte, care nu-i a ei), pentru că nu-mi place rasa umană suficient de mult încât să o scutur oleacă, să văd dacă mai mişcă. prefer să-mi ard şuturile de unul singur. dar scriitura e formidabilă: nu disecă, nu dă cu toporul, nu analizează, nu pune la microscop, nu dă zoom out, panoramic. pur şi simplu se mută cu sărăcia şi trăieşte cu ea.

şi doar dacă nu sunteţi nişte copii născuţi cu linguri de aur în guri vă puteţi preface că nu ştiţi despre ce e vorba. şi poate nici atunci n-aţi face-o credibil.

luaţi de citiţi. da, am mai pus o dată link-ul.

p.s. pe ăsta aş fi vrut să-l scriu eu.

Sunday, September 23, 2012

never leave your ale unfinished.


either down it, give it away, or toss it at someone's beak. and to hell with the winter of our discontent.

Wednesday, September 19, 2012

this is the moment when the entire world gets to troll.


i love trolls. and trolling. the internet is the biggest pit of information in the world and also the biggest swamp of morons. it's the place where everything and anything has its public and can be seen in its entire "splendor". trolls are labeled as bad people; even the word "troll" depicts an evil, not-so-clever creature in norse mythology. well, the internet trolls are actually chaotic good and usually smart as a whip. the real trolls are among the few who think against currents (and what strong and various currents the internet entertains!), who question everything, even for the sake of it, who stir things up (people don't like to really, really stir things up, do they) and, very important, who unbalance voting cretinism with arguments and force other people (let's call them "sheep") to think. they force people to educate themselves, to look up facts, words, meanings, substance, not form. and it is my opinion that one using one's brain against one's will is arguably the best method to thoroughly change one's mentality.

but let's cut to the chase.

here are the official all-time charts of youtube's most viewed videos: http://www.youtube.com/charts/videos_views?t=a - five pages of justin bieber, pitbull, j-lo, justin bieber again, ludacris, eminem, lady gaga, michel telo, justin bieber again, nicki minaj, bruno mars, gotye, rihanna, gummi bears, carly rae jepsen (proud i didn't hear the "call me maybe" song yet, i hope that day never comes) and one direction. yes, maybe there's katy perry and there's also adele (which are just a bit less crappier), but they don't stand a chance against that heavy crap, and we're talking mount-rushmore-heavy here.

one can find "songs" uploaded two years and a half back in those charts. let's shoot straight to first place: justin bieber featuring ludacris - baby. a video uploaded in february the 19th, 2010: 780,461,094 views, 1,326,218 likes and 2,911,903 dislikes, up to this second. i didn't put the link here because i don't think this page can take that level of failure. (also, this was the only time i opened it, just to see the detailed numbers and to cast my dislike.)

so here comes park jae-sang, better known as psy, a south-korean rapper, songwriter, producer etc., that makes a rather classy fun of all the swag, yolo, hipster crap put together in what is probably the best professional music video for this k-pop genre ever to be uploaded on facebook: gangnam style. yes, the fact that he's asian really helps - the randomness, the simultaneously wicked, naive, blunt and subtle humour are amazing. not to mention it makes a pretty decent club song. long story short, trolling level: over 9,000.

the clip's numbers look like this: uploaded in july the 15th, 2012: 220,162,225 views, 2,061,245 likes, 88,842 dislikes. right now, psy is touring tv shows in the united states, teaching britney spears and ellen degeneres the gangnam style moves. this is a story of a worldwide one-hit wonder that is also a worldwide-level troll. a unique mix, i'd say.

roughly speaking, gangnam style went for almost a third of baby's views in almost a tenth of the time, while gathering almost double the likes and 1/32 of dislikes, directly compared to baby. by the look of it, it's probably just a matter of time until gangnam style becomes #1 in the youtube all-time charts.

my idea to you, people: let's make this happen quicker. and let's not stop when it reaches the first place, let's make it the first video with one billion views. the quicker, the better. you be the trolls. because if a clip like this doesn't stand a chance against the tenths of millions of stupid people that watch justin bieber, pitbull and nicki minaj on repeat, maybe, just maybe, psy's thing would do the trick. and maybe, just maybe, pitbull, minaj, bieber & co. would see themselves as they truly are and they would quit showbiz and embrace a life of a dead penguin, at the south pole. and surely, just surely, this is for the best.

i don't know if you should open it in youtube so the views would count, but i don't think so. anyway, enjoy.




p.s. mr. tommy emmanuel, i would like to honestly present my apologies for including one of your works in this post. it was definitely a moment of temporary insanity, hopefully never to be repeated again.

Friday, September 14, 2012

sillyfunnystupid.

or SFS, for corporate pricks.

i like the part where they pull that accordion sound out of their guitars.

bruce, i can see you doing this for real.


be fair: serj brought this on himself.


lars is the man.

Monday, September 10, 2012

la scosul zetului.


ciudat animal mai e şi omul. cum îşi schimbă el obiceiurile şi viaţa, şi ce era normal, obişnuit şi chiar neobservabil cu ani în urmă, acum e formidabil, de necrezut, fantastic.

adică aşa cum e cu taxiul.

da, ăsta are să fie un post foarte original, despre întâmplări în taxi. de fapt, e primul post despre întâmplări în taxi de pe internet. hai sictir. la ce râs m-a umflat când am coborât din ultimul, tre' să scriu.

de când le am pe nichituş şi pe toothless, taxiurile nu sunt decât nişte cutii de tablă galbenă care zac decorativ la semafoare, pe colţuri de stradă şi, în general, oriunde îţi încurcă viaţa. şi, normal, când îs şi maşina, şi bicicleta în câte-un service, la 130 de kilometri una de cealaltă, şi tre' s-ajungi de la obor la romexpo în 18 minute, nu găseşti un taxi nici să vânturi o cărămidă de bani şi să fluieri manele.

în sfârşit.

mă urc azi în taxi. de la romexpo în calea rahovei. glumesc oleacă înspre şofer, ăla mustăceşte, devine hâtru.. mă rog, chestii subtile, de lume, să nu creadă omul că n-am mai fost într-un taxi de luni întregi.

şi vine momentul.

nu urcă pe podul grant, cum aş fi făcut eu, ci face stânga şi o ia pe nu ş' ce străduţă.

- ăă, intru pe-aici, ies pe manta, urcăm pe podul nou şi o ţinem de-acolo drept în faţă. da' să-mi ziceţi dacă nu vă convine!

draci. era deja la jumătatea străzii.

- ok, mergeţi pe-aici. dar după aia ţineţi drept, la leu, îi sugerez eu delicat să lase prostiile.

- cum vreţi dumneavoastră, aşa facem!

- bine.

la ieşire de pe banu manta prindem semaforul de trei ori. la ieşire de pe pasajul basarab îl prindem de şase ori. de la leu până la răzoare e blocat şi deja mă întunec, chestie care-l face să se sesizeze:

- trafic greu sau sebastian? pe unde vreţi, p-acolo mergem.

mă uit la jumătatea de kilometru de stopuri din faţă.

- văzând şi făcând, mergem pe unde-i mai liber, ce să zic.

cum trecem de răzoare, zvâcneşte spre sebastian, unde se-mpotmoleşte după zece metri în benzile pline de maşini. pe trafic greu nu era nici una. se uită la mine:

- .. dacă nu mi-aţi spus! uite, pe trafic greu era liber.

ce păcat că n-am o drujbă.

- dom'le, v-am zis unde vreau să ajung, văzând şi făcând, pe unde e mai liber. dumneavoastră sunteţi şoferul, nu eu.

- a, păi, să-mi spuneţi, că pentru mine nu e nici o problemă!

mâine îmi cumpăr drujbă. mâine. la prima oră.

- păi, vă cred că nu e, sunteţi taximetrist, sunteţi la muncă. dar pentru mine e, că sunt client şi mă grăbesc.

cine-a spus că nu-ţi foloseşte la nimic ce-nveţi la şcoală. logica elementară, de clasa a treia, l-a făcut să tacă şi să conducă exact pe unde era cazul.

***

tot azi. de pe calea rahovei până pe la piaţa gemeni. un taxi oprit pe dreapta.

- bună seara, liber?

- liber!

urc.

- la piaţa gemeni mergem.

şoferul mă priveşte lung, pieziş, cu ochii întredeschişi.

- mergem. da' staţi să scot zetul?

cine nu ştie ce este Zetul nu se numeşte cetăţean urban. zetul e jumătatea aia de sul de bonuri pe care tre' s-o imprime taximetriştii o dată pe zi, cu toate cursele pe care le-au făcut până atunci. şi, ca să pornească taxatorul, trebuie să aştepte să se termine de "scos zetul". acuma, profilul unui client de taxi nu e cine-ştie-ce, dar are câteva puncte clare, iar unul dintre ele este: de obicei, se grăbeşte. când se urcă în taxi, cutuma este punerea în mişcare a maşinii în primele zece secunde. de obicei, omul nu aşteaptă minute întregi cu un bâzâit de casă de marcat în cap, ci se înţelege la bani cu şoferul: "hai, lasă zetul, că vedem noi cum facem". şi şoferul e mai fericit. probabil există şoferi descurcăreţi cu maşini la care n-au mai avut zetul scos de luni întregi. sau niciodată. pentru că zetul nu se scoate când stai parcat cu orele în toiul nopţii şi numeri bordura, zetul e sensibil, zetul are nevoie de public, de atmosferă, zetul iese când se urcă cel puţin un client în maşină. da, şi exact atunci ţinea şoferul meu să întreprindă operaţiunea, la nouă fără un sfert, seara, cu mine. deci, eşti de-ăia. bine.

- stau.

e oleacă deconcertat. apasă şovăielnic pe butonul de scos zetul. maşinăria începe să bâzâie şi să imprime primele bonuri.

- ştiţi, îl scot doar o dată pe zi.

- ştiu.

un cot de hârtie.

- cum ar veni, îs toate cursele pe care le-am făcut în ultimele 24 de ore.

- ştiu.

jumătate de metru de hârtie.

- .. putem să mergem, nu tre' să aşteptăm, face cam 20 de lei până acolo.

aha.

- nu, că nu mă grăbesc. aşteptăm.

şoferul se bosumflă. zetul a ajuns la un metru. bâzâitul se termină. omul porneşte motorul şi porneşte şi taxatorul, cu mişcări apăsate şi înciudate. n-am timp de crizele lui, sunt important, stau în telefoane din calea rahovei până la unirii. acolo mă prinde în pauză când tocmai urcam dealul către calea călăraşi şi încearcă o manevră:

- ce facem, mergem pe la foişor şi facem stânga?

ecranul taxatorului arată 8 (opt) lei şi ceva. rookie mistake, cum să-l întrebi de traseu pe ăla care ţi-a stat în maşină cât ai scos zetul. zâmbesc malefic:

- nu, facem stânga aici, intrăm pe mântuleasa, după aia pe călinescu.

dă-o-ncolo de treabă, ştiu bucureştiul pe de rost. nu mai zice nimic, scrollează smucit un smartphone cât jumătate din laptopul meu, după care-l aruncă-n bord. ajungem. îl văd că e trist, aruncă o privire la taxator, după care se uită pe geam, nici nu apasă butonul de stop, să-i afişeze cursa exactă.

- cât trebuie să vă dau?

sunt sadic, vreau să-l aud cum spune. împunge un deget:

- .. 11 lei.

scot 12.

- poftiţi, bună seara, la revedere.

primeşte banii, îi numără, se uită bine la bancnote. traversez. scoate capul pe geam după mine:

- măcar 15 să-mi fi dat, omeneşte, aşa!

- cum, când mi-aţi cerut 20 la început.

- păi, dacă v-am cerut 20, măcar 15 să-mi fi dat! omeneşte!!

e clar. logica din şcoala primară se opreşte, omeneşte, la scosul zetului. şi la fel de omeneşte m-a buşit un râs de diavol în momentul ăla.

Thursday, September 06, 2012

poveste de toamnă.

vă zic din capul locului: e posibil să staţi acum pe pagina asta mai mult decât aţi făcut-o în total, de când intraţi voi aici.

se pare că am dezvoltat un oareşcare fix pentru anumite lucruri britanice. umor, subtilităţi, cărţi, istorie, legende, personaje, oameni, actori, filme, fotografii, evenimente, peisaje. normal, mi-am făcut o idee complet greşită despre ce e acolo, de fapt, dar asta nu-nseamnă că nu mă bucur de orice moment. motiv pentru care am ajuns să fac cercuri de pământ bătătorit pe internet: oriunde m-aş duce, tot la britanici mă trezesc.

de exemplu, ieri. când depuneam eu mai cu spor o muncă asiduă în cercetarea unor importante aspecte ale vastului etos britanic, am dat peste o poveste pentru copii. într-o carte pentru copii. de fapt, sunt două poveşti în două cărţi, scrise de julia donaldson şi desenate de axel scheffler (care-i neamţ, dar asta n-are nici o legătură). cărţi numai bune de tradus şi vândut în românia. ele se numesc the gruffalo şi the gruffalo's child. le-am citit aşa cum le citesc pe alea de când eram eu mic: cu nişte măruntaie care nu-mi folosesc la nimic în viaţa de zi cu zi, dar care zbârnâie de fiecare dată când ajung în faţa gardului de la văsieşti.

apoi am descoperit că bbc-ul, în marele lui spirit, a făcut două filme de desene animate pe tema asta. filme numai bune de subtitrat şi dat la televizor de paşti, de 1 iunie, de sfârşitul şcolii, de începutul şcolii, de crăciun şi de dimineaţa de 1 ianuarie. filme pe care n-am să le şterg niciodată din laptop, atât de mult îmi plac. vocile personajelor (zic numa' chestiile celebre în care-au fost, dacă pun tot iese o chestie cât o piesă de shakespeare): helena bonham-carter (morgan le fay în merlin, marla singer în fight club, ari în planet of the apes, emily în corpse bride, bellatrix lestrange în harry potter-uri, the red queen în alice in wonderland, regina elizabeth în the king's speech), robbie coltrane (hagrid în harry potter-uri, gregory în the tale of despereaux - încă un film de desene animate care-mi place de mor, şi în care alte voci vin de la matthew broderick, emma watson, dustin hoffman şi sigourney weaver), tom wilkinson (arthur edens în michael clayton, benjamin franklin în john adams), john hurt (narator în dogville şi perfume: the story of a murderer, adam sutler în v for vendetta),  rob brydon (lock, stock and two smoking barrels, qi) şi shirley henderson (moaning myrtle în harry potter-uri).

aşa că mai jos aveţi pdf-urile cărţilor şi, da, filmele (full screen, că ştiu că sunteţi isteţi de nu se poate). no copyright claims on them, no financial and/or commercial benefits from them. enjoy.

Monday, September 03, 2012

a one-month movie.

here are all the superheroes and superhero teams and whatnot i could find. yes, many of them are to be found in more than one or two of those lists, but the idea is this:

i want a movie with all of them. i'd watch it. i'd watch the hell out of it.

http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_Justice_League_members
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_X-Men_members
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_Avengers_members
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_superhero_teams_and_groups
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_American_superhero_films
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_superheroines
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_anthropomorphic_animal_superheroes
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_Asian_superheroes
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_Latino_superheroes
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_black_superheroes
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_child_superheroes
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_Filipino_superheroes
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_Italian_and_Italian-American_superheroes_and_villains
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_Jewish_superheroes#Comic_books_and_heroes
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_human_superheroes_in_DC_Comics
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_Marvel_Comics_teams_and_organizations
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_superheroes_and_villains_without_superpowers
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_United_States-themed_superheroes
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_Russian_superheroes
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_Native_American_superheroes
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_Middle_Eastern_superheroes
http://www.superherodb.com/characters/