Friday, January 11, 2013

câteodată chiar e mişto când am dreptate.


fază.

vreau să trimit din bucureşti la timişoara un colet prin nemo express. ştiţi, băieţii de aici.

episodul unu.

09:53 dimineaţa. sun. "săru-mâna, ştiţi, vreau să trimit un colet etc.".. doamna de la telefon mă-ntreabă detalii: unde, cât de mare e, adresa, numărul de telefon.. tot tacâmul. şi-mi spune cât costă, şi mă-ntreabă şi până la cât pot fi găsit la adresa de unde vreau să expediez. "până la prânz, la 12", zic eu. "bine, nu garantăm că ajungem până atunci, dar revin eu cu un telefon să vă anunţ dacă nu ajungem şi să vedem de unde vă preluăm coletul după ora 12." "ok", zic eu. şi mi se pare normal, doar nu e vorba de un serviciu de curierat rapid urban.

episodul doi.

10:25 dimineaţa. aceeaşi. sună telefonul. "bună ziua, de la nemo express vă deranjăm. vă găsim în câteva minute la adresa pe care ne-aţi dat-o, să vă preluăm coletul?" rămân oleacă blocat. "ăă, da, sigur." nu scrisesem adresa pe colet, nu pregătisem banii, nimic. "veniţi." şi oamenii vin. şi-l preiau. şi scriu adresa acolo, cu ei. şi le plătesc. şi le mulţumesc. şi pleacă în treaba lor.

şi gata.

cam aşa tre' să fie.