Wednesday, May 23, 2012

taxa aia pe radio şi tv s-ar putea să merite.

de felul meu, e uşor să fiu surprins plăcut, dar e aproape imposibil să fiu surprins plăcut în mod sistematic. am aşteptări condiţionate de cinism, scepticism, neîncredere şi sictir - adică, în cel mai bun caz, dacă-s pozitive, sunt subunitare. şi consider asta o atitudine sănătoasă. când locuieşti într-o glină, stai cu geamurile şi uşile închise, dacă nu vrei să te trezeşti cotropit de miros, muşte, ţânţari, şobolani şi alte jivine mai puţin plăcute. când eşti sufocat pe toate canalele de neam prost, incultură, nesimţire şi non-valoare, închide dracului canalele.

pe la începutul lui octombrie mi-am propus să nu mai am nici un fel de legătură cu site-urile de ştiri din românia. lucrurile au mers strună, în sensul în care am uitat că există oameni plătiţi să fie jurnalişti şi care sunt nişte scribi agramaţi, manelişti, ghiolbani, furăcioşi, absolut tâmpiţi. am uitat că există vedete de carton, "VEZI AICI!", "cine este noua iubită a lui..?" etc..

şi a fost bine. pentru că legea formelor fără fond funcţionează. dacă stai departe de nişte elemente care nu au nici un fel de fond, ele nu te afectează, pentru că încetează să existe.

întâmplarea face să cunosc o seamă de oameni care lucrează în presă. şi mai proşti, şi mai deştepţi, şi mai tineri, şi mai bătrâni, şi mai incompetenţi, şi mai profesionişti. dar am norocul şi onoarea să cunosc un singur jurnalist cu darul subtilităţii în grai şi intonaţie şi pe care nu l-am auzit niciodată să vorbească urât. sau tare. un lucru atipic pentru cineva care lucrează în presa românească. e vorba de irina ursu, un om care face parte din dream-team-ul presei din capul meu.

trecută prin ciurul şi dârmonul trusturilor media, irina lucrează de nişte vreme pentru tvr info. am întrebat-o cum e. mi-a spus ceva de genul: "îs oameni mişto şi foarte profi, îţi faci treaba, nu te bate nimeni la cap cu direcţia teleghidată a ştirilor. în plus de asta, plătesc la timp. mă duc de drag la serviciu." greu de crezut că, într-o lume de presă autohtonă în care se refuză anchete şi reportaje pe motiv de deranj, în care vin degete "de sus", arătând direcţia şi calul de bătaie, în care jurnalişti buni şi foarte buni îşi aşteaptă lefurile pe luni în urmă, există o redacţie de ştiri descrisă în felul ăsta de un om care lucrează de ani buni în media.

acum câteva zile, tvr info şi-a lansat site nou, unde irina prestează cu drag şi spor. şi-am zis: ia să văd cum arată. aşa că am intrat frumuşel pe dânsul. băi, nu se poate aşa ceva, seamănă cu site-ul bbc-ului. ce mi-a sărit prima dată în ochi a fost că nu mi-a sărit în ochi, efectiv, nici un pop-up, flash, banner sau alte chestii care te duceau cu capul pe celelalte site-uri de ştiri. aşa că, fără nici o oprelişte, încep să citesc. ştiţi voi, ştirile. serioase. informative. importante. fără iz de tabloid. hai-da-de. tre' să-mi reconsider principiul cu site-urile de ştiri din românia? o altă chestie sunt titlurile: clare, la obiect, netendenţioase, fără infamul "VEZI AICI!". this is too british, e altceva decât cu ce-am fost obişnuit, e tot ce-am căutat şi n-am găsit ani întregi.

moment în care am fost curios să văd cine este şeful tvr info: teodor tiţă. sună cunoscut. nu prea ştiu bine cine e teodor tiţă, ştiu doar că e tânăr şi e activ online. aşa că am fost curios să văd cine este şeful tvr: alexandru lăzescu. ei bine, habar nu am cine este alexandru lăzescu. şi sfântul google a rămas neinvocat, deoarece mi-am dat seama că nici nu e stringent să aflu cine sunt oamenii ăştia de care nu am auzit, dar care au făcut în aşa fel încât consumatorului relativ cusurgiu din mine să-i placă să intre pe un site de ştiri din românia.

(cică, de curând, realitatea şi antena 3 şi-au înnoit site-urile, tot pe sistemul bbc/cnn. normal, au prins de veste că vine concurenţa. ş-am intrat acum pe dânsele: gardul e vopsit ceva mai bine. dar înăuntru şed, în continuare, leoparzii de titluri, ştiri găunoase, libertatea, cancan, click şi aşa mai departe. hai şpa.)

back to tvr info. cu încredere. sper să ţină trendul şi să atragă atât de mult trafic, încât celelalte site-uri de ştiri să nu aibă de ales şi să înceapă, şi ele, să facă presă. am înţeles de la colegul eugen buruian că şi canalul de televiziune e foarte ok (ştiu doar că, de câte ori nimeresc în faţa diverselor televizoare ale cunoscuţilor, posturile concurente îmi provoacă scurte accese de claustrofobie, simt că trebuie să ies la aer). ar fi ironic de ciudat ca, după o grămadă de ani de stat în umbră, praf şi miros de studio încuiat şi neaerisit, şefi desemnaţi politic (de altfel, şi-acum tot aşa e, probabil), o grămadă de bani cheltuiţi aiurea, televiziunea publică să aibă cea mai tare redacţie de ştiri din ţară. la dracu', mult succes.

aveţi link-ul mai sus, îl mai pun şi aici. şi are şi conturi de facebook şi twitter, tot @irinaursu cred că scrie pe ele, just so you know.

şi să zic şi de radio.

cam asta se-aude la mine în maşină. le pun în ordinea frecvenţelor din bucureşti, pe cele din provincie vi le găsiţi şi singuri.
  • 91.7 fm, naţional fm - la drum lung, de unul singur. şi când iau oameni la ocazie.
  • 97.6 fm / 104.8 fm, radio românia muzical - foarte folositor în centrul bucureştiului, dimineaţa, şi pe culoarul rucăr-bran, pe serpentine.
  • 99.3 fm, itsy bitsy - singura chestie pe care o ascult vine după 2300 bravo, itsy bitsy by night. am înţeles că un domn intitulat ionuţ moraru pune muzică noaptea la itsy bitsy. ei bine, ionuţ moraru e posibil să fie printre cei mai buni dj-i pe care-i avem.
  • 101.3 fm, radio românia cultural - la fel, am preferinţe. 0905 bravo, dimineaţa crossover, maria balabaş.
  • 101.9 fm, romantic fm - it's a bit mellow. and springy.
  • 103.4 fm, hfm 2.0 (thanks for the link, eugen, i dub thee "google honoris causa") - au nişte rock-uri ok-uţe. şi mai scapă şi în lanul de blues. de auzit din când în când.
  • 105.3 fm, radio românia actualităţi - băieţii cu ştirile pe fm. au un site mai mult decât de bun-simţ.
  • 105.8 fm, sport total fm - aici sunt nişte bolnavi care pun muzică. am prins speed metal la două dimineaţa. şi iron maiden la micul dejun. şi mai sunt banciu, stănescu, nazare, drejan, care-s duşi, când îi apucă.
  • 107.3 fm, smart fm - oamenii-s clasici. şi cu muzică de umplutură mişto.
mai era şi bbc radio pe 88.0 fm, pe care nu mai dădusem de mult. dar am înţeles acum de la @jaunetom (a.k.a. teodor tiţă) că frecvenţa a fost luată de un român care dă manele. zdrang.

o menţiune specială, pe 153 khz, antena satelor. tot la drum lung, tot de unul singur, tot cu oameni la ocazie. într-o noapte, am stat două ore să ascult programul de dedicaţii, unde sunau oameni din toată românia, de mă năpădeau emoţiile şi rădăcinile când auzeam un cioban de lângă târgu mureş cum îi doreşte vreme bună colegului care plecase cu oile de trei zile. sau când auzeam o fată de doisprezece ani cum îi urează la mulţi ani şi multă sănătate bunicii ei din bacău. atâta bun simţ cu accent mai rar. e altă românie. şi e mult (mult!) mai mare.

ăştia de la antena satelor au un program de ştiri făcut de oameni cu şcoală. cu şcoala veche. şi funcţionează după schepsisul cu legea formelor fără fond, care e pe cât de eficient, pe atât de ironic: 90% din personajele care năpădesc ziarele şi televizoarele nu există pentru targetul postului. astfel încât n-au ce face: ştirile sunt axate pe evenimente externe şi interne importante. şi toate-s făcute netendenţios, cu nişte culori politice şterse spre transparente. weirdly enough, this is a radio station where people just read the news, no bullshit included.

altfel, în funcţie de unde mă trezesc prin ţară, mai dau ture: am descoperit gogo fm, galaxy fm, radio orion, radio cafe şi o grămadă de alte posturi cu muzici ascultabile. şi mai prin sud nimeriţi nişte posturi de radio bulgăreşti, cu rock şi blues.

din câte înţeleg din propriile-mi preferinţe, mă cam întorc la origini. la posturile naţionale, la varianta clasică de radio şi televiziune. o fi de la suprasaturaţia de balast informaţional amestecat cu prostie şi neobrăzare din rest, o fi de la sictirul suveran care mă cuprinde numai cât mă gândesc la divertismentul ştirilor şi al televiziunilor, în general, o fi de la identificarea tuturor ăstora cu 90% din oamenii din jur, targetul lor, combustibil inepuizabil al mizantropiei,o fi de la normala şi logica tendinţă de a nu înghiţi tâmpenii, nu ştiu. dar îmi place peisajul, nu e cu gunoaie.

am fost prins pe picior greşit de eurovision.


.. şi am căzut în păcat, văzând live că primele două alese au fost românia şi moldova.

aşa că acum plătesc pentru greşeală, scriind un post monstruleţ despre eurovision, singurul din viaţa mea. aşa se-ntâmplă dacă nu pun alcool în gură o zi întreagă. sper să uit acest episod cât mai curând.

mai întâi, două chestii.

1. de fiecare dată când m-am uitat la eurovision (sună de parcă m-am uitat în fiecare an, dar nu. am prins vreo cinci ediţii: aia cu holograf, aia cu taxi, aia cu paula seling, aia cu monica anghel şi aia cu sora ei mai mică, luminiţa anghel), am văzut locurile de desfăşurare şi organizarea. fucking amazing. adică, ietă nişte poze de unde se întâmplă acum, adică la crystal hall-ul din baku. ştiţi, azerbaidjan.




acuma, românia şi-a luat obiceiul să se bată la titlu aproape în fiecare an, luând concursul foarte mult mai în serios decât e cazul. ceea ce mi se pare o inconştienţă. să presupunem că românia câştigă eurovisionul. unde dracu' vin oamenii ăia din toată europa să cânte la anul, la noi? cine spune "sala palatului" e prost şi sper să moară de lepră. mai este sala polivalentă, care probabil a împlinit un risc seismic, ceva, şi cred că i-au pierdut şi cheile. romexpo? să fie de cinci ori mai mare. kulturhaus. national arena. turbohalle. piaţa sfatului, să facem şi "cerbul de aur" în acelaşi timp. nu există loc, serios. băgaţi-vă minţile-n cap, dacă românia câştigă, tre' să fie clădit/renovat ceva într-un an, care să ţină aşa ceva. ceea ce-nseamnă contracte pe pile, bani mulţi (dacă se construieşte ceva nou sau se renovează sala polivalentă, pariem că are să coste mai mult decât crystal hall-ul?) şi o ditamai incertitudinea că are să meargă prost lucrarea, n-are să fie gata la timp, probleme acoperite sau "uitate" şi aşa mai departe. deci, mai uşor cu voturile din spania.

(update: aflu de la tvr - cred că era vocea lui leonard miron - că locul de desfăşurare al eurovisionului de anul ăsta, crystal hall, a fost construit special pentru acest eveniment, contractul avându-l o firmă germană, care l-a dus la îndeplinire din decembrie 2011 până în aprilie 2012. şi a costat 9 milioane de euro.)

2. cică românia iar a întâmpinat probleme tehnice. n-a avut duduia de la mandinga sunet în monitoare. cum dracu', mă, să n-ai sunet în monitoare? românia chiar are aproape în fiecare an "probleme tehnice"? e un complot? ăilanţi de ce n-au? alde liechtenstein, andorra, luxemburg, san marino, ăia de ce se aud bine pe scenă şi-n afara ei? chiar îs sunetiştii şi tehnicienii ăia de la eurovision ultimii tâmpiţi? sau le e ăstora jenă să recunoască ce prost cântă live şi dau vina pe cabluri?

în fine. cu ocazia asta m-am pus la punct cu ăştia de-au competiţionat.

  • românia. ai noştri. umberto ioniţă. mandinga. popcorn music. îi ştiţi mai bine ca mine. şunta, şunta, alea. noroc de acordeon şi cimpoi şi ce-or mai avea ăia, că duduia e din alt film, şi mai prost.
  • moldova. BĂ, şi ce bine începe. după care l-am văzut: hipster pursânge. damn. şi când a deschis gura, aw, hell, no. o-zone drop-out. l-au machiat cu cioc să pară mai masculin.
  • islanda. plătuţ, faţă de erupţiile vulcanice şi furtunile de gheaţă de care-s în stare muzicienii de-acolo. dar, hei, eurovision.
  • ungaria. tot plătuţ, dar ca nasul solistului. un fel de backstreet boys - incomplete incomplet.
  • danemarca. o alanisă tânără. după mine, e cel mai acceptabil cântec din finală, până acum.
  • albania. cu o mână zdravănă de fete cum e asta, submarinele albaneze ar sta mult mai mult timp sub apă.
  • cipru. ca ai noştri, tot popcorn music.
  • grecia. ca ai ciprioţilor, numai că.. nu, nimic. ca ai ciprioţilor.
  • rusia. dacă există lordi, de ce să nu existe buranovskiye babushki. de fapt, nu: dacă există eurovision, de ce să nu existe buranovskiye babushki. bravo, fetelor. rupeţi. merită.
  • irlanda. dacă johnny bravo ar fi subnutrit, power ranger, gay, blond, geamăn şi copilul lui zlad, ar arăta exact aşa. nici nu ştiu ce să zic. a, cântecul? tot plătuţ, dar întins cu placa.
ietă şi pierzătoarele.
  • belgia. fix festivalul de la mamaia.
  • finlanda. m. not bad. cântată de tarja cu o orchestraţie nightwish ar fi fost chiar foarte mişto.
  • israel. îi ştiţi pe ăia de la vunk? nici eu.
  • letonia. vă uitaţi la desperate housewives? nici eu.
  • austria. balul bobocilor '99, liceul industrial dej.
  • muntenegru. un fel de amestecătură de dj boroş, zlad şi kusturica. de unde şi numele de rambo amadeus. bun textul, bun clipul, pricep trollingul, "dar asta nu e fericire!"
  • san marino. dacă ar fi existat dumnezeu, l-aş fi implorat ca fata asta să fie troll. "dă, doamne, să fie troll!" - aşa aş fi spus.
  • elveţia. un fel de u2 featuring coldplay, cu bono şi chris martin veniţi după o sesiune de canto cu tom waits. nevermind the name dropping, they suck even more than u2 and coldplay.
ietă şi tura următoare de semifinaliste, le vedeţi joi:
  • belarus. power rangers boypoprockband. un fel de verii din provincie ai lu' irlanda.
  • bosnia-herţegovina. (parcă anunţ arbitrii la gimnastică sau la patinaj artistic.) deci, colegă cu belgia la festivalul de la mamaia.
  • bulgaria. sau ce-nseamnă să n-ai un umberto sau un moga.
  • croaţia. prinde podiumul la mamaia, cu bosnia-herţegovina şi belgia.
  • estonia. pe-asta am mai auzit-o; a fost, probabil, şi la mamaia, e vorba de spune-mi, a monicăi anghel.
  • macedonia. prima jumătate e aproape decentă, după aia se întâmplă nişte instrumente.
  • georgia. şi ăsta începuse binişor. şi, ca după orice intro de bun simţ, ce urmează e jale. da' are un soi de voce, probabil e vreun pui de hipster genial, pustiit şi troll, un cristian gava al muzicii georgiene.
  • lituania. love is also going deaf. au şi lituanienii călin geambaşul lor. ştiu că devine redundant, dar ar trebui să fie internaţională selecţia pentru festivalul de la mamaia. e o grămadă de puiet la eurovision.
  • malta. hipsterisch cântând muzică dance de acum douăzeci de ani. până şi hainele, frezele şi accesoriile alea jenante sunt jenate.
  • norvegia. din ţara-mamă a copiilor lordi vine acum varianta masculină (mă rog..) a lui lady gaga. şi şi-a ales greşit ce să copieze: muzica (born this way), deja copiată de lady gaga de la alţii; nu prezenţa scenică sau costumaţia, care erau la prima mână.
  • portugalia. rimează cu "mangalia", şi parcă era un festival de muzică uşoară şi acolo.
  • serbia. ok, the strings are a nice touch. tot muzică uşoarăăăîîî, dar e o piesuţă mai cu şanse.
  • slovacia. staţi aşa, că au descoperit ăştia dublu-pedalierul, gâtul şi chitările electrice cu distors. un fel de soft glam rock din greşeală. dar pariez c-au să fie votaţi de rockerii de eurovision.
  • slovenia. n-am înţeles decât că are ochi mişto. în rest, singura chestie la cântec care nu e plătuţă e cârma aia în loc de nas, the boobs şi domnişoarele alea de onoare care-i fac backing vocals.
  • suedia. muzică auzibilă peste tot, nothing special about that. tipa, în schimb, îi frumoasă şi face show de una singură. şi asta e mai cu şanse.
  • olanda. normal, o tipă care cântă la chitară, cu alte tipe prin jur. normal, toate îmbrăcate-n pocahontas. normal, sună ca un the corrs din florida. normal, nu sună rău.
  • turcia. mi-e clar, un trend puternic la eurovision-ul de anul ăsta îs hipsterii degeabişti cu intro-uri mişto, făcute de alţii, meseriaşi cu muzica.
  • ucraina. ca suedia, auzibilă peste tot. david guetta's when love takes over, nothing new. da' au băgat şi nişte wob-wob sfioase, de-ălea de dubstep.
a! şi alea care intră din oficiu, că mi-a atras atenţia colegul eugen buruian că există aşa ceva.
  • azerbaidjan. mda. not bad. pretty chick, good voice, not really the average song. cu şansă.
  • franţa. a terminat aceeaşi clasă cu ucraina şi suedia.
  • italia. şi ăsta e cu şansă. sper să nu se prostească prea mult pe scenă.
  • marea britanie. arnold george fuckin' dorsey trăieşte! marius ţeicul angliei! e un cânticel bun de moment scurt de cântec într-un film de desene animate, în care puiul masculin de animal felin sau canin sau orice alt animal creşte şi se îndrăgosteşte văzând cu ochii puiul feminin din aceeaşi rasă, doar că din familia rivală.
  • germania. tot hipster, da' mai cu bun simţ. e ceva între ăla care chiţăie "i'm not mooooviiiiiiiiiiing" şi ăla care măcăne "stop and staaaaaaare", da' mult mai soft. nu se compară cu lena.
  • spania. asta călăreşte triumfal pe voce, de mai scoate cântecul din plătuţimea aia a lui.
şi gata. din ce-am auzit, sper să câştige ori danemarca, ori italia.

acum să ne spălăm şi să adunăm cadavrele.

Friday, May 18, 2012

but maybe i should replay this week's sleep night.


in retrospect, i like this too much to keep it a secret.

when i'm alone in the dark, i immediately imagine i have night vision and some big guns in both my hands. it makes me take a commando cowboy stance. then i smirk alphally, squint my eyes and microjolt my arms, playing that gun reloading sound in my head.

the most scarred parts of my body are my head (six scars), my right leg/foot (seven scars), my left arm/hand (three scars). it's like a podium that i'm climbing, big steps, my right foot in front, my head leaning just below my right knee, and my left hand adjusting the equilibrium and pushing the step. i figured out that the figures do figure.

lately, i've been liking a song. here it is, with an official video of a different song.


i also love this one and smirk at this one. oddly enough, awolnation's official video for this song sucks.

Wednesday, May 16, 2012

my robe and wizard hat.
















i got your phone number,
i'll sell you anything i want.
shoes, mascara, omelettes,
little black dresses,
and other things needed to pull off this stunt.

i understand your reluctance, miss.
and, just to assure you
i'm not out on a hunt,
i'll especially throw in some long-term plans,
that would cover me being so blunt.

puncture corsair.


tot sentimentul ăsta
se duce şnur
către creier,
e mare nevoie acolo
măcar de un cusur.

aşa simt acum,
normal,
dar am să fiu consecvent
şi am să mă opresc din simţit
cât pot de urgent.

Tuesday, May 08, 2012

cărţi de când eram mic.

am ajuns la concluzia nasoală că adevăratul chef de citit a ţinut până la sfârşitul liceului.

dar asta-i mai puţin important. acum vreo săptămână, felix şi cu mine am dat o fugă până la piteşti. pe drum înapoi, să n-adormim, vorbeam de ce citeam când eram mici. şi iată o altă chestie care mi-a rămas în cap, şi iată şi de ce există postul ăsta.

mai jos e o părticică din cărţile pe care le-am avut (pe unele încă le am); coperţile sunt întocmai alea. le-am pus amestecate, nu le-am ordonat pe perioade. sunt de dinainte să merg la şcoală şi până-n liceu. (imaginile-s găsite pe okazii.ro, lucrurigratis.ro, magazinul-de-carte.ro, librarie-online.ro şi latrecut.ro - cu ocazia asta am descoperit că-s o grămadă de site-uri nostalgice, ceva de speriat.)

asta-i cartea datorită căreia am vrut să mă fac botanist.
de la asta am vrut să mă mut în tundră şi taiga.

aici am auzit prima dată de cid şi de nibelungi.
aici am vrut să fiu stăpânitorul fiarelor.

cartea asta te trece prin istoria medicinei. destul de mişto, pentru un copil.
aici am vrut să mă fac doctor.

aici am auzit prima dată de cronos, şi mi s-a părut foarte suprarealist.
ca toată cartea, de altfel.

aici, pe lângă mowgli & co., i-am iubit pe rikki-tikki şi pe kotick.
şi am vrut să plec în india.

aici mă lovea dorul de plecat la bunici.

aici mi s-a făcut prima dată groază de circ.

eram la bunici. după ce-am citit cartea asta, m-am dus în fundul grădinii şi m-am apucat să sap un lac.
aveam vreo cinci sau şase ani.

aici m-au enervat unele personaje, prea erau tâmpite.
aici am învăţat poezia asta pe de rost. coperta este exact ca în satul bunicilor, iarna.
încă-mi sună-n cap versurile când ajung să mă plimb pe zăpadă, pe acolo.
aici am prins eu gustul poveştilor noastre.
chiar şi cu legendele olimpului cu nume stâlcite şi romane.
aici mi-am dat seama că rudyard kipling e cam prea tare.

aici am văzut eu cum stă treaba cu hera, de care-mi spunea cami în faţa blocului, şi-o contraziceam.
eu ştiam de junona, că-l citisem pe ispirescu.
aici mi s-a făcut frică de papagali. şi abia aşteptam să ajung la nişte poveşti preferate.
aici m-am îndrăgostit de fiecare cuvânt din carte.
aici citeam cartea de la un cap la altul, după care mă uitam la copertă şi vedeam cam toate personajele.
aici m-am sufocat de râs. cu aplauze.
aici am blestemat la sfârşitul cărţii.
aici deja pricepeam mai multe chestii.
oricum, de departe, varianta mea preferată de "robin hood".
tot de la editura albatros am citit, în ediţie de lux, cei trei muşchetaridupă douăzeci de ani şi vicontele de bragelonne. n-am găsit poze cu ele. şi-am mai citit şi integrala cavalerilor, de ioan dan. nu-mi aduc aminte de coperţi.

şi-ar mai fi multe. vikingii, de frans t. bengtsson, în ţara diavolului, de karl may, nuvelele lui cehov şi gorki, moş goriot al lui balzac.. dar deja intru-n alea mai serioase, de care m-am apropiat doar în gimnaziu şi liceu, şi nu e cazul. azi citesc la fel de fericit ca la opt ani trei zile anapoda, grădina bunicului sau din marile legende ale lumii. sau pe oricare alta de mai sus.

.. şi mai sunt două pe care nu le găsesc.

era una cu o poveste despre un băiat care, la un moment dat, umbla pe fundul mării, prin pădurea sargaselor, sau ceva de genul ăsta. şi era cu ilustraţii mai ciudate, una era cu o vrăjitoare care stătea pe un acoperiş, la asfinţit, şi avea părul de parcă era făcut din nuiele strâmbe şi uscate. mi-era cam frică de desenul ăla. nu mai ştiu cum se numeşte cartea şi nici cine-a scris-o. ş-o vreau.

şi mai era o versiune cartonată, mare, cu ilustraţii, de poezii de-ale lui coşbuc. (îmi place coşbuc. şi topîrceanu. şi alecsandri.) acolo erau lordul john, noi vrem pământ, el zorab etc., nu-i pe nicăieri.

mda.

să vedeţi voi următorul post.

oricum, în pauzele dintre filme, lucrez.

nu-mi plac oamenii. nu-mi place să ies în oraş.
prefer să plec undeva. sau să stau în casă şi să mă uit la filme.

gata introducerea.

mai nou, am intrat în febra filmelor cu superheroes.

am văzut x-men origins: wolverineiron man 1, iron man 2, captain america - the first avenger.
am dat jos thor, hellboy, hellboy 2 - the golden army.
urmează să dau jos daredevil, bat.. oh, fuck.

.. mănânc ceva şi m-apuc de lucru.

p.s. the adventures of sharkboy and lavagirl in 3d - seriously?