taxa aia pe radio şi tv s-ar putea să merite.

de felul meu, e uşor să fiu surprins plăcut, dar e aproape imposibil să fiu surprins plăcut în mod sistematic. am aşteptări condiţionate de cinism, scepticism, neîncredere şi sictir - adică, în cel mai bun caz, dacă-s pozitive, sunt subunitare. şi consider asta o atitudine sănătoasă. când locuieşti într-o glină, stai cu geamurile şi uşile închise, dacă nu vrei să te trezeşti cotropit de miros, muşte, ţânţari, şobolani şi alte jivine mai puţin plăcute. când eşti sufocat pe toate canalele de neam prost, incultură, nesimţire şi non-valoare, închide dracului canalele.

pe la începutul lui octombrie mi-am propus să nu mai am nici un fel de legătură cu site-urile de ştiri din românia. lucrurile au mers strună, în sensul în care am uitat că există oameni plătiţi să fie jurnalişti şi care sunt nişte scribi agramaţi, manelişti, ghiolbani, furăcioşi, absolut tâmpiţi. am uitat că există vedete de carton, "VEZI AICI!", "cine este noua iubită a lui..?" etc..

şi a fost bine. pentru că legea formelor fără fond funcţionează. dacă stai departe de nişte elemente care nu au nici un fel de fond, ele nu te afectează, pentru că încetează să existe.

întâmplarea face să cunosc o seamă de oameni care lucrează în presă. şi mai proşti, şi mai deştepţi, şi mai tineri, şi mai bătrâni, şi mai incompetenţi, şi mai profesionişti. dar am norocul şi onoarea să cunosc un singur jurnalist cu darul subtilităţii în grai şi intonaţie şi pe care nu l-am auzit niciodată să vorbească urât. sau tare. un lucru atipic pentru cineva care lucrează în presa românească. e vorba de irina ursu, un om care face parte din dream-team-ul presei din capul meu.

trecută prin ciurul şi dârmonul trusturilor media, irina lucrează de nişte vreme pentru tvr info. am întrebat-o cum e. mi-a spus ceva de genul: "îs oameni mişto şi foarte profi, îţi faci treaba, nu te bate nimeni la cap cu direcţia teleghidată a ştirilor. în plus de asta, plătesc la timp. mă duc de drag la serviciu." greu de crezut că, într-o lume de presă autohtonă în care se refuză anchete şi reportaje pe motiv de deranj, în care vin degete "de sus", arătând direcţia şi calul de bătaie, în care jurnalişti buni şi foarte buni îşi aşteaptă lefurile pe luni în urmă, există o redacţie de ştiri descrisă în felul ăsta de un om care lucrează de ani buni în media.

acum câteva zile, tvr info şi-a lansat site nou, unde irina prestează cu drag şi spor. şi-am zis: ia să văd cum arată. aşa că am intrat frumuşel pe dânsul. băi, nu se poate aşa ceva, seamănă cu site-ul bbc-ului. ce mi-a sărit prima dată în ochi a fost că nu mi-a sărit în ochi, efectiv, nici un pop-up, flash, banner sau alte chestii care te duceau cu capul pe celelalte site-uri de ştiri. aşa că, fără nici o oprelişte, încep să citesc. ştiţi voi, ştirile. serioase. informative. importante. fără iz de tabloid. hai-da-de. tre' să-mi reconsider principiul cu site-urile de ştiri din românia? o altă chestie sunt titlurile: clare, la obiect, netendenţioase, fără infamul "VEZI AICI!". this is too british, e altceva decât cu ce-am fost obişnuit, e tot ce-am căutat şi n-am găsit ani întregi.

moment în care am fost curios să văd cine este şeful tvr info: teodor tiţă. sună cunoscut. nu prea ştiu bine cine e teodor tiţă, ştiu doar că e tânăr şi e activ online. aşa că am fost curios să văd cine este şeful tvr: alexandru lăzescu. ei bine, habar nu am cine este alexandru lăzescu. şi sfântul google a rămas neinvocat, deoarece mi-am dat seama că nici nu e stringent să aflu cine sunt oamenii ăştia de care nu am auzit, dar care au făcut în aşa fel încât consumatorului relativ cusurgiu din mine să-i placă să intre pe un site de ştiri din românia.

(cică, de curând, realitatea şi antena 3 şi-au înnoit site-urile, tot pe sistemul bbc/cnn. normal, au prins de veste că vine concurenţa. ş-am intrat acum pe dânsele: gardul e vopsit ceva mai bine. dar înăuntru şed, în continuare, leoparzii de titluri, ştiri găunoase, libertatea, cancan, click şi aşa mai departe. hai şpa.)

back to tvr info. cu încredere. sper să ţină trendul şi să atragă atât de mult trafic, încât celelalte site-uri de ştiri să nu aibă de ales şi să înceapă, şi ele, să facă presă. am înţeles de la colegul eugen buruian că şi canalul de televiziune e foarte ok (ştiu doar că, de câte ori nimeresc în faţa diverselor televizoare ale cunoscuţilor, posturile concurente îmi provoacă scurte accese de claustrofobie, simt că trebuie să ies la aer). ar fi ironic de ciudat ca, după o grămadă de ani de stat în umbră, praf şi miros de studio încuiat şi neaerisit, şefi desemnaţi politic (de altfel, şi-acum tot aşa e, probabil), o grămadă de bani cheltuiţi aiurea, televiziunea publică să aibă cea mai tare redacţie de ştiri din ţară. la dracu', mult succes.

aveţi link-ul mai sus, îl mai pun şi aici. şi are şi conturi de facebook şi twitter, tot @irinaursu cred că scrie pe ele, just so you know.

şi să zic şi de radio.

cam asta se-aude la mine în maşină. le pun în ordinea frecvenţelor din bucureşti, pe cele din provincie vi le găsiţi şi singuri.

• 91.7 fm, naţional fm - la drum lung, de unul singur. şi când iau oameni la ocazie.
• 97.6 fm / 104.8 fm, radio românia muzical - foarte folositor în centrul bucureştiului, dimineaţa, şi pe culoarul rucăr-bran, pe serpentine.
• 99.3 fm, itsy bitsy - singura chestie pe care o ascult vine după 2300 bravo, itsy bitsy by night. am înţeles că un domn intitulat ionuţ moraru pune muzică noaptea la itsy bitsy. ei bine, ionuţ moraru e posibil să fie printre cei mai buni dj-i pe care-i avem.
• 101.3 fm, radio românia cultural - la fel, am preferinţe. 0905 bravo, dimineaţa crossover, maria balabaş.
• 101.9 fm, romantic fm - it's a bit mellow. and springy.
• 103.4 fm, hfm 2.0 (thanks for the link, eugen, i dub thee "google honoris causa") - au nişte rock-uri ok-uţe. şi mai scapă şi în lanul de blues. de auzit din când în când.
• 105.3 fm, radio românia actualităţi - băieţii cu ştirile pe fm. au un site mai mult decât de bun-simţ.
• 105.8 fm, sport total fm - aici sunt nişte bolnavi care pun muzică. am prins speed metal la două dimineaţa. şi iron maiden la micul dejun. şi mai sunt banciu, stănescu, nazare, drejan, care-s duşi, când îi apucă.
• 107.3 fm, smart fm - oamenii-s clasici. şi cu muzică de umplutură mişto.

mai era şi bbc radio pe 88.0 fm, pe care nu mai dădusem de mult. dar am înţeles acum de la @jaunetom (a.k.a. teodor tiţă) că frecvenţa a fost luată de un român care dă manele. zdrang.

o menţiune specială, pe 153 khz, antena satelor. tot la drum lung, tot de unul singur, tot cu oameni la ocazie. într-o noapte, am stat două ore să ascult programul de dedicaţii, unde sunau oameni din toată românia, de mă năpădeau emoţiile şi rădăcinile când auzeam un cioban de lângă târgu mureş cum îi doreşte vreme bună colegului care plecase cu oile de trei zile. sau când auzeam o fată de doisprezece ani cum îi urează la mulţi ani şi multă sănătate bunicii ei din bacău. atâta bun simţ cu accent mai rar. e altă românie. şi e mult (mult!) mai mare.

ăştia de la antena satelor au un program de ştiri făcut de oameni cu şcoală. cu şcoala veche. şi funcţionează după schepsisul cu legea formelor fără fond, care e pe cât de eficient, pe atât de ironic: 90% din personajele care năpădesc ziarele şi televizoarele nu există pentru targetul postului. astfel încât n-au ce face: ştirile sunt axate pe evenimente externe şi interne importante. şi toate-s făcute netendenţios, cu nişte culori politice şterse spre transparente. weirdly enough, this is a radio station where people just read the news, no bullshit included.

altfel, în funcţie de unde mă trezesc prin ţară, mai dau ture: am descoperit gogo fm, galaxy fm, radio orion, radio cafe şi o grămadă de alte posturi cu muzici ascultabile. şi mai prin sud nimeriţi nişte posturi de radio bulgăreşti, cu rock şi blues.

din câte înţeleg din propriile-mi preferinţe, mă cam întorc la origini. la posturile naţionale, la varianta clasică de radio şi televiziune. o fi de la suprasaturaţia de balast informaţional amestecat cu prostie şi neobrăzare din rest, o fi de la sictirul suveran care mă cuprinde numai cât mă gândesc la divertismentul ştirilor şi al televiziunilor, în general, o fi de la identificarea tuturor ăstora cu 90% din oamenii din jur, targetul lor, combustibil inepuizabil al mizantropiei,o fi de la normala şi logica tendinţă de a nu înghiţi tâmpenii, nu ştiu. dar îmi place peisajul, nu e cu gunoaie.