n-am jucat niciodată squash, dar am văzut prin tot felul de filme de profil cum intră ăia într-o sală şi buşesc o mingiucă d-aia mică şi colorată închis şi, în capul meu, compactă şi densă. o buşesc cu o racheţică mai aschilopată decât aia de tenis, dar mai vânjoasă decât aia de badminton. de ce există sportul ăsta? te oxigenezi la creieri? slăbeşti? transpiri? e ca un fel de saună interactivă, cu depunere de efort? (dacă da, atunci habar n-aveţi ce-i aia saună interactivă.)
dacă n-ai avea rachetuţă şi minge, camera aia în care se desfăşoară acţiunea nu ar fi decât o carceră ultramodernă, megasecretă şi paramilitară pentru criminali spioni multipli şi psihopaţi. fără mobilă, fără mâncare sau apă, fără haine, fără nimic. eşti lăsat să stai acolo, singur între şase ziduri albe, eventual cu nişte geamuri de oglindă indestructibile, până începi să urli că vrei să spui tot. şi asta obligatoriu în două mari poziţii: ori răşchirat pe verticală, în mijlocul încăperii, cu braţele desfăcute şi capul dat pe spate, uitându-te bezmetic în punctele din tavanul din capul tău, ori chircit într-un colţ, legănându-ţi stomacul sub urechea stângă. atunci, în spatele unui geam se aprinde o lumină şi întrezăreşti conturul "lor" într-un contrăjur cald, apoi auzi printr-un difuzor: "we're listening".
normal că în engleză.
simţi cum ţi se ia stânca de pe piept şi ţi se mută în ceafă. poţi să respiri în voie, dar tocmai începe adevărata ardere, în cap! ştiţi cum e cu resursa cardiacă şi cu creierul? nu ştiţi, bestii lobotomizate ce sunteţi. nici n-am cine-ştie-ce pretenţii, de altfel; nu pot să mă aştept la reprezentări pe toate verticalele, atâta vreme cât curbele vieţilor mele se desfăşoară într-un singur plan tarifar, cu reduceri şi promoţii pentru toată suflarea.
retorica are să vă învie când muriţi, după ce v-a omorât la procreere. aia e alphAgemo, şarpele care se-nghite. sictir, terminaţi cu prostiile.
la mine-i invers. nu-mi place squash-ul. da, n-am jucat niciodată, dar am ţinut o rachetuţă d-aia-n mână şi am ajuns la concluzia că ăştia-şi bat joc de noi. e ca un plici mai mare şi mai greu, cu care ţi-ar fi imposibil să omori vreo muscă. eventual să vină ea în picaj liber şi să strige b(an)zzzzzzzzzzzz(ai) şi să-şi zdrobească de racordaj creierii ei ăia de muscă, să iasă toată secţionată pe partea ailantă a rachetuţei. şi asta se-ntâmplă de fiecare dată când joc squash.
nu-mi place nici mobila. o distrug din principiu. n-am nevoie de constrângerile unor culturi şi civilizaţii care se formează pe baza binelui comun aşa cum n-am nevoie nici de apă, dar mai fac o baie la timpul ei. duşurile-s duşuri, alt capitol hidrologic. uite, e mişto asta, cu baia: trebuie să ştii când şi unde să-ţi alegi momentul, nu poţi să faci aşa, aiurea, o baie. mă rog, aici nu pricep nici eu pe deplin implicaţiile unei vane, dar măcar îmi dau seama că, în cristelniţa mă-sii, şi doar în ea, am voie să fac pişu fără să-mi treacă şi prin cap acţiunea propriu-zisă. şi tot raţionamentul ăsta ţi se spală de pe corp exact în momentul în care scoţi dopul de la vană. ah, call me mr. vain.
ziceam de mobilă. a, da: sunt influenţat de oamenii ăştia mai puţin decât vreau. chestie care-mi place până tre' să schimb patul, canapelele, scaunele, biroul, masa, aragazul (e şi el un suflet de om) şi dulapurile. copil fiind, stăteam unde vroiam şi cum vroiam. şi-mi place.
"despre îmbrăcăminte", catrinţă.
eu sunt împăratul suprem, iar hainele cele noi sunt superbe şi îmi vin de minune. aşa că am hotărât să le donez într-o licitaţie pentru binele supuşilor mei. ce să fac, mie-mi place să umblu-n fundul gol. piesele de vestimentaţie sunt acum expuse la muzeu, aveţi voie să le atingeţi şi chiar să le încercaţi. dacă vă repeziţi şi trageţi de ele, se rup şi e păcat, voi pierdeţi, bestii lobotomizate şi fără pic de gust în situaţiile extreme ale frenului oral. de-ndată ce le-am dezbrăcat, şi-au pierdut magia şi se pot strica. nu mai bine aşteptaţi să vedeţi cui îi mai vin aşa bine ca mie? hai, că se nasc odrasle în fiecare secundă.
single malting, ladies and gentlemen.
nuanţe de majorări de 18 de la un cap la altul, fără nici un timp. nişte trunchiuri de lemn armate în cercuri de oţel, ghintuite ca de viaţă. şi spoturi publicitare şi punctiforme.
single malting.
aaaaaaanndd thAttt'sss whati'mdoing. as we speak.
