aşadar, deci. vine crăciunul.
înseamnă că a sosit vremea să-mi pun cititorii la treabă. aţi lâncezit destul pe baricăzile astea, mi-aţi luat blogul la citit din scoarţă-n scoarţă, mi-aţi compus ozi şi imni, mi-aţi dedicat simţăminte din cele mai alese, m-aţi asaltat pe mail, messenger, stradă şi, în general, pe unde m-aţi mai bunghit, mi-aţi înălţat altare şi mi-aţi adus jertfe (mulţumesc pentru ţestoasa moartă din cutia poştală, tot mi-era lene să mă duc să-mi iau de mâncare în ziua aia) şi, în general, v-aţi arătat foarte preocupaţi de soarta mea.
deocamdată, voi sunteţi ăia mai câştigaţi. în sensul nemijlocit şi necondiţionat, că mă aveţi pe mine în vieţile voastre mundane şi reluctante la fotoni. eu nu prea sunt aşa de câştigat, prin comparaţie. adică, ţestoasa aia mi-a ţinut de foame fix 4 ore (data viitoare, mai clasic, vă rog: nişte porc, nişte pui, ceva), şi altceva mai serios nu prea v-aţi îndurat să-mi trimiteţi. aşa că m-am gândit să facem o afacere, să fie un win-win situation.
ştiu că mulţi dintre voi au suferit şi poate încă mai suferă pentru că am dispărut subit de pe atât de iubitele şi apreciatele reţele de socializare, facebook şi twitter, pre numele lor. şi cu greu messengerul meu a făcut faţă avalanşei de întrebări de după istoria cu dan puric, că da' de ce nu zic care-i contul nou? da' cum, da' unde, da' de când??
ho. vă zic. e spre beneficiul meu, din 2 puncte de vedere: scap de voi şi îmi ating şi scopul lucrativ. aşadar, căscaţi ochii şi pregătiţi-vă butoanele. acum ceva vreme (cam o lună, să fim precişi), am început să colaborăm pe firmă (vă zic mai încolo şi de firmă) cu un site, care site se numeşte Doogle. da, ca Google, doar că are Dî în loc de Gî. şi adresa e la fel: www.doogle.ro - intraţi şi vedeţi că aşa e, cum zic. şi ideea e că vrem să-l urcăm, până pe la începutul lu' martie, la 1,000 de useri înscrişi acolo. după care nici nu vreau să vă zic ce chestie mişto se întâmplă. bine, nu vreau să vă zic acuma, vă zic prin februarie-martie. aşaaaa. şi, pe chestia asta, le-am instaurat un sfânt blog, un preasfânt forum (unde, deocamdată, e linişte şi pace); precum şi un mirean cont de facebook şi-unu' de twitter, tot aşa, mai laic - ocazie cu care vă puteţi pune la încercare butoanele de "add friend" şi "follow"; precum şi, mai târziu, să abuzaţi de "like", "share" şi "retweet".
acuma, o paranteză de disclaimer. eu sunt împăcat cu mine însumi, în ceea ce priveşte integritatea spirituală a blogului ăstuia. de ce, pentru că doogle are nişte chestii foarte mişto: jocuri, jocuri, console de jocuri, jocuri şi alte drăcii cu care să te joci. i believe in this site. asta şi pentru că într-o anumită mansardă s-au desfăşurat nu demult nişte campionate acerbe în 3 la mortal kombat pe ps2, după nemuritorul principiu de "câştigătorul rămâne la masă, pierzătorul face abdomene sau flotări". drept pentru care mă văd obligat de această stare de fapt să vă mărturisesc că îmi place rău de tot ce e la ei pe site. deci am decis să vă spun chiar aici despre colaborarea noastră cu ei. închidem paranteza.
ăsta e momentul în care voi tre' să mişcaţi aprobator din antene. pentru că de mine daţi acolo. eu sunt unul din cei care are userul şi parola atât de la contul lor de facebook, cât şi de la cel de twitter, şi tot eu mai scriu şi pe blogul lor, şi pe forum - deci mă găsiţi uşor, socialmediafricşilor. şi aici vine win-win situationul: eu vreau 1,000 de oameni înscrişi pe doogle cât mai repede iar voi vreţi oricum să vă mai jucaţi ca animalele pe conpiutăr şi tembelizor şi să vă bucuraţi, astfel, că îmi puteţi dovedi cât de mult mă apreciaţi (nu vă temeţi, tot eu scriu şi newsletter-urile pe care le primesc membrii). aşa că, fără prea multe fasoane, intraţi aici, înscrieţi-vă şi daţi mai departe. şi, lăsând sentimentalismele şi simpatiile la o parte, răsplata poate fi imediată: l-am convins pe şeful cel mare de-acolo să facem nişte concursuri foarte mişto; dacă aveţi cont pe doogle, unele premii se câştigă, practic, doar prin prezenţă de spirit. şi avem intenţia s-o ţinem mult cu concursurile (nu mai zic de reduceri, de locul de joacă din fabrica şi de alte tertipuri atractive). cât despre răsplata finală, dânsa va fi pe măsură - v-am zis, aflaţi prin februarie-martie.
cam atâta.
a, şi, bă, fără legătură cu ce-am zis mai sus: eu am o mare consideraţie pentru oamenii ăia de caută, aleg şi pun pozele articolelor de pe site-urile de ştiri. îs nişte artişti adevăraţi. adică, să iei poze de pe deviantart.com (sursa menţionată; liniştiţi-vă, domnu' jimmy page) cu nişte cuţite însângerate, vignetate şi umblate la culori de să se vadă alb-negru şi fuzzy în afară de sângele lăsat roş' ca rubinul şi clar ca scânteia şi să le pui la articole despre încăierări de bande cu împuşcături - asta cere să ai chemare nobilă spre tainica artă a jurnalismului!
totuşi, de sărbători, realitatea.net s-a întrecut pe sine. cu tot cu william wallace ăla care striga azi de pe targa smurd "soylent green is people!", am rămas extrem de plăcut surprins de nişte articole din ultimele 2 zile. deci, băieţii de la theonion.com şi trombon.ro (mai mişto era times.ro, v-am zis, parcă. v-au obligat ăia de la sri, ştim): mai faceţi loc la unu-n bancă. titlurile, precum şi articolele scurte şi la obiect, spun totul. cel puţin, poza de la aia cu aviaţia neo-zeelandeză e de pulitzer.
Reţea de contrabandă cu usturoi, anihilată la Iaşi
Aviaţia neo-zeelandeză a făcut publice toate documentele despre OZN-uri
Patru argeşeni s-au plâns că se alunecă prea tare pe patinoarul de la Mioveni
(despre eternele faulturi gramaticale de roşu din articolele de pe site-urile de presă nu spun nimic. sunt un rău necesar.)
şi gata.
în încheiere, vă urez să nu crăpaţi de îmbuibare şi să mă vedeţi sănătos şi la anul. cam atât blog aici pe 2010. maurul şi-a făcut datoria.
