Thursday, January 08, 2015

Soluţia pentru prostia infinită este umorul infinit.


Există momente definitorii pentru explozia prostiei sociale, ca atunci când un om cu un organism foarte bolnav, acoperit cu pustule, hotărăşte periodic să rupă pisica-n două şi să se ducă la un felcer care, fiind de altfel bine intenţionat, îi pune lipitori, îi sparge şi-i drenează tot. Infecţia nu trece, şocul prin care trece organismul îl slăbeşte şi mai mult, iar puroiul se descoperă în toată splendoarea lui. Drumul spre Iad e cea mai bună autostradă din lume.

Asta s-a întâmplat pe 11 septembrie 2001, asta s-a întâmplat şi în nenumărate alte evenimente cu atentate cu bombă, cu mitraliere, cu luări şi executări de ostatici, cu toate instrumentele ce seamănă panică şi teroare. Asta s-a întâmplat în 2011, la redacţia Charlie Hebdo, când s-au trezit la o petrecere cu cocktail-uri Molotov. Asta s-a întâmplat şi azi, când doi indivizi mascaţi şi înarmaţi cu un AK47 şi cu un lansator de rachete au intrat în aceeaşi redacţie şi au mitraliat tot ce-a mişcat, după care, în "fuga" lor de la locul crimei, au mai omorât cu sânge rece un poliţist, după ce trăseseră asupra altor două patrule.

Iar prostia omenească se dezvăluie din ce în ce mai mult, pe măsură ce lucrurile astea se întâmplă. Pentru că orice tâmpenie făcută de cineva, undeva, şi apoi mediatizată îşi va găsi cu siguranţă nişte suporteri fanatici, care o vor apăra şi o vor justifica până în pânzele albe, fericiţi că există cineva care gândeşte la fel ca ei şi care mai are şi curaj să acţioneze. Cine ştie, poate că astfel de lucruri se întâmplă şi pentru că oamenii sunt, într-o majoritate covârşitoare, proşti. Şi aceşti proşti au reacţii nu foarte diversificate, dar groaznice pentru oricine are un minimum de creier - din categoria "plesneşte vena".

Dacă plecaţi de la premisa că tot ce vedeţi la televizor, pe internet, pe stradă, la lucru sau chiar acasă este o exprimare a prostiei, aţi fi mult mai aproape de adevăr decât dacă aţi presupune că toţi oamenii sunt înzestraţi cu o doză minimă de inteligenţă, pe care o cultivă şi o şi folosesc nativ.

Există, ce-i drept, unele nişe sociale şi profesionale unde prostia e ceva mai rară, dar sunt excepţii. În rest, sunt proşti, dar mulţi. Sunt studenţi, profesori, manageri, vidanjori, doctori, preoţi, fraţi, surori, părinţi, colegi, chelneri, şoferi, jurnalişti - înfiorător de mulţi şi de proşti. Şi cel mai greu e să acceptăm asta cu cei care ne sunt apropiaţi de inimă - avem un amestec de teamă şi ruşine să ne uităm cu simţul răspunderii în abisul prostiei lor şi să vedem cum se zgâieşte înapoi la noi.

Paradoxul prostiei este că, deşi e infinită, nu-i foarte variată. Xenofobia, rasismul, ignoranţa, intoleranţa, incompetenţa, nesimţirea, nepăsarea, superficialitatea, violenţa - cam astea-s toate tulpinile. Şi, având în vedere că e inutil să discuţi pe argumente serioase cu un prost, dar de cele mai multe ori funcţionează umorul, sunt din ce în ce mai convins că, extrapolând, singurul lucru care poate combate prostia în infinitatea ei este umorul, la fel de infinit, dar cât mai variat. Fără subiecte tabu şi fără cenzură.

Nu vă luaţi după cei 2 indivizi mascaţi. Erau foarte bine chitiţi şi ştiau ce fac. Prostia e mânată întotdeauna de inteligenţă şi de interese personale. Nu acolo stă pericolul cel mare, ci în reacţia spontană a unor sute şi mii de oameni la asemenea ştiri, care sunt abia a mia parte din cei care nu se exprimă în sensul ăsta. Şi ce este cel mai nociv este că unii dintre ăştia au o legitimitate, fie ea cât de mică, de a ridica sofismul la rang de adevăr şi de a fi ascultaţi de alţi proşti.

Bunăoară, în România (că deocamdată aici locuiesc) există oameni ca Octavian Hoandră, ignoranţi din inerţie şi idioţi din pasiune, care susţin că "trebuie să ştii până unde poate fi întinsă miştocăreala", "mai ales că Islamul este o religie tânără, foarte sensibilă".

Există oameni ca Bogdan Stoica, fuduli dobitoci care recunosc că sunt un pic homofobi şi rasişti, dar care se consideră mai în siguranţă pentru că nu se iau de homosexuali şi ţigani (jignindu-i în acelaşi timp), şi care susţin (în dulcele stil cretin al acuzării victimei) că, de, caricaturiştii ăia nu meritau să moară, dar aveau şi ei o parte de vină, că şi ei erau extremişti şi intoleranţi, ce le-a trebuit să se ia de Islam?

Există oameni ca Lucian Mîndruţă, mediocri superficiali exaltaţi de propriile lor scântei de brichetă, care susţin că o cultură e cea care dărâmă biserici, ucide creştini şi înalţă moschei.

În SUA (adică cel mai îndepărtat punct din univers de România) există oameni ca Bill Maher, plătiţi mult mai bine decât Hoandră, Stoica sau Mîndruţă şi cu siguranţă mai isteţi, care susţin că ISIS-ul şi Islamul au foarte multe în comun, şi că Islamul este o religie a violenţei. Iar în Israel, caz particular, există oameni ca Benjamin Netanyahu, care susţin că ISIS şi Hamas militează pentru aceleaşi lucruri.

Clipul de mai jos arată o părticică a prostiei care e făcută KO de nişte argumente care ţin, pur şi simplu, de ceva mai multă documentare şi de capacitatea de a forma nişte silogisme corecte bazate pe date publice. (Reza Aslan e un tip care a mai avut nişte episoade halucinante cu CNN, de nu-ţi vine să crezi cât de idioţi pot fi unii jurnalişti.)



UPDATE: uite aici un articol excelent care-l contrazice pe Reza Aslan. Şi încă un articol, scris de Vlad Petreanu, care aduce nişte argumente interesante.

Pe lângă argumentele lui, e bine a se observa faptul istoric că drumul neabătut de la litera oricărei religii (nu doar Islamul) şi interdicţia de a pune sub semnul întrebării orice doctrină (nu doar religioasă) înseamnă "osificarea" societăţii. Cred că asta ar fi bine să fie lecţia, de altfel predată zilnic de realitate.

Iar radicalismul şi fanatismul celor care îşi impun doctrina fac două diferenţe: diferenţa istorică, vizibilă în mersul general al societăţii, şi diferenţa critică, vizibilă în genul ăsta evenimente. Desigur, nu ajută nici faptul că strategiile de geopolitică osândesc, de multe ori, anumite zone şi ţări la osificare economică şi socială.

În cazul de faţă, mi se pare foarte neglijat aspectul social extrem de particular din Franţa. Azil automat pentru fostele colonii, casă şi masă asigurate, ajutor de şomaj mai mare decât multe dintre salarii şi, în general, o politică socială absolut cretină - toate astea au adus Franţa în stadiul de creuzet al unor astfel de reacţii. Gândiţi-vă de ce lucrurile astea nu s-au întâmplat (încă) în Belgia, Danemarca sau Germania, ţări cu o puternică minoritate islamică.

Desigur, în divagările (uşor evitabile) care intervin în multe discuţii pe tema asta, există tendinţa de a începe să alergi obsesiv după heringi roşii gen filosofii epistemologice despre fiinţe divine, despre cum şi ateismul poate fi considerat o religie, despre multiculturalism sau despre cum religiile sunt coduri morale. Astea toate sunt rezolvabile fix aici..

.. Şi în cazul ăsta sunt lucruri absolut irelevante dacă ţii seama de un singur aspect: religia (oricare ar fi ea) e un instrument, un vehicul care a fost inventat pentru scopuri foarte lumeşti şi pragmatice. Poate fi întrebuinţat pentru a face bine sau pentru a face rău. Depinde în ce direcţie, cu ce stil şi cu ce viteză conduci. Depinde cum îl tunezi. Depinde de muzică şi de cât de tare o dai. Aşa cum există manele într-un BMW, există şi Yanni într-o Dacia. Aşa cum auzi Kiss FM într-un troleu, auzi şi Sport Total FM într-un autobuz. Aşa cum există parbrize acoperite pe jumătate de ventuze cu mătănii şi cruci, există şi.. well, parbrize curate. Adică naturale.Totul depinde de cine învârte cheia în contact.

E drept, sunt oameni cu bun simţ educat şi antrenat care sunt suficient de inteligenţi încât să vadă dincolo de toate porcăriile astea şi pe care nu ai cum să-i convingi că nişte atrocităţi precum cea de azi sau cele din trecut au cum argumenta nişte gândiri şchioape la nivel societal.

Şi ce e cât de cât liniştitor este că, în astfel de momente, sunt zeci de mii de oameni care refuză instinctiv şi uman să fie proşti, care înţeleg aproape inconştient că societatea e mai mult decât un amalgam de prostie şi manipulare. Şi faptul că există strada şi există internetul le oferă din ce în ce mai multă putere, la fel ca celor proşti. Pentru că, indiferent de cauza bună sau rea pentru care acţionezi, te simţi mult mai confortabil şi ţi se linişteşte conştiinţa dacă vezi că eşti înconjurat de cât mai mulţi ca tine - spiritul de turmă funcţionează în orice direcţie.

Sursa: TwistedSifter
Pentru viitor, pe sistemul graficului de mai jos, trebuie făcută o discriminare între răutate şi prostie, între bunătate şi inteligenţă sau deşteptăciune, între dreptate şi convingere sau credinţă, între înţelegere şi acceptare, pentru că există toate combinaţiile posibile. Iar în momente de genul ăsta, când hidoşenia alăturărilor defilează mândră în văzul lumii, nuanţele de gri acoperă materia cenuşie.

Unele figuri sunt dezbătubile, plus că eu i-aş mai pune şi pe the Boondock Saints la Chaotic Good.
Closer to the real people.
Sursa: Tides of the Maelstrom

Pentru a progresa, nu trebuie să existe tabuuri. Nicăieri, niciodată, cenzura nu a dus la ceva bun sau folositor. Pentru a dezvolta sau a elibera nişte gânduri, umorul trebuie să fie la rândul lui liber. Este unul dintre din ce în ce mai puţinele lucruri care salvează raţiunea. Şi, spre deosebire de chestiile serioase şi grave, ca religia, umorul e un limbaj universal. Râsul e la fel peste tot în lume, e ceva natural; orbii, surzii, muţii din naştere râd fix la fel ca ăilanţi mai norocoşi. Subiectele de râs sunt diferite, ce-i drept, dar procedura este aceeaşi - cineva/ceva este ţinta glumei: blondele, evreii, homosexualii, Dumnezeu, Allah, politicienii, moaştele, negrii, şefii, preoţii, colegul, fratele, iepuraşul, ursul, leul etc., iar morala ţine întotdeauna de condiţia umană şi de identificarea într-un mod cât mai relaxat a unor aspecte ale condiţiei umane la care n-ar fi rău să se mai lucreze. Şi de aici îţi dai seama care-i prost şi care nu, cine înţelege mesajul şi cine nu. Pentru că fuck political correctness.

Oricine poate să facă o glumă. Proastă, bună, deşteaptă, nesărată, răutăcioasă, nevinovată, despre orice, oricum ar fi ea. Dar nu oricine e capabil să înţeleagă şi să proceseze o glumă. Simţul umorului nu se arată neapărat în capacitatea de a face glume, ci în abilitatea de a le recepta. Şi, considerând că apanajul prostului e seriozitatea excesivă, concluzia e simplă: dacă nu ai simţul umorului, oricine-ai fi, eşti prost.

WASHINGTON—Following the publication of the image above, in which the most cherished figures from multiple religious faiths were depicted engaging in a lascivious sex act of considerable depravity, no one was murdered, beaten, or had their lives threatened, sources reported Thursday. The image of the Hebrew prophet Moses high-fiving Jesus Christ as both are having their erect penises vigorously masturbated by Ganesha, all while the Hindu deity anally penetrates Buddha with his fist, reportedly went online at 6:45 p.m. EDT, after which not a single bomb threat was made against the organization responsible, nor did the person who created the cartoon go home fearing for his life in any way. Though some members of the Jewish, Christian, Hindu, and Buddhist faiths were reportedly offended by the image, sources confirmed that upon seeing it, they simply shook their heads, rolled their eyes, and continued on with their day.
Sursa: The Onion

Pleonasm cu scop de întărire. Acum vreo şase luni de zile, am fost tras în două poze care fac parte din proiectul
"Dă fericire mai departe!" al programului educaţional Ajungem MARI!. Ideea era să scrii ceva ce te face fericit.

Sursa: Ajungem MARI!