altfel nu pot să intru în ziua asta.

1. pe la mijlocul lui februarie ne liniştim şi noi cu pozele de la revelion, da? că vin ălelante.

2. v-aţi tâmpit cu toţii. lăsaţi omul în pace. sau, de fapt, lăsaţi oamenii în pace, că omului nu-i pasă nici cât un pistrui. încă oleacă şi scriu chiar eu un articol despre sergiu nicolaescu, să vă luminez minţile orbecăinde prin bezna ignominiei. a, dar ce frumos am grăit. nu mai e nevoie de articol.

3. mă bucur că mă ţin de sport. alerg, merg la munte, alea. şi, dacă n-aş fi crăpat azi-noapte în mine un kilogram de slănină cu ceapă şi pâine, m-aş fi bucurat şi mai mult.

4. refuz orice polemică pe o perioadă nedeterminată, cu excepţia cazurilor în care subiectele sunt alese din următoarele domenii: turistic, culinar, literar, cinematografic. repercusiuni grave au să existe îndeosebi la deschiderea subiectelor politice, sociale şi de design interior.

5. zubrowka nu e de găsit în real. avem o problemă.

6. de vreo două săptămâni, m-am dedulcit la beri de fructe şi cu tot felul de arome. nu scrie în română pe ele. puteţi să-mi aduceţi oricând ofrande în astfel de produse.

7. e oficial de ceva vreme: plec pe kilimanjaro. şi în zanzibar. săptămâna viitoare. m-am împuşcat pentru febră galbenă, febră tifoidă, poliomielită, difterie, tetanos. azi e prima zi de pastile de malarie. luni îmi refac şi paşaportul. ca de obicei, pe ultima sută de metri.

8. nu, nu mai există natura urbană. pentru că există sailing and diving şi, sper eu, în curând, lowden.

9. this is going to be a weird year. and i like weird.


şi acum, poanta aia proastă: am auzit că a murit sergiu nicolaescu. e o minciună sfruntată, ia uitaţi-vă la el, ce ten alb, tineresc are!

"la noi".

(cu câteva ore în urmă.)

trei băieţi rebegiţi c-o stea jumulită, la poartă, noaptea. tocmai dădeam să ies.

- aaa, aa! am venit cu colindu'! bună seara!

- bună seara, foarte bine, dar mă grăbesc. şi nu trebuia să veniţi ieri, alaltăieri? azi cam e crăciunul.

- hai, boss, măcar cinci lei, că aşa e tradiţia la noi, colindăm de crăciun! hai, că de zece ori cântăm ce vrei tu!

- .. la care "noi"?

- la noi, la rromi!

cu firmele astea de curierat.

urmează o tură de publicitate gratuită şi făcută din proprie iniţiativă, ca toată publicitatea de pe-aici.

iată o scurtă listă de lucruri care se întâmplă în preajma crăciunului şi care, prin prisma dificultăţii săvârşirii lor, pot fi considerate miracole:

• creşte leul
• şoferii îs mai haotici ca de obicei
• ninge în plină încălzire globală
• angajaţii firmelor de curierat sunt şi mai nesimţiţi

deoarece n-am bani, nu mă enervez la volan, nu cred în încălzirea globală şi văd că plânge toată românia de jale că firmele de curierat sunt atât de groaznice, am să zic doar de ultima.

cargus şi fan courier. astea două îs ca un fel de vodaforange, înainte să se trezească grecii ăia de la cosmote că e piaţă bună în românia. şi, ce-i drept, astea-s cam cele mai mari. greu să nu te-ntâlneşti cu ele.

am trimis/primit pachete via ăia de la cargus aşa cum am trimis/primit pachete şi via ăia de la fan courier. am mers după pachete la ăia de la cargus aşa cum am mers după pachete şi la ăia de la fan courier. mi-am dat întâlnire la jumătatea drumului cu ăia de la cargus aşa cum mi-am dat întâlnire la jumătatea drumului şi cu ăia de la fan courier. am explicat la telefon adresa ălora de la cargus aşa cum am explicat la telefon adresa şi ălora de la fan courier.

dar este crăciunul, aşa că vreau să vă zic de o zi aglomerată de decembrie în care o maşină m-a aşteptat jumătate de oră în faţa casei să-mi livreze un pachet. cu un domn şofer extrem de politicos şi înţelegător, care m-a sunat cu 4 ore înainte să sosească, a aflat că nu-s acasă la ora stabilită, dar că încerc să ajung, şi mi-a spus:

- domgn'e dragă, eu, după ce ajung, vă aştept chiar în faţă, dar am rugămintea să mă sunaţi cu maximum o jumătate de ceas înainte şi să-mi spuneţi dacă întârziaţi mai mult, să vedem cum facem.

aşa-i că se inversează rolurile faţă de vorbirile cu domnii şoferi de la celelalte firme? şi da, am întârziat. cu încă o jumătate de oră. şi m-a aşteptat. şi mi-a zis cum arată maşina, unde a parcat, tot. şi a fost zâmbitor şi bonom pe tot parcursul situaţiei. acuma, c-o fi avut o zi bună, că l-o fi sunat nevasta să-i spună că-l aşteaptă cu masa pusă şi cu două bilete la film, că i s-o fi însănătoşit copilul, habar nu am. dar ştiu că, dacă toţi şoferii de la nemo express sunt aşa, apăi asta e firma cu care vreau să am de-a face de-acum.

din punct de vedere al costurilor, comparativ, diferenţele-s neglijabile. oricum, spre deosebire de fan courier şi cargus, care au doar formulare de estimări de costuri, nemo express-ul are şi o pagină clară de tarife în meniu. which is very cool.

buuun. asta e pentru chestii pe distanţe lungi, interurbane.

pentru bucureşti, schimbaţi oleacă foaia şi uitaţi-vă la băieţii de la tribul. n-am trimis/primit niciodată, nimic prin ei, but i have it on good authority că sunt nişte oameni extrem de serioşi şi care îşi fac treaba foarte bine. plus, they're on bikes!

şi gata cu pauza. treceţi înapoi la friptură, sarmale şi salată boeuf, dacă n-aţi fost destul de deştepţi încât să vă toxiinfectaţi alimentar cu monitoru-n faţă.

p.s. n-am avut niciodată treabă cu dhl, nu ştiu la ce foloseşte.

shortie.

ok, so me and adrenaline are as thick as thieves. i'm into scuba diving, climbing, biking, rappelling, you name it. i also want to try base jumping, beat felix baumgartner's record, and battle a kraken.

however, i came to realise that the only time when my pulse goes bananas in under one second is when i accidentally give a nudge to the tea cup that's sitting near the laptop.

cougar faţă cu reacţiunea social media.

(acuma, eu aş avea o vorbă cu "specialiştii" social media, apropo de munca lor groaznică, bazată pe realităţi şi inaccesibilă oricărui puştan de 12 ani cu conexiune la internet, dar nu despre asta este vorba aici.)

după 26 de ore de miercuri/joi, concluzia este următoarea: you people suck.

staţi ca limacşii pe facebook şi pe twitter toată ziua, apăsaţi f5 cu mandibula picată de plictis, vă băgaţi bărbia-n piept, bleojdiţi ochii în smartphone-uri şi tablete şi nu faceţi nimic, vă daţi like-uri reciproc la poze iola şi vă minţiţi în faţă şi-n carte că sunteţi frumoşi şi ce bine vă stă îmbrăcaţi aşa.

am 148 de urmăritori pe twitter. puţini ca muşuroaiele de cârtiţă în sahara. cam un vagon şi jumătate de tren. din ăştia, 6 (şase) au retweetuit o postare în care zic cum un om îşi caută un alt loc de muncă, adică vreo trei sferturi de compartiment de clasa a doua sau un compartiment de clasa întâi. nici nu cred că-s toţi ai mei.

am 1176 de oameni în listă (şi 28 de abonaţi) pe facebook. sunt convins că-s pus pe hidden de multe sute dintre ei, după cum îi asigur că şi ei sunt la mine, dar tot mai rămân câţiva. din toţi ăştia 1204 oameni, 15 au dat like/share la postarea în care zic cum un om îşi caută un alt loc de muncă. iar dintre ăştia 15, vreo 4 fac parte din ăia 6 de mai devreme, de pe twitter. iar de restul de 9 nici nu-s sigur că-s în lista mea sau printre abonaţi.

un total de 4 (patru) oameni au vorbit cu mine şi au fost dispuşi să dea cv-ul lui mai departe sau să-i recomande nişte posturi scoase la ofertă.

acuma, ştiu că vă e cu sictir să daţi like/share la postările şi chestiile pe care le fac eu. înţeleg perfect de ce sute de poze absolut bestiale din expediţia s&d în grecia (şi nu poze cu mine, neapărat) au scăpat neatinse de like-urile multora dintre voi. înţeleg şi de ce pagina de facebook s&d e scutită să apară în timeline-ul vostru. pricep şi de ce nu vă place cum şi ce scriu. vă ştiu pe mulţi (şi personal) suficient de bine încât să ştiu de ce gândiţi şi acţionaţi în felul ăsta, şi mă ştiţi şi voi destul încât să vă daţi seama că mă cam doare fix în cot. de-aia nici nu pun în postarea asta link-uri la site-ul de s&d sau la pozele din grecia.

ce trebuie să înţelegeţi este că povestea asta de acum nu mă afectează absolut deloc pe mine, ci pe un om pe care mulţi dintre voi îl şi cunoaşteţi şi vă e drag de el. faceţi, deci, un rabat de la politica voastră obişnuită de "screw it, nu-i dăm like lu' cougar" şi mergeţi oleacă pe partea în care un om cu nişte skill-uri în cv pe care aproape nimeni dintre voi nu le are (cel puţin, eu nu ştiu pe nimeni) caută să-şi schimbe locul de muncă unde este de 5 ani. iar coralfields.blogspot.com este singurul fel prin care ştiu că pot ajunge la mulţi oameni în mod rapid: scriu ceva, apăs pe două-trei butoane de propagare, îmi schimb statusul pe yahoo! messenger şi gata.

vreţi să ajutaţi dar nu vreţi să apar eu în toată istoria? copiaţi frumuşel informaţiile despre om şi scrieţi-le pe bloguri, pe facebook, pe ce vreţi voi. fără "via". promit că dau like, share şi chiar retweet.