un om are pe desktop o poză de la balul de absolvire a facultăţii, cred, cu el şi cu cei mai buni trei prieteni ai săi, din facultate. o fiinţă are pe telefon screensaver cu poza ei împreună cu cele 5 bune prietene. o altă fiinţă poartă în portofel poze cu cele mai bune prietene. mai e o fiinţă care are pe desktop poza cu ea şi cele 4 prietene ale ei. şi tot aşa.
<<.. and then, there was the austro-hungarian empire, famous for "fuck all!">>
nu mi se-ntâmplă des.
ba chiar nesimţit de rar.
pygmalion a fost un dobitoc, iar galateea a fost o tută cu pretenţii de statuie.
nu pot să nu ajung la concluzia asta când îmi rup de unul singur gâtul prin toţi coclaurii din creierul meu, uitându-mă după materie primă.
normal, sărbătorile de iarnă sunt de vină. sau sărbătorile, în general. atunci, oamenii uită de cele sfinte şi se-mbuibă cu o perseverenţă şi o disperare demne de o cauză mai bună: mâncare, băutură, parteneri de viaţă. mai ales ăia care nu prea au avut parte de asemenea trataţii în restul anului.
se moare din toate cele trei resurse de mai sus. se moare pe capete.
cum i-am sucit gâtul vulturului din caucaz, mi-am dat seama că inima e, şi ea, tot un ficat. tot un suflet de om.
deci, are un drept garantat de constituţia fizică la daruri de crăciun. deci, prin corolar, are dreptul la oleacă de fericire. de bucurie. de împlinire. de ghiftuire.
drept pentru care, oamenii-hypermarket au program prelungit şi reduceri.
şi toată lumea e fericită.
"i'd rather die of thirst than drink from the cup of mediocrity" that i always provide myself with.
vulpile îşi sfâşie şi-şi rod şi-şi zdrobesc labele cu colţii ca să scape din capcană.
piţigoii şi sticleţii se-njunghie în beregăţi cu propriile gheare când sunt captivi.
idiotul de pygmalion s-a apucat să cioplească.
pic de coloană vertebrală n-a avut omul ăla.
i flip a half-a-buck now because it's the perfect coin for that.
