da, deci mă doare ceva, fizic vorbind.
ştiţi şi voi, că doar aţi mai căzut cu râsu-ntr-o acadea de ciment.
deci, este vorba de un premolar. de fapt, habar n-am, că mă doare inexact.
e aşa, un simţământ generalizat şi localizat în acelaşi timp. e aşa, cam ambiguu, fix ca sentimentul pe care un om cu ceva glagorie-n cap îl are când se duce să voteze.
că, ştiţi, numa' idioţii au doar certitudini.
de când am citit nu mai ştiu pe unde chestia asta cu idioţii şi certitudinile am început să mă simt un geniu punându-mi tot felul de probleme şi dileme şi întrebări. logic, nu? nu? da? ă. hă. băi, nu-mi place jason mraz, ăsta, de cântă acuma la televizor. şi nici oamenii de felul lui. aşa, împăcaţi cu sine, liniştiţi, fără griji, ce dracu', îs idioţi? adică, da, nu?
da, deci e o durere dintr-aia a dracului, nici prea tare, să nu fie clară şi să te repezi cu deştele-n tubul de vic.. ketonal; da' nici prea să te lase, adică fix cât să-ţi iei viaţa la puricat şi să te-ntrebi unde ai greşit:
1. la dracu', dacă nu ţi-ai fi uitat periuţa de dinţi acasă când ai plecat ca buou' la mare o săptămână, şi ştiai, tâmpitule, că n-ai să ai nici un magazin prin preajmă pe-o rază de 6 kilometri! sau măcar dacă ţi-ai fi amintit când te-ai dat jos din maşină (că doar te-au lăsat în mijlocul constanţei), şi nu când ai ajuns pe plajă, la mama dracu', şi singurele opţiuni mai erau crenguţele de mărăcini mai flexibile.
2. amy macdonald - this is the life. asta muieruşcă, frate. nu ca fătălăul ăla, cu i'm yours. şi cred că ăla cântă şi mai subţire ca amy.
3. şi dacă în alea 2 săptămâni în care te-ai închis în casă şi te-a durut în cot de tot măcar te-ai fi deranjat să faci duş sau - hai - să te speli pe dinţi - că de fapt acuma nu ai râie, ai un dinte pe avarie! ce vremuri. dacă aş fi ieşit la vânătoare, n-ar fi fost cazu' să alerg şi să-mi înfig dinţii în pradă. doar să răcnesc o dată spre ea: ar fi murit şi s-ar fi şi făcut instant friptură ea, rudele ei până la gradul patru, inclusiv prin alianţă, şi plantele pe o rază de 6 metri, pentru garnitură.
eh, degeaba-s acum tânăr, fercheş, curat şi minunat, de luni bune, ba chiar ani. că tot mai am zile în care pur şi simplu n-am chef să fac duş. chestia asta nu-mi afectează dantura decât psihic, pentru că scade dezirabilitatea zonei. adică, să zicem că sunt particular, ofer discreţie, casă curată g+f+t+p decomandată utilată frigider tv maş. de sp. microunde internet cablu recent renovată doar pentru fete preferabil nefumătoare; dar dacă e-ntr-un cartier de dărăpănături pline de paraziţi ai societăţii, nu vine nici dracu' la vizionare. la fel şi cu duşu': înăuntru-i vopsit gardu' şi afară-i leopardu', că nu ştiu cum să mai zic.
pfai, michael jackson în vremurile lui de glorie. the way you make me feel. mişto. băi, ce dansează şi ce mai cântă ăsta. îs mare fan. serios, idioţilor. credeţi-mă orbeşte.
aşa. au. s-a-ntins, pe nesimţite, în mandibulă. de sus, adică. a sărit, pur şi simplu, prin gură. numa' dureri de dinţi cascadoare nu mai aveam, să se-arunce de la o aşa înălţime (că ele-s foarte mici ca dimensiuni, durerile, am văzut poze la dentist) fix în omologul său inferior ca altitudine. îmi vine să stau în cap, tâmpita dracului, ce mă dori, te strâng de gât!
.. la ceva vreme. vreo zece minute, acum a trecut vremea aia. nu mă mai doare, m-a lăsat complet. şi nu e din cauză că a venit cenuşăreasa să mă oblojească, deşi tot se alintă, ceea ce e îngrijorător, unde avem s-ajungem aşa?
n-am stare, mi-e cald şi îmi vine să mă zbat de somn ca un peşte pe uscat.
şi cred că ăştia de la duran duran mi-au furat o melodie, da' e cam proastă oricum aşa că decât moga mai bine ei. virgule.
n-am prea dormit deloc în ultima vreme şi se vede.
ia să pun mâna să mă culc, cine ştie ce naiba mai fac şi mâine şi tre' să fiu odihnit.
uau. nişte tipe pe care le cunosc la vizionat de apartament. ăsta da metafor, am să-l transform într-un roman, în somn. sau treaz, văd eu, numa' să nu mă doară măsăluţa.
a, şi mai sunt cântecele alea cu call on me şi freaks şi ălelante cu toate tipele şi gagicile frumoase de pe lumea asta, dansând şi făcând aerobic. păi altfel nu poţi s-asculţi asemenea muzică, om fiind, decât uitându-te la aşa ceva.
şi-acuma, de somn, am închis ochii, s-a-nvârtit camera cu mine, am început să visez pentru-o fracţiune de secundă, i-am deschis şi am avut impresia că-s în altă parte. ce atâta proiecţie astrală, bă.
ptiu.
mi-am adus aminte ce ar trebui să fac mâine.
p.s. joi, 12 februarie, 2009: am o leapşă de la ana-maria, despre valentine's day. cred că glumeşte.
