.. mi-i trag eu, as we speak.
şi cum mergeam eu spre casă, de unu' singur, gesticulam şi vorbeam pe stradă.
băi, boule. băi, porcane. hai, linişteşte-te, ce-ai de faci aşa. nu te uiţi la tine, cum dai din mâini şi vorbeşti? aşa, şi ce dacă nu e ţipenie de om pe stradă? şi dac-ar fi, ce?
păi, la dracul; deci, la dracul!
mă, tâmpitule. e sfârşitul lu' februarie. deja ai cinci ani şi. nu crezi c-ar fi timpul?
nu.
băi inconştientule, uit-te-n jur, vine o vârstă.
ia mai du-te şi dracului, mă, că numa' tâmpenii spui. auzi, vârstă. ce vârstă? ce, doar dragostea să n-aibă vârstă? lasă-mă-n durerea mea, să fiu liber şi fericit.
ia, hai. că de-acuma îs pe câmpii.
m-am săturat de câte the ones and onlies există. cincizeci de miliarde de fiinţe din regnu' cu cruce care sunt perfecte şi unice simultan. şi tot ele-s catastrofice şi xeroxate după chipul şi asemănarea fiinţei supreme, idioata de eva. bă, şi popii ăştia. nu puteau, dracului, să scrie o poveste cu dumnezeu care ia o bucată din creierul lu' adam?
- adam, uite, am un plan deştept. facem aşa: eu am să te-adorm, am să fiu un fel de hannibal lecter mai blând; îţi iau o bucăţică de creier - ho, nu te speria, creşte la loc, că eşti prima versiune şi n-ai nici buric - şi ia să vezi tu ce treabă bună are să iasă din bucăţica asta. n-ai să te plictiseşti. şi dacă nu merge, putem oricând să facem un grătar.
nu, frate. v-a trebuit coastă. şi uite ce-a ieşit. bună treabă, idioţilor. da, voi ăştia cu scrisu' bibliei, cretinilor care sunteţi: înţeleg de ce aţi vrut să puneţi clar femeia mai jos decât bărbatul, absolut corect; da' existau atâtea ş-atâtea modalităţi prin care să le şi siliţi să gândească, dacă tot marşaţi şi pe partea cu odraslele tre' să plătească pentru păcatele părinţilor, extinsă compppllllet absurd la păcatul originar:
- muiere, eşti plămădită din cel mai nobil material posibil, creierul primului bărbat. acuma, deja moaştă-ta eva a dat cu bâta-n baltă grav, măcar tu comportă-te cum trebuie, afurisenia dracului!
sau:
- fiinţă netrebnică, pune mâna şi fă tot ce poţi ca să fii la nivelul omului care s-a îndurat din preamărinimia sufletului său şi îşi împarte viaţa cu tine! gândeşte înainte să vorbeşti şi să faci ceva!
şi tot aşa.
aşa, îi zici: "auzi, eşti o coastă." păi fir-ar, unde-i speranţa de mai bine? în stern? cred că şi de-aia ăla şi coastele-s primele chestii fracturabile la o resuscitare. un fel de "hai, bă, revino-ţi la viaţă, că ţi-am rupt-o din suflet."
serios, nu merită să-mi bat capul. de fapt, îs aproape convins că ăia care au născocit biblia au fost nişte indivizi foarte vizionari, doar că le-au dictat-o muierilor, care stăteau ca ţoapele pe post de scribi, şi, cum ştim că muierile aud doar ce vor sau ce li se năzare, ietă ce-a ieşit. şi după ce-au terminat de scris şi-au dat frunzele de smochin deoparte şi s-au aşezat, cu toatele, la cina cea de taină. după care, scripturile au fost direct bune de tipar. isîbînî şi restu'.
deci, beau prima doniţă de ness de vreo lună şi ceva încoace. da, am teme pentru mâine. ness cu miere. jumătate de cană de ness, un sfert de cană de miere, restul apă. coca-cola nu mai am.
şi am o regulă foarte, foarte importantă, cu care-mi dau în cap ori de câte ori e cazul. pe post de zdupac.
când vorbeşti c-o fiinţă din regnu' cu cruce, aşa, mai normal, n-o întreba nimic. ab-so-lut nimic. deloc. zero. singurele interogaţii admise sunt cele retorice şi ironice. atât. în momentul în care o întrebi ceva pe bune, fie şi "cât e ceasul", s-a dus dracului orice comunicare decentă. are impresia că ştie.
