într-o ultimă noapte cu sau fără lună palidă am să mă-mprietenesc la toartă cu ultima sticlă de tărie.
unul din lucrurile bune care mi-au revenit de când mi-am înălţat o dată şi gata colţurile exterioare ale sprâncenelor este cântecul ăsta. acum.. doi ani? trei? doi.
doi, că n-a trecut cine-ştie-ce vreme de când pupilele mi-erau punctiforme de la reflectoare. ăla a fost un moment în care nu mi-am dat seama (decât mai târziu) că asocierile de tipul gib mihăescu - peter beagle - theodor pallady sunt de nedorit a fi luate în seamă mai mult decât e cazul.
acuma, e şi viaţa omului.
suferinţa e o chestie care: 1. ori te întăreşte, doi. ori te aduce uşor-uşor într-o odăiţă capitonată, iii. ori te trimite după ţigări pe plantaţiile subterane. cu toate astea, cred că suferinţa şi religia merg mână-n mână până la un prag. de acolo, toată lumea e absolut pe cont propriu şi filtrul de protecţie cu 'mgniezău & co. e depăşit.
nu mă duc la grădina zoologică. la nici una. de la noi. m-apucă disperarea să văd nişte fiinţe care nu-s oameni cum suferă degeaba.
bine, am auzit că la grădina zoologică din piteşti au dărâmat buncărele alea în care ţineau urşii tibetani şi alte animăluţe asemenea şi le-au făcut ţarcuri mari, cu iarbă, cu copaci, au şi o baltă mare în care să se bălăcească. da' tot nu prea vreau să mă duc.
printre alte lucruri pe care le-am făcut în ultima vreme, se numără aşa:
o jumătate de şcoală de şoferi (vine acuma şi ailantă)
o aplicaţie pentru un world record trimisă la guinness book
nişte idei absolut remarcabile prin care să schimb lumea
nişte idei absolut remarcabile prin care să mă îmbogăţesc (bizar, dar intersecţia celor două mulţimi nu e mulţimea vidă)
tras nişte crestături în aer, şi zău dacă merita aerul aşa ceva
lăsat aerul să sângereze, pentru că mă doare-n cot dacă-l doare sau nu
de filme nu mai zic. am văzut vreo câteva, în mod normal.
acuma mi-am adus aminte că am uitat ce-am de făcut poimâine de tre' să fac altceva mâine.
asta e, ghinion.
şi mai sunt chestii proaspăt date pe răboj, da' e răbojul meu aşa că sictir.
and now. for all y'all ladies out there. writing under pressure, deci, clar, sunt profund afectat.
you have aaahahahahaaa hahahahahahahaaa aaahahaaabsolutely no fffuckin' clue - period.
în general, când aştepţi la interval nişte papile gustative să-şi facă treaba şi să identifice corect nişte nenorocite de gusturi, tre' să fii deosebit de atent la numărul lor de rubrică şi la distribuţia în rolurile principale. lipsesc alea de sour, nu-i nimic, avem bitter şi sweet. oho, ce de-a mai sweet. spicy mai puţin, că sunteţi finuţe. şi de obicei, bitter & sweet fac echipă contra sour & spicy. (nu, îmi pare rău, nu este nimic special în formularea de balăzi şi alte muzici "bittersweet". e ca şi cum ai spune "sarmale cu smântână". mai puneţi şi voi mâna pe-o carte. de bucate. sau pe-o sticlă de jaegermeister.)
şi, vedeţi voi, până acuma chiar nu înţelegeam pe deplin utilitatea adresei http://coralfields.blogspot.com - credeam că hai, din mărinimia sufletului meu îmi rup şi vă arăt şi vouă ceva-ceva şi atât. iată că s-au schimbat lucrurile. probabil am să-mi scriu povestea de viaţă (se pare că tot neamul meu de sânge intră regulat acilea, deci aştept să fiu corectat de multe ori) şi când văd că de la ardei iuţi cu castraveţi muraţi săriţi la amandine înlăcrimate şi ascultătoare (o mişcare lipsită de gust, serios), am să vă zic: haş te te pe doă puncte sleş sleş corălfidouăpunctelds punct blogspot punct com. am să fiu ca soldaţii ăia care, în prizonierat, uită tot în afară de datele de pe dogtags, pe care le repetă câineşte de bucuroşi. ura şi la gară.
cred că-s singurul care crede că wall-e şi e.t. sunt unul şi acelaşi personaj.
p.s. pariez că la intrarea-n rai te aşteaptă o plăcuţă cu "welcome to marlboro country." naşpa. sunt nefumător. singurul meu viciu.
