şi, conform programului, cantitatea şi calitatea sunt invers proporţionale. mai ales când fiecare pleacă-n treaba lui şi grupul se scindează.
totuşi, oamenii ăştia sunt încă, prin ce-au făcut acum 15-20 de ani, cei mai tari comedianţi din românia.
mă uitam azi-noapte la ce-a pus marceluş pe net, laolaltă cu alelante seminţe generale. e valabil şi acum.
şi uite un sketch din '91, în două părţi. ştiţi voi, mineriadă, iliescu, privatizări, drăgălăşenii.
personajele de pe scenă, geniale în existenţa lor metaforică, reprezintă întruchiparea perfectă a puterii în stat.
(şi, ţineţi minte, pe vremea aia nu exista marean vanghelie.)
chiar nu se găseşte nimeni care să-i plătească pe toţi, să-i strângă la un loc, să-i împace şi să-i lase să creeze câte 1-2 spectacole pe an.
