era un drum de nisip de la est la vest, un drum care leagă foarte multe chestii pe lumea asta, în special patul meu de locul de unde se cumpără votcă la sticlă de sticlă.
eram în sfântu gheorghe, ăla din deltă.
căutam un magazin unde nu mai fusese nimeni, niciodată.
şi întâlnesc un domn pe care mă hotărăsc să-l întreb de direcţii, părea că mai fusese pe la magazinul ăla. de fapt, părea că tocmai plecase de acolo.
şi, ca să vă daţi seama, sfântu gheorghe e ca manhattan-ul: are multe uliţe perpendiculare pe două-trei bulevarde. tre' să fii uşor orb, surd, mut şi cu urechea internă distrusă ca să te rătăceşti.
- 'mneaţa (nu era chiar dimineaţă, că votca e votcă oricând, da' ştiţi cum salut eu), aveţi idee unde-i magazinul? (unul şi articulat.)
- păi, se întoarce omul în nisip, e aşa.. da' ia haideţi cu mine, că vă duc eu.
fiind puţin surprins să găsesc o a doua persoană plurală în sfântu gheorghe şi nevrând să-l întrerup din muncă (părea că merge undeva important), îi zic:
- nu, nu-i nevoie, doar ziceţi-mi, aşa, a câta la stânga sau la dreapta, măcar aproximativ.
el se uită oblu între ochii mei şi se clatină sincer pe vârful unei dune.
- io-mi bag p*la, mie nu mi-a plăcut cartea. io nu ştiu să explic, că n-am făcut şcoală. deci, vă duc până acolo, dacă vreţi, da' nu mă puneţi să vă zic unde e, că nu ştiu.
am ajuns, totuşi, singur la magazin. de unde am cumpărat apă plată şi pepsi.
