motto:
ia, hai că mi-am revenit.
văd poze "noila" cu un cuplu oficial pe facebook, de pe la petreceri, nunţi, karaoke-uri, munte, mare, locuri aproape exotice şi pe unde îi mai găsesc. îi văd ţinându-se de mână ca şi cum ar merge acasă de la crâşmă, beţi rangă, întinzând răşchitoarea şi dând cu buricele deştelor pe garduri şi pe ziduri, să aibă un plan de referinţă şi să nu-şi rupă gâtul până ajung să doarmă-n scara blocului vecin. sau se ţin de gât cu faţa întoarsă, ca şi cum ar scutura un măr de fructe stricate şi ştiu că le face unul poză, că sunt pe tocuri.
protagoniştii sunt urâţi, trişti şi nepotriviţi. imaginile cu ei sunt nişte şifoniere dezafectate aruncate în stradă, cu vreo două umeraşe lăsate acolo, nişte borcane în care a fost zacuscă şi zac nespălate şi umplute cu skittles, nişte coji de pepene la costineşti, iarna. desigur, nefiind complet cretini, ei îs perfect conştienţi de asta, ergo au nişte zâmbete sparte ca o conductă de evacuare de pe-o stradă unde nu vine nimeni s-o repare, de frica băştinaşilor. dacă eu şi ion iliescu am face o poză împreună şi-am zâmbi în ea, am ieşi mai sinceri, că fiecare ştie că, după aia, el se duce în treaba lui şi eu mă duc la ale mele, nu tre' să ne ţinem de mână toată noaptea, să ne vadă lumea. zâmbim pentru că ne doare-n cot reciproc de viaţa ăluilant pentru că nu ne-o influenţează pe-a noastră. mutrele false se văd la cuplurile unde orice adâncime de plăcere e blocată de o cuvertură de groază şi nefericire şi tristeţe că, de fapt, ar trebui să-şi cumpere unul altuia o bere şi să-şi vadă fiecare de viaţa lui. se iubesc cam ca ştevia şi ciulinii: suntem p-acelaşi deal, împlinirea supremă e să ne amestecăm în stomacul aceleiaşi capre. până şi când se-mbrăţişează, o fac în silă, stau ţepeni, îşi ţin craniile departe unul de celălalt, nu au contact vizual, se uită fix în blitz, lucirea aia roşie din ochi e de la speranţa că will smith sau tommy lee jones apasă pe declanşator. îşi ţin braţele ca pe nişte araci, ar vrea să bage hover-hand, dar n-au cum, că-s împreună de-adevăratelea. sau îşi lasă mâinile ţepene pe lângă corp, vin să se-apropie de celălalt doar cu ce se pune mai abitir la bătaie în cazul lor, fără ochi şi fără creier: zona bazinului. iată sensul şi culoarea expresiei "bumping uglies".
dacă-s amândoi arătoşi, garantat cel puţin unul are să aibă ochelari de soare de lepidopteră (dar nu-i musai, fiţele există şi la butoaie, şi la cârje). aşa, privirea aia de peşte stat în galantar jumătate de oră se pierde în misterul găurilor negre. sau e unu-ndrăgostit lulea şi atât - tipa e clar cu minţile în abdominalii oblici ai tipului de la piscină. sau, bine, poate nu-s amândoi hidoşi, dar măcar unul dintre ei are crengi de care se spânzură vrăbii drogate. în cazul ăsta, trebuie să ştiţi că aia cu "dar îl/o iubesc pentru ce-i în interior, nu pentru cum arată" e o vorbă spusă de oameni care au încrederea de sine a unui recipient de-alea mici de lapte condensat, care nu ştie dacă are să ajungă în cafea sau ceai sau pe hainele celor din jur.
comentariile pozelor. "frumoşilor!", "ce bine vă stă împreună!", "când e nunta?", "vă potriviţi!", "ce rochie mişto ai! şi ce bine vă stă împreună!" "ce frumoasă te-ai făcut!", "ce drag mi-e de voi!" şi toate tâmpeniile. eu n-am să scriu niciodată aşa ceva. normal, mint ca toţi oamenii, dar am o limită de mândrie a minciunii sub care nu pot să cobor. minciunile mele nu-s trestii, sunt falnice ca un stejar de care se spânzură cupluri drogate.
adevărat, la mine pe blog nu intră numa' naomi campbell, angelina jolie, hugh jackman şi jason statham, la fel cum nu intră numa' perechi fericite şi animale insensibile. mai sunteţi şi paratrăsnete umblătoare, şi citiţi şi vă hliziţi la tot felul de chestii, gândindu-vă că nu e vorba de voi. custurelor! bă! e vorba de voi. mi se pare un gest de omenie să vă deschid ochii cu forţa, şi am atâta suflet în mine încât să vă scriu o traducere aproximativă a acelor comentarii.
"slavă tuturor dumnezeilor că v-aţi găsit şi v-aţi cuplat, că nici dracu' nu se uita la voi. şi aţi face bine să rămâneţi împreună, că altfel vă sinucideţi la o distanţă de câţiva ani unul de celălalt, folosind metodele consacrate de a te da cap în cap cu o locomotivă şuierândă, respectiv de a-ţi potoli foamea cu trei borcane de zacuscă nespălate şi umplute cu diazepam. asta, sau vă refaceţi viaţa cu o monstruozitate solzoasă găsită într-o fântână părăsită. bine că nu mai sunteţi singuri, că ni se făcea greaţă de la privirile alea tristo-galeşe pe care ni le aruncaţi la petreceri sau aiurea, oricum nu ne-am fi culcat cu voi nici dacă am fi luat noi diazepam. sau furadan. şi vă spunem că sunteţi frumoşi împreună din pur sadism, ştim că n-aveţi încredere în voi nici să beţi apă singuri acasă sau că speriaţi copiii pe stradă cu cearcănele voastre blănoase, dar ne place să vă vedem resemnaţi în cuşca voastră de batracieni şi ar fi literalmente bestial să faceţi un film porno, să-l furăm din computerul vostru şi să-l punem pe 4chan, să ne râdem. în acelaşi timp, aţi face tuturor o favoare dacă v-aţi extirpa ovarele şi testiculele."
în altă ordine de idei, am văzut poze mişto cu cupluri de oameni urâţi fizic, de la natură. oameni graşi, alopecizaţi, cu sprânceana lui pleşu, cu dinţi strâmbi, cu urechi de cupă mondială, cu nas bun de foc la velier, cu nişte gioarse de picioare. pozele cu ei sunt mişto pentru că diferenţa o face feelingul. ştiu personal două cupluri de oameni care nu-s frumuseţea pământului, dar care se iubesc pentru ce-s ei, nu pentru că au fost ţinuţi de ligile superioare în izlazurile comunale de fotbal. oamenii ăştia, când zâmbesc, zâmbesc cu toată faţa, cu ochii, cu sprâncenele, cu pieptul, cu umerii. şi zâmbesc drept unul la altul, nu strâmb la vieţile lor pierdute. oricând prefer să-i văd pe ei.
ştiţi poza asta, cu morala: "when your son asks you why he has to study, show him this picture".
e posibil să funcţioneze mai bine la fiice.
