cam de pe când primul mamifer femelin îl gherănea, îl respingea şi-i fura mâncarea primului mamifer masculin, după care, la un cinci dimineaţa, l-a muşcat de bot, răcnind să-i aducă o rădăcină de ibuprofen de prin vreo râpă de la mama dracului, orice om normal, inclusiv ăla orb, surd şi mut din "bruta", are o idee despre cum devine cazul cu perioada lunii la muieri. (pentru cititorii mei cretini care ştiu că, după ce-au mâncat din fructul oprit, adam şi eva au fost alungaţi din grădina raiului, iată o traducere liberă: când s-a prins eva că devine domnişoară şi poate să prindă rod, au luat-o toţi dracii şi s-a terminat cu fericirea.)
dar să lăsăm subiectul ăsta cu perioada lunii, care-i atât de alergat şi de obosit. am să vă spun acum despre perioadele anului la muieri. mai bine de la mine decât de la alţii. de-a lungul vieţii, am observat că femeile sunt nişte fiinţe cu un psihic relativ fragil şi influenţabil. se iau după maree, horoscop, astrograme, colace de closet ridicate şi replici monosilabice. da, cam după asemenea lucruri îşi ghidează ele viaţa. ei, pe lângă toate astea, mai au nişte comportamente recurente, în funcţie de momentele anului. ele sunt după cum urmează:
ianuarie - februarie: "put your weapon down and back away slowly."
când le vezi că au privirea aia fixă şi hotărâtă în primele zile din ianuarie, să ştii că au intrat în an. asta e perioada în care femeile se hotărăsc să uite de lucrurile nefaste din vieţile lor şi să se ţină, dracului, de ce şi-au propus pentru viitor: să slăbească, să facă plozi, să-şi organizeze viaţa, să se mărite. şi, cum e normal să nu se-ntâmple chestiile astea când vor ele, devin destul de rapid ciufute, închise în ele şi neînţelese. asta-nseamnă câteva zile de veselie şi priză urmate de câteva zile de sictir trist - care cresc la număr pe măsură ce muierile realizează că lucrurile nefaste îs tot acolo şi că viaţa nu conteneşte să le tragă bastârci în cap.
februarie - martie: "run, you fools!"
proaspăt trecute de primele mici depresii anuale, femeile se pregătesc cu ură de patrulaterul bermudelor: 14 februarie - 24 februarie - 1 martie - 8 martie. e lumea lor, e timpul lor, e zona lor. se unesc în mod natural în muget şi simţiri şi intervine o comunicare de regn, non-verbală, mai mult senzorială, fac toate trup comun (boobillions!) şi rezultă o imensă amibă hlizită, cu ochi roşii, falange rigide şi coafură nouă. când vezi vreun avatar al unei asemenea jivine pe stradă, treci pe partea cealaltă. când deja e la tine acasă, cel mai sigur e să suni un amic care-i singur şi are jocuri video şi să te muţi la el până trece primejdia. dacă eşti într-o relaţie, nefericitule, ori ai face bine să te-mbolnăveşti de pojar/varicelă/ciumă etc., ori pregăteşte-te să-ţi cimentezi relaţia ca pe gleznele unui mafiot care are să doarmă cu peştii. nu scapi fără dulciuri, diverse obiecte pentru ea, parfumuri, flori, escapade, mărţişor. atenţie, poţi să-i iei o maşină, dacă nu i-ai atârnat un şnur alb cu roşu de retrovizoare, nu se consideră mărţişor şi te trezeşti că pune un bot de un kilometru, pe care se urcă dintr-un salt. se apucă de făcut copii, se drapează în alb şi roşu. dacă nu eşti într-o relaţie, rămâi aşa! muierile-s un fel de baton de trinitrotoluen dat cu nutella, nu fi bou şi-ţi înfige dinţii-n el.
martie - iunie: "treading on thin ice"
muierile trag linie sub debutul dezastruos de an şi, cu un zâmbet pe buze, hotărăsc că vor să fie libere, independente şi alte halucinaţii. se-apucă de mers la sală, de ieşit prin parcuri, de făcut planuri de călătorie, de cumpărat haine noi.. orice le dă iluzia că, deşi au pierdut demarajul, gata!, de-acum, anul are să fie altfel. sunt şi mai greu de nemulţumit, pentru că oricum au fost dezamăgite de primele două-trei luni, deci e una din perioadele propice pentru băieţii care n-au avut tupeu să le abordeze până atunci pentru suc, prăjituri şi lipiri de pereţi. bă, nu vă faceţi iluzii: sunteţi martorii unei simple schimbări de blană. muierile sunt nişte animale profund superficiale, îşi dau jos blana de iarnă, aia de furious nesting (short: fisting) şi soul trampling, şi rămân cum sunt ele de fapt, de vară: no feelings, no worries, what happens in the summer stays in the summer and on facebook, să vadă toţi băieţii ăia care-au fugit de ele ca din cuptoarele de la auschwitz că le-au judecat greşit şi că, de fapt, sunt nişte bulgăraşi de distracţie şi voie bună, la liber. altele îşi părăsesc prietenii, hotărând că nu le îndeplinesc cerinţele şi având revelaţia că nu i-au iubit niciodată. pe dracu', de fapt, vine vara şi ar fi între ciocan şi nicovală: ori îi înşeală şi iese nasol, ori nu-i înşeală şi suferă amar.
iunie - septembrie: "walking on sunshine"
cunoscută şi ca "perioada frou-frou", e vremea în care femeile se apropie cel mai mult de o viaţă normală. batoze, scânduri, cârje şi cratiţe ies râzând laolaltă să-şi facă fotosinteza. invidia şi mâncătoria dintre ele, prezentă în tot restul anului, e mult diminuată. e singura parte din an în care muierile reuşesc să atribuie lucrurilor importanţa lor reală: one-night stand-ul e one-night stand, beţia e beţie, mersul la mare/munte/vacanţe cu gaşca e prilej de distracţie, nu de oftică, toane şi draci. practic, poţi să le faci orice: nu-şi permit să regrete acum, că-şi strică vara şi viaţa, dar au să-şi amintească şi-au să regrete ceva mai surd în următoarea perioadă. una peste alta, ieşi bine.
septembrie - noiembrie: "it's a trap!"
nu există toamnă fără planuri de viitor pe termen lung. la fiecare frunză căzută, femeile adaugă inconştient o zi în planul sentimental. şi e şi normal, a trecut aproape tot anul (septembrie e, de fapt, începutul lui decembrie, în capul lor) şi tot pe minus le dă cu sentimentele. dacă ai avut ghinion şi te trezeşti in cahoots cu o fiinţă la începutul toamnei, aşteaptă-te la cel puţin câteva luni de relaţie din partea ei, doar n-o să fie ea proastă să rămână singură înainte de sărbătorile de iarnă, când singurii băieţi liberi îs monştrii solzoşi din fântânile părăsite (dacă eşti însurat, you're talking babies). şi acum e şi mai nasol, că se strâng toate ciopor, toacă tot dezmăţul verii pe fundul bârfei şi, dac-ai rămas fraierul din coada poveştii, ăla eşti. urmează beţiile regretate fix o oră de la trezire, dispărutul cu zilele din peisaj şi gâtuirea aia sentimentală silenţioasă de criminal cu sânge rece. toate astea sunt semne că muierile încep să-şi pună blana de iarnă. îl mai ştii pe amicul ăla singur, cu jocuri video? e timpul să-l cauţi. de fapt, el s-a distrat toată vara cu gagicile astea, dar s-a retras la timp în hogeacul său de burlac inteligent şi precaut.
noiembrie - decembrie: "master of puppets"
scrâşnire de dinţi, vene umflate, maxilare încleştate şi sprâncene pensate. spre deosebire de zâmbetele cu care-şi epilau creierii cu vreo cinci-şase luni în urmă, acum e taman invers: cum le creşte părul, cum se duce dracului libertatea. dacă vezi vreo femeie cu coafură nouă, aia e de fapt o castrare a libertăţii. muierile care sunt cuplate încep să bage artileria grea: crăciunul, familia, revelionul, vacanţele scumpe. nici să nu-ndrăzniţi să glumiţi pe temele astea. umorul, un animal nedomesticit încă de femei, le trage copite-n ochi şi de-acolo li se trag lor încruntăturile. alea care-s necuplate îs cel mai rău soi, nu vă apropiaţi! dacă prind vreun nefericit proaspăt părăsit de alta, îl înghesuie într-un colţ, îi bălesc pe rănile inimii până i le transformă în nişte mutaţii umflate, păroase, cu vene negre şi pulsânde, iar de-acolo iese o lighioană care se pune-ntre picioarele lui şi-i suge toată măduva spinării, până ajunge la creier. după care se-ntinde în tot corpul, ca o limfă, şi-i oferă femeii firele lipicioase ale viitoarei marionete. peste ani, când ai să priveşti înapoi cu mânie, ai să realizezi că lighioana aia e un minion undead şi că singurul mod în care poţi scăpa de ea e să ucizi necromancera.
***
acum, că suntem în ultima latură a patrulaterului bermudelor, nu pot decât să vă doresc să treceţi cu bine şi peste chestia asta şi să vă urez tradiţionalul "ne vedem în toamnă".
ce vreau eu de fapt să spun: dacă n-ai un amic singur şi cu jocuri video, fii tu ăla. nici n-ai idee cât de mulţi prieteni adevăraţi ai să-ţi faci. şi ai să fii întotdeauna secretul femeilor care, dezamăgite de toţi mamelucii care nu le înţeleg, au să vină la tine pentru câte-o noapte regretată fix deloc de la trezire, dar care n-au să te bârâie niciodată la cap pentru chestii serioase, pentru că, totuşi, cât de serios poate să fie cineva care se joacă pe televizor. pe lângă toate astea, aşteaptă-te să ai periodic frigiderul plin de băutură şi mâncare.
bonus: a video for which i must thank an ever-so-striving minority.
