când înşir o viaţă pe sârmă şi-o prind în zile de-astea, o găsesc îngheţată-scoarţă. nu-s al şaptelea fiu al unui al şaptelea fiu, dar se pare că am aceleaşi puteri.
e ca atunci când nu ridici, ci târşâi calul pe tabla de şah. e cu piese inclintibile.
dar începe să funcţioneze.
pentru că stau la un birou, e zgomot împrejur, e o lumină chioară şi citesc pe îndelete numărul 1 şi numărul 2 din revista de povestiri. cum pot scrie unii oameni de care nici nu ştiam că există. parcă văd că am să mă apuc să caut şi muzică nouă, în curând. aia pe care o am eu nu se potriveşte la versurile astea.
îmi place.
în curând, peste tot.
