zdupacii ăia

.. mi-i trag eu, as we speak.

şi cum mergeam eu spre casă, de unu' singur, gesticulam şi vorbeam pe stradă.

băi, boule. băi, porcane. hai, linişteşte-te, ce-ai de faci aşa. nu te uiţi la tine, cum dai din mâini şi vorbeşti? aşa, şi ce dacă nu e ţipenie de om pe stradă? şi dac-ar fi, ce?

păi, la dracul; deci, la dracul!

mă, tâmpitule. e sfârşitul lu' februarie. deja ai cinci ani şi. nu crezi c-ar fi timpul?

nu.

băi inconştientule, uit-te-n jur, vine o vârstă.

ia mai du-te şi dracului, mă, că numa' tâmpenii spui. auzi, vârstă. ce vârstă? ce, doar dragostea să n-aibă vârstă? lasă-mă-n durerea mea, să fiu liber şi fericit.

ia, hai. că de-acuma îs pe câmpii.

m-am săturat de câte the ones and onlies există. cincizeci de miliarde de fiinţe din regnu' cu cruce care sunt perfecte şi unice simultan. şi tot ele-s catastrofice şi xeroxate după chipul şi asemănarea fiinţei supreme, idioata de eva. bă, şi popii ăştia. nu puteau, dracului, să scrie o poveste cu dumnezeu care ia o bucată din creierul lu' adam?

- adam, uite, am un plan deştept. facem aşa: eu am să te-adorm, am să fiu un fel de hannibal lecter mai blând; îţi iau o bucăţică de creier - ho, nu te speria, creşte la loc, că eşti prima versiune şi n-ai nici buric - şi ia să vezi tu ce treabă bună are să iasă din bucăţica asta. n-ai să te plictiseşti. şi dacă nu merge, putem oricând să facem un grătar.

nu, frate. v-a trebuit coastă. şi uite ce-a ieşit. bună treabă, idioţilor. da, voi ăştia cu scrisu' bibliei, cretinilor care sunteţi: înţeleg de ce aţi vrut să puneţi clar femeia mai jos decât bărbatul, absolut corect; da' existau atâtea ş-atâtea modalităţi prin care să le şi siliţi să gândească, dacă tot marşaţi şi pe partea cu odraslele tre' să plătească pentru păcatele părinţilor, extinsă compppllllet absurd la păcatul originar:

- muiere, eşti plămădită din cel mai nobil material posibil, creierul primului bărbat. acuma, deja moaştă-ta eva a dat cu bâta-n baltă grav, măcar tu comportă-te cum trebuie, afurisenia dracului!

sau:

- fiinţă netrebnică, pune mâna şi fă tot ce poţi ca să fii la nivelul omului care s-a îndurat din preamărinimia sufletului său şi îşi împarte viaţa cu tine! gândeşte înainte să vorbeşti şi să faci ceva!

şi tot aşa.

aşa, îi zici: "auzi, eşti o coastă." păi fir-ar, unde-i speranţa de mai bine? în stern? cred că şi de-aia ăla şi coastele-s primele chestii fracturabile la o resuscitare. un fel de "hai, bă, revino-ţi la viaţă, că ţi-am rupt-o din suflet."

serios, nu merită să-mi bat capul. de fapt, îs aproape convins că ăia care au născocit biblia au fost nişte indivizi foarte vizionari, doar că le-au dictat-o muierilor, care stăteau ca ţoapele pe post de scribi, şi, cum ştim că muierile aud doar ce vor sau ce li se năzare, ietă ce-a ieşit. şi după ce-au terminat de scris şi-au dat frunzele de smochin deoparte şi s-au aşezat, cu toatele, la cina cea de taină. după care, scripturile au fost direct bune de tipar. isîbînî şi restu'.

deci, beau prima doniţă de ness de vreo lună şi ceva încoace. da, am teme pentru mâine. ness cu miere. jumătate de cană de ness, un sfert de cană de miere, restul apă. coca-cola nu mai am.

şi am o regulă foarte, foarte importantă, cu care-mi dau în cap ori de câte ori e cazul. pe post de zdupac.

când vorbeşti c-o fiinţă din regnu' cu cruce, aşa, mai normal, n-o întreba nimic. ab-so-lut nimic. deloc. zero. singurele interogaţii admise sunt cele retorice şi ironice. atât. în momentul în care o întrebi ceva pe bune, fie şi "cât e ceasul", s-a dus dracului orice comunicare decentă. are impresia că ştie.

deci, mai terminaţi-vă.

traiu îşi dă în petec.

o altă leapşă.

deci, scurt şi cuprinzător.

.. pe dracu', e un fel de 20 questions/oracol.

1. sunt.. dezaxat complet când vine vorba de priorităţile mele din viitorul apropiat. da, mă refer la şcoală. pocniţi-mă careva, că am nevoie.

2. aş vrea.. o barcă de 43 de picioare, cu motor şi vele. şi combustibil infinit. şi, ca-n bancul ăla, când bag mâna în buzunar, să am suma pregătită pentru orice. şi să fiu nemuritor. şi două echipamente complete: unu' de munte, altu' de scufundări.

3. păstrez.. o grămadă de porcării. gânduri rele, în general, da' care-s oblojitoare la momentul potrivit. şi cursuri de care nu mai am nevoie, de-acum trei ani, pentru că "cine ştie la ce-mi trebuie, poate mă apucă brusc să-mi dau doctoratu-n filosofie politică" - ăhă. sigur.

4. mi-aş dori.. ..'tta hell, 2-ul nu se referă tot la aia? bine, o vilă mare-mare, cu un hostel sus, o cameră doar a mea, jos să fie recepţia şi un bar irlandez, în spate o cameră antifonată din care să emită un post de radio cu webcam-uri în bar şi la subsol un club dur de tot, care, în timpul zilei, să fie restaurant (cum am văzut eu la sir toby's, în praga). şi buzunarul ăla cu bani. şi să fiu nemuritor.

5. nu îmi place.. să cedez. nimic. pentru nimeni. depinde. ba nu, nu depinde. sunt încăpăţânat. şi mâncarea fierbinte. unii oameni au impresia că părinţii mei au fost inspiraţi acum vreun sfert de veac şi m-au botezat tantal. ei bine, nu.

6. mă tem de.. hmm. greuşor. moarte, cred. da' şi asta, nu întotdeauna.

7. aud.. john mayall cu eric clapton, acuma. şi tot felul de tâmpenii de pă la oameni. mai tăceţi dracu' din gură.

8. îmi pare rău.. de două chestii: că n-am terminat unele chestii de care m-am apucat şi că m-am apucat de alte chestii de care mai bine nu mă apucam. asta ca să fie clar.

9. îmi plac.. fetele, mâncărurile, lichidele potabile, somnul, cântatul, plecatul aiurea. the basics.

10. nu sunt.. vreun ignorant. indiscret. şi deloc, dar absolut deloc, chibzuit financiar. chiar tre' să schimb aspectul ăsta. şi, la fel, nu sunt un fiu bun. şi mai am.

(deja m-am plictisit. ori oracolul ăsta e redundant, ori nu-mi place mie şi-l redund..ez eu. traiu, îţi dau cu danzka-n cap când te văd.)

11. cânt.. din ce în ce mai rar. şi din ce în ce mai prost. hai cu gauss, tura asta.

12. niciodată.. .. după capul meu, chestia asta se referă şi la trecut, şi la prezent, şi la viitor. japonezeşte vorbind, nu poţi să ştii ce este în viitor. aşa că, sictir.

13. rar.. dar bine, mă apucă vorbitul serios, despre viaţă. atunci să mă vedeţi.

14. plâng.. şi mai rar.

15. sunt confuz.. în ceea ce priveşte vremea. vreau cu bicla pe-afară.

16. am nevoie.. de nişte chestii imateriale, vectoriale. de exemplu, vreo doi zdupaci după ceafă, din când în când.

17. ar trebui.. .. (deja m-am plictisit) săăă.. fac curat prin casă, să merg la piaţă şi, evident, astfel să tândălesc mai puţin. şi să mănânc ceva, că mi-e foame.

18. aş putea.. când merg pe stradă, să mă uit mai des în spate, dând senzaţia ăluia care merge ca omu' în spatele meu că mă urmăreşte.

acuma tre' să scot din pepeni şi eu pe alţii. să vedem. drăgoşescu, mits, carmen şi mimosette.

şi gata. mai ho. pe bune.

ce face-o cenuşăreasă din om

da, deci mă doare ceva, fizic vorbind.

ştiţi şi voi, că doar aţi mai căzut cu râsu-ntr-o acadea de ciment.

deci, este vorba de un premolar. de fapt, habar n-am, că mă doare inexact.

e aşa, un simţământ generalizat şi localizat în acelaşi timp. e aşa, cam ambiguu, fix ca sentimentul pe care un om cu ceva glagorie-n cap îl are când se duce să voteze.

că, ştiţi, numa' idioţii au doar certitudini.

de când am citit nu mai ştiu pe unde chestia asta cu idioţii şi certitudinile am început să mă simt un geniu punându-mi tot felul de probleme şi dileme şi întrebări. logic, nu? nu? da? ă. hă. băi, nu-mi place jason mraz, ăsta, de cântă acuma la televizor. şi nici oamenii de felul lui. aşa, împăcaţi cu sine, liniştiţi, fără griji, ce dracu', îs idioţi? adică, da, nu?

da, deci e o durere dintr-aia a dracului, nici prea tare, să nu fie clară şi să te repezi cu deştele-n tubul de vic.. ketonal; da' nici prea să te lase, adică fix cât să-ţi iei viaţa la puricat şi să te-ntrebi unde ai greşit:

1. la dracu', dacă nu ţi-ai fi uitat periuţa de dinţi acasă când ai plecat ca buou' la mare o săptămână, şi ştiai, tâmpitule, că n-ai să ai nici un magazin prin preajmă pe-o rază de 6 kilometri! sau măcar dacă ţi-ai fi amintit când te-ai dat jos din maşină (că doar te-au lăsat în mijlocul constanţei), şi nu când ai ajuns pe plajă, la mama dracu', şi singurele opţiuni mai erau crenguţele de mărăcini mai flexibile.

2. amy macdonald - this is the life. asta muieruşcă, frate. nu ca fătălăul ăla, cu i'm yours. şi cred că ăla cântă şi mai subţire ca amy.

3. şi dacă în alea 2 săptămâni în care te-ai închis în casă şi te-a durut în cot de tot măcar te-ai fi deranjat să faci duş sau - hai - să te speli pe dinţi - că de fapt acuma nu ai râie, ai un dinte pe avarie! ce vremuri. dacă aş fi ieşit la vânătoare, n-ar fi fost cazu' să alerg şi să-mi înfig dinţii în pradă. doar să răcnesc o dată spre ea: ar fi murit şi s-ar fi şi făcut instant friptură ea, rudele ei până la gradul patru, inclusiv prin alianţă, şi plantele pe o rază de 6 metri, pentru garnitură.

eh, degeaba-s acum tânăr, fercheş, curat şi minunat, de luni bune, ba chiar ani. că tot mai am zile în care pur şi simplu n-am chef să fac duş. chestia asta nu-mi afectează dantura decât psihic, pentru că scade dezirabilitatea zonei. adică, să zicem că sunt particular, ofer discreţie, casă curată g+f+t+p decomandată utilată frigider tv maş. de sp. microunde internet cablu recent renovată doar pentru fete preferabil nefumătoare; dar dacă e-ntr-un cartier de dărăpănături pline de paraziţi ai societăţii, nu vine nici dracu' la vizionare. la fel şi cu duşu': înăuntru-i vopsit gardu' şi afară-i leopardu', că nu ştiu cum să mai zic.

pfai, michael jackson în vremurile lui de glorie. the way you make me feel. mişto. băi, ce dansează şi ce mai cântă ăsta. îs mare fan. serios, idioţilor. credeţi-mă orbeşte.

aşa. au. s-a-ntins, pe nesimţite, în mandibulă. de sus, adică. a sărit, pur şi simplu, prin gură. numa' dureri de dinţi cascadoare nu mai aveam, să se-arunce de la o aşa înălţime (că ele-s foarte mici ca dimensiuni, durerile, am văzut poze la dentist) fix în omologul său inferior ca altitudine. îmi vine să stau în cap, tâmpita dracului, ce mă dori, te strâng de gât!

.. la ceva vreme. vreo zece minute, acum a trecut vremea aia. nu mă mai doare, m-a lăsat complet. şi nu e din cauză că a venit cenuşăreasa să mă oblojească, deşi tot se alintă, ceea ce e îngrijorător, unde avem s-ajungem aşa?

n-am stare, mi-e cald şi îmi vine să mă zbat de somn ca un peşte pe uscat.

şi cred că ăştia de la duran duran mi-au furat o melodie, da' e cam proastă oricum aşa că decât moga mai bine ei. virgule.

n-am prea dormit deloc în ultima vreme şi se vede.

ia să pun mâna să mă culc, cine ştie ce naiba mai fac şi mâine şi tre' să fiu odihnit.

uau. nişte tipe pe care le cunosc la vizionat de apartament. ăsta da metafor, am să-l transform într-un roman, în somn. sau treaz, văd eu, numa' să nu mă doară măsăluţa.

a, şi mai sunt cântecele alea cu call on me şi freaks şi ălelante cu toate tipele şi gagicile frumoase de pe lumea asta, dansând şi făcând aerobic. păi altfel nu poţi s-asculţi asemenea muzică, om fiind, decât uitându-te la aşa ceva.

şi-acuma, de somn, am închis ochii, s-a-nvârtit camera cu mine, am început să visez pentru-o fracţiune de secundă, i-am deschis şi am avut impresia că-s în altă parte. ce atâta proiecţie astrală, bă.

ptiu.

mi-am adus aminte ce ar trebui să fac mâine.

p.s. joi, 12 februarie, 2009: am o leapşă de la ana-maria, despre valentine's day. cred că glumeşte.

NASCAR

aaaand they're taking a left turn!
..
aaaand they're taking a left turn!
..
and so on.

SCARNA.

cât spectacol într-o elipsă de nişte mii de yarzi pătraţi.

un pulover e doar o respiraţie regulată, aşa cum o gură de votcă e doar un puls cu ochii deschişi.

e relativ aiurea când vine vorba de tine. adică, tocmai descoperi că există un loc foarte mişto, deschis non-stop, de care nu ştiai şi care e atât de aproape de tine de-ţi vine să pleci la ora de acum.
pe de altă parte, nici topoarele nu mai sunt ce-au fost. înţeleg multe animaţii şi accept din ce în ce mai multe asemenea, încât mi se pare mie sau sunt cel mai antagonic arbore de cauciuc care există?

nu-s foarte sigur dacă două perne pot compensa un fotoliu. sau o cameră întreagă, sau chiar vreo 11 luni duminicale de purtat sâmbetele pe dos. în orice caz, sunt sigur că vreo două luni cu buricele degetelor în gură au să aducă o adevărată bătaie cu perne, meritorie.

ce ţi-e şi cu eminescu. ce bine şi frumos şi adevărat şi substanţios a scris el. foarte greu să-l contrazici, să-l dezbaţi sau să pici în altceva în afară de prăpastia nesfârşitei admiraţii. bine c-a scris el bine, mă. şi la ce i-a folosit? cele mai multe înecuri se petrec din cauză că e cam greu să respiri într-un cuibar rotind de ape, după părerea mea. aşa că, sictir. dintr-ăla de care n-a avut el parte, că nu s-a lăsat.

probabil, după o tură serioasă de somn, am să-mi dezrămuresc două-trei chestii cu mine însumi pe care tocmai le-am rămurit acum. am să le strâng, ca de obicei, într-un snop sănătos şi după aia am să mă mir de ce nu pot să-l frâng.