Thursday, August 30, 2012

what does an anchor do - it hooks you.

life after house m.d. was bad.

thank you for the moment of silence, now it's high time i wrote about something else.

yes, well, living in a country with no free press sucks. don't give me that moronic argument of  "there's no such thing as free press"; yes, i know, but i'm talking about levels of spineless slavery press that native english speakers merely brush with their "oh good, it's not us"/"meanwhile, in" bad anecdotes.

where was i. oh, yes. living in a country with no free press sucks. not only one has to go some considerable lengths in order to get a close-to-reality grip on what the hell is going on in one's own country, but the unparalleled amount of disinformation, unprofessional behaviour, incompetence and, frankly, bos taurus waste matter that the media industriously keeps throwing on said lengths could discourage even the most audacious truth seeker.

everybody dreams of a news channel or a newspaper or a news website or something that would present the news. for a brief period of time, i think romania had it. romanians caught a glimpse of what real journalism is all about. but, of course, a big bad wolf came and huffed and puffed.. and the script is well-known.

being an idealist is hard in this day and age. being an idealist with inside information on how life really works is harder. and it's downright impossible to keep that idealism if one works in certain domains, like advertising, politics or press. understand my surprise when i found a tv show that pummels all these three fields from the inside. i was absolutely bedazzled.

i'm talking about the newsroom. an hbo series that has just ended its first season of 10 marvellous episodes. with a jeff daniels like i've never seen before, an aaron sorkin that probably works on his masterpiece (in my opinion, the show has only two low points that can easily be disregarded: the opening theme and the soundtrack), a well-chosen cast and an out-of-the-park screenplay, the newsroom got me ensnared. it's the quixotic approach to a territory of ever-running windmills (direct references to be found in the episodes), it's the realistic personal stories, it's the alert humour ("i do not have subpoena power", "nobody's thoughts and prayers are with the fire"), it's the coverage of real and recent events (deepwater horizon oil spill, killing bin laden), it's the cojones that these characters have, it's the "not a moment too soon" thought that springs into one's mind while watching it. it's the fact that the world needs this show to be true so bad, it's like living in sudan and having a monsoon season. it's the freakin' last stand at the gates of mordor. it's epic. there are some moments in this show that one does not simply view or watch, but feel in one's gut, as they go up and bring a genuine lump to one's throat. and, surely enough, they leave one with an urge to punch a hole in the ceiling as one delivers one's battle cry.

those who know me are painfully aware of the fact that i'm not easily surprised, excited or impressed. very few things get me on my (in)tense side and even fewer make me literally jolt. well, this series is one of them. only specific music in specific moments gets me this kind of goosebumps.

there's a massive amount of commentary and opinion to be found on this show. not so staggering, the media coverage is carefully dosed and mixed, as the barricades are often just not climbed, mainly because the newsroom really hits where it hurts. these guys know the soft spots are many and none is spared. however, the irony of the situation is not lost on the viewer: for a show of such quality and panache, this is probably the smartest thing to do for a media that's torn between sponsors, ratings and quality: don't really talk about it.

so, there it is. i will not post any trailers. it's unnecessary, the show trails itself: almost any scene from any episode can successfully be presented as a trailer. here are three scenes, watch them. all of them. then go for the whole nine yards.

Monday, August 20, 2012

proof that romania is a free land.

coup, spontaneous movement, orchestrated, be that as it may, but in december 1989, hundreds of thousands of people throughout the entire country went in the streets to overthrow a regime that had deprived them of the most elementary human rights (too many to mention here), kept them hungry, thirsty and terrorized, and generally sunk them in darkness (both literally and figurately) for decades on end.

now, when romanians have food, drinks, free speech, free passage to other countries, access to pretty much everything, nobody really manifests. some hundreds of people for roşia montană, some thousands of people for bârlad (biggest street movement since the revolution, to be fair), some politically organised and paid demonstrations in front of the government that have pathetically failed in partying, some other hundreds of people freezing their asses off in the university square and ending by fighting with each other, vandalising or fighting with the police, and a couple of dozen people being taunted by televisions to keep shouting things that they didn't even understand - these are not national movements, and they have little-to-no power and influence upon our politicians.

do you know how to get one. how to drag people out. forget another communist regime, forget blatant abuse from the authorities, nothing like that would get romanians out of their homes and into the street. no.

try cutting the internet in romania for a week.

Saturday, August 18, 2012

press 1.0.1.

breaking news: uluitor, halucinant, stupefiant, senzaţional, şocant, extraordinar, nemaiauzit, nemaiîntâlnit, nemaivăzut, primejdios, incredibil, uimitor, îngrozitor, nebunesc, dezastruos, emoţionant, ucigător, terifiant, cumplit, ruşinos, jenant, mortal, bestial, uriaş, interzis, demenţial, oripilant, formidabil, intrigant, fabulos, riscant, gigant, exploziv, neaşteptat, devastator, amuzant, periculos, epocal, groaznic, exclusiv, astronomic, surprinzător, infernal, tulburător, spectaculos, distrugător, haios, electrizant, oribil, sfâşietor, incitant, înnebunitor, fascinant, miraculos, imposibil, scandalos, grav, înfricoşător, superb, violent, excepţional, incendiar, alarmant, bizar, inedit, cutremurător.

update: n-o să-ţi vină să crezi, ai să rămâi cu gura căscată, dar ăsta e doar şapoul.

Friday, August 10, 2012

because fuck you, that's why.

that's right, facebook, i'm talking to you.

at second thought, i'm talking to mark zuckerberg's wife.

i like wrong humour. it feels right. it's just one of my ways of finding the fun part in an otherwise abhorring and senseless situation. and i will always stand for my right to inappropriately laugh at stuff, because the word "appropriate" is one of the main sources of unhappiness and sorrow in the world.

not 20 minutes ago i shared this one from the wrong stuff.

ten minutes later, it was removed. some sore-ass brain-freezed moronic creature probably reported it. so i decided to put it here.

and, to make it nice, here are two more.

Thursday, August 09, 2012

the prophylactic block.

the situation when a prophylactic block is in order usually occurs while you're bleeding hours on one of the (too) many social media websites, procrastinating your day away and commenting on one of your friends' statuses, and you suddenly encounter certain comments from a certain character. and by "certain" i mean "stupid, ignorant, humourless". in both cases.

now, we all know who murphy was and how he contributed to the world. therefore, in absolutely all cases, murphy must be seen as an ally, not as an enemy. so listen to your ally's advice: at some point, that certain character will engage you by bestowing all his said stupidity, ignorance and lack of humour upon your presence there. maybe it was something you said, maybe it was his lack of medication, the truth is that it's virtually impossible to prevent this: once you're engaged in a comment exchange with such a person, you're bound to bask in a sludge of putrid neurons, freely pouring from that person.

so, this is when the prophylactic block occurs: before the engaging. you see their comments, you realise they're as dumb as a doorknob, it doesn't matter if they have a hot profile picture (actually, it's best to not even open their profiles), it doesn't matter if you've not been laid for quite some time and you think they would be your sure-fire solution, you must block them. sometimes it's tough, but it has to be done. it's like sleeping with a hooker when you know you're flat broke and don't even have a condom: say "pass" and everybody will be happier.

all you have to do is make sure you don't think of such morons as people who could be your online friends. if you've already lowered yourself to that point, it means that you have much more serious problems to deal with and you've already lost the war.

Wednesday, August 08, 2012


singing is good. i like singing. i like good voices. the ones that can perform. the ones that have years of practice and work behind them. yes, i love celine dion.

but abrasive, raucous, cracked, throaty, croaky, dry, grating, gravelly, gruff, harsh, hoarse, husky, scratchy, thick voices - oh, i'm a sucker for them. albeit i don't like janis joplin. at all. what can i say, i have my quirks.

now, that we got that out of the way, let's move on. so, there's this show, "the voice", pretty much everybody knows about it. and, as rigged and lacking in fair play as it may be, there's no denial that there are some wicked voices to be heard in it.

so. here's someone that genocides pretty much every song she gets her voice on: juliet simms.

1. splitting "roxanne" open.

2. absolutely the best performance, delivery and voice that i've ever witnessed on this song.

Tuesday, August 07, 2012

"nu ne plăteşte nimeni să fim deştepţi."

iulia dixit, dar nu mai ştiu unde.

şi aşa e. scriem despre situaţia politică pe net, analizăm situaţii, persoane, circumstanţe, gândim, argumentăm, tot tacâmul. pierdem timp. eu, cel puţin, am ajuns la concluzia că pierd timpul vorbind despre politică. în urmă cu aproape o lună, când nici dracu' nu se gândea, am zis că rusia tace în circumstanţe suspecte. astăzi, vocea rusiei e vioaie şi prezentă. (pe de altă parte, "discreţia" preşedintelui interimar crin antonescu a ţinut fix două zile.) în urmă cu vreo două săptămâni am zis că usl-ul foloseşte alegătorii pe post de lest, acum îi caută prin mini-referendumuri eşuate. şi-aş mai avea şi alte exemple, ceva mai vechi. but what the fuck, sunt prea necopt şi prea sictirit să mă transform în brucan. şi, serios, o fac absolut degeaba. oamenii care gândesc cam în aceleaşi linii ca mine nu prea au nevoie de argumentaţia mea, iar oamenii care nu sunt de acord cu mine sunt atât de porniţi şi înrăiţi în marotele lor încât, orice argument le-aş aduce, nu este suficient. e ca şi cu religia. poţi să-i aduci unuia toate dovezile din lume că pământul e ceva mai vechi de 6000 de ani, că dinozaurii au existat, că biblia nu e altceva decât o lungă povestire şi că evoluţionismul e o realitate, te poţi trezi cu o bâtă în cap pe motiv de blasfemie.

deci, mai ducă-se toţi la dracu'. înjurăturile pe care mi le iau (şi mi le iau) sunt, în cel mai bun caz, distractive. observ doar că majoritatea lor suferă de o lipsă de imaginaţie, ceva de speriat. nu se poate ca limba română să fie atât de săracă în ocări şi sudalme. motiv pentru care comentariile rămân închise, aici. iar postul ăsta vine ca un ultim flipping the bird. e un fel de trolling, mai mult de gest.

azi, după ce-am văzut înregistrarea cu întâlnirea dintre crin antonescu şi delegaţia comună fmi şi bm, am pierdut cam un sfert de oră scriind o chestie pe eternul şi fascinantul facebook, după care încă vreo câteva ore cu oamenii, în comentarii. iniţial am spus că nu am să pun aşa ceva pe blog, mi-e mie ruşine de cum îl fac. but fuck it. e o parte din ce gândesc şi, până nu pun unele chestii aici, n-am nici o şansă de a scăpa de ele. aşa că îi fac şi corectură pe text şi mai bag şi vreo două chestii de prin comentarii.
"Fratele Andryusha În schimb, Masăverde nu mai are nevoie de nimic, le ştie pe toate. Păcat că are la dispoziţie un popor care mai e, pe alocuri, refractar la măreţia Înţelepciunii Sale." chiar mă gândeam când o apărea primul om aici cu nemaipomenit de inteligentul argument "da' ce, ălîlant cum e?". (aştept şi primul om cu argumentul: "da' ce, vorbiţi voi mai bine?", ca să dau un block pe ziua de azi.)

aşa că hai să zic pentru toată lumea.

lăsând la o parte că aici nu e vorba de băsescu, nu, nu e aşa. nici nu se compară ăştia doi, şi nu neapărat la engleză (toţi s-au legat de engleză. da, băsescu are accent de vaporean, face şi el unele greşeli elementare, dar, la dracu', e coerent, începe şi termină ce-are de spus, şi, culmea, spune ceva, se face înţeles cu uşurinţă şi, când ştie că îl depăşeşte o întâlnire ca şi termeni şi subiecte într-o limbă străină, îşi ia traducător), ci mai ales la prezenţă şi prestanţă. uită-te la băsescu la întâlniri şi după aia uită-te la bietul nenorocit care e antonescu, trezit într-o poziţie mult prea improprie. ca mimică, expresie corporală, ce mai vrei tu, e în plus în camera aia. şi o ştie foarte bine.

deci, vorbim doar de antonescu aici. nu-l comparăm cu nimeni. e el şi atât.

e drept, cu obişnuitele lui retorici vulgare, stridente, isterice şi lipsite de conţinut, antonescu (încă) prosteşte o oarecare parte a populaţiei. acum câţiva ani, când puţini pătrundeau prin staniolul bunului-simţ afişat, iar lipsa de substanţă era încă acoperită, avea o carismă cât de cât funcţională. acum, în general, susţinătorii lui crin antonescu fac parte dintr-o categorie similară muierilor care-l iubeau pe petre roman: "nu ştim clar cine e, ce-a făcut şi ce nu, dar măcar e frumuşel şi vorbeşte frumos!" trecând peste gusturile îndoielnice la bărbaţi ale alegătoarelor din această categorie (chiar, nu ştiu nici un domn care să spună: "da, îmi place de crin antonescu"), în rest rămâne cam praf şi pulbere. ca formă, stă prost, spoiala de lexic nu rezistă mult, iar ca fond - vid. când e în spatele pupitrului prezidenţial, faţă-n faţă cu presa românească, e mai în elementul lui, funcţionează pe principiul scroafei căţărate-n copac: ştie copacul, că îl pândea de mult, ştie curtea, ştie şi animalele de prin jur, poate emite liniştit înfumurări importante şi răstite. cel mai bine se simte-n studiouri: încăperi mai mici, prim-planuri, agitaţia e trunchiată, e laolaltă cu oameni la fel de impostori şi de incompetenţi în meseria lor (da, mă refer la gâdea, badea şi ciutacu, analiştii politici), în sfârşit, e "între ai lui", e acasă. acolo se desfăşoară ca un cocoşilă în poiana lui iocan.

scoate-l de-acolo, aşează-l confortabil într-un fotoliu, la cinci metri distanţă de o delegaţie de la fmi şi bm, adică o mână de oameni cu nişte cv-uri şi un istoric de activitate cât n-au guvernul şi parlamentul la un loc, şi uite-l: e conştient că n-are ce căuta acolo, că nu ştie ce să le spună şi, mai rău, e conştient că şi ăia ştiu asta. mă uit la florin georgescu cum priveşte în punct fix de atâta jenă (probabil că era plecat in his happy place) şi încerc să-mi imaginez jena ălora din delegaţie, când şi-au dat seama, după primele două încercări de fraze, că stau de vorbă cu un impostor.

dar, pe lângă lipsa totală de control fizic şi verbal, problema lui antonescu e mai nasoală. n-a înţeles (şi nici nu cred că a vrut vreun moment) mare lucru din toată istoria asta. pentru el, întâlnirea cu delegaţia comună fmi şi bm a fost ca un fel de moment neplăcut al zilei, un fel de arsură la stomac după nişte mici prea condimentaţi. cine mai sunt şi oamenii ăştia încruntaţi şi răspicaţi, care vin să-i tulbure feng shui-ul şi să-i amintească de lumea reală. antonescu este un tip atât de superficial şi de găunos, încât rolul pe care-l joacă acum nu are nici un fel de greutate asupra lui. ştie că nu merită să fie acolo, că a ajuns în poziţia aia prin fraudă, ştie că, la fel cum pe fruntea lui ponta scrie "plagiat", pe a lui scrie "impostură" şi "incompetenţă", şi are mari, foarte mari probleme în a ascunde că e conştient de chestia asta. de acolo vin zâmbetele tâmpite şi frecuşurile în fotoliu.

şi cam asta este. repetenţie în facultate, submediocritate academică, intrat în parlament "la grămadă", unde a înregistrat o prezenţă de 5%, ajuns preşedinte de partid prin mişculaţii interne, unul din părinţii celui mai mare compromis ideologic de după 1989 (usl), altfel nu avea şanse de imagine, ajuns preşedinte interimar prin fraudă. crin antonescu este exact tipologia de şcolar chiulangiu şi şmecher care trece clasa îmbrobodind/mituind/ameninţând nişte profesori şi-aşa indulgenţi, incompetenţi şi slabi de înger, dar care, pus faţă în faţă cu un extemporal la care profesorul e străin şi profesionist, dă din colţ în colţ şi spune tot felul de tâmpenii, doar-doar o trece. cum dracu' să le spui ălora de la fmi şi de la banca mondială că situaţia politică din românia nu afectează situaţia economică, în situaţia în care ăştia monitorizează la oră şi ştiu mai bine decât românii cum şi cât de rău arată efectele. nu, băieţi şi fete. dacă aveţi impresia că doar din cauza necunoaşterii limbii engleze făcea el aşa pe scaun şi se-ncurca în vorbe, aveţi cam puţină dreptate.
apropo de gesturi şi mimica feţei. really, it's not rocket science, antonescu e citibil ca un tabloid, în 10 secunde. lărgire scurtă a gulerului chiar la început, schimbări dese de poziţie, gesticulări abundente şi continue = conştientizarea unei situaţii nasoale, nesiguranţă pe ceea ce spune, dorinţa de încheiere cât mai rapidă. împreunarea mâinilor/încrucişarea picioarelor/lăsatul pe spate = trunchierea/ascunderea adevărului (de corelat cu ce spune). aprobarea din cap şi din mâini şi repetarea "don't influence" = înţelesul e fix invers. grimase ale gurii, colţurile în jos = neîncredere în subiect ("the government has a political program" etc.). ridicat din umeri şi privit în sus la "the political crisis who i hope in the end of this month is finish" = lying. oftat şi gesticulat la "don't influence" şi "don't affect these discussions" = "hai să terminăm cu asta, că mă deranjează rău subiectul".
dintr-un impuls masochist, m-am apucat să mă uit la nişte înregistrări recente cu el la televizor, că - sincer - ultima dată când l-am văzut pe crin antonescu vorbind (în afară de asta) a fost acum vreo câţiva ani. pe lângă faptul că e un "preşedinte discret" care în mai puţin de o lună de interimat a avut mai multe ieşiri la rampă de ordin electoral, politic şi propagandistic (mitinguri, televiziuni prietene, pupitrul de la cotroceni etc.) decât a avut băsescu în opt ani, băi, tipul e caz patologic. e nervos non-stop, trece de la o mască de furie la una de veselie în decurs de secunde.. really, he needs to seek professional help.
.. "acting president". ok, acting it is, but the least he could do is put on a good show. this is crap.
dar, da. iulia are dreptate. nu câştig absolut nimic scriind despre situaţia politică din ţară. amuzamentul devine din ce în ce mai limitat. în sfârşit. pe post de "la revedere", un comentariu de la Fata Morgana:
somnul e o stare firească pentru marionete.

Saturday, August 04, 2012

just like the music says.

Deep & Wide - Easy Rider

Record Italian freediver Linda Paganelli, ascending in front of one of the caves
in the Ras Mohammed National Park just south of Sharm el-Sheikh. Photo by Jacques de Vos.
via mălina.

Wednesday, August 01, 2012

no comment, just sayin'. [5]

this is going to be a short one. it doesn't concern the olympics (although the fencing incident in the semifinals between south-korean shin a-lam and german britta heidemann could be brought to attention), but rather a peculiar tale from a corner of the free world where normal things don't happen very often.

oregon, u.s.a.

we've all heard of those perplexing laws that are still valid in various states, most of them concerning sexual manifestations. here's one that has nothing to do with intercourse, yet made a man go through the mill more than once.

gary harrington, from eagle point, oregon, faces 30 days of prison time and over $1,500 in fines for collecting rain water and snow runoff on his own property. the conviction is drawn on the account of a 1925 law stating that all water sources on the territory of oregon that are tributary to, springs for or even the very big butte creek (pun intended) are submitted to the water commission, therefore owned by the state. this includes rain, snow, some rivers and creeks, one of which also passes through mr. harrington's private property. also, one would need a special permit from the authorities to use or store said water, and, while mr. harrington had three valid ones, they have all been denied.

the entire trial is being played in a vividly absurd key, with mr. harrington actually backing up his water savings with the idea of imminent seasonal wildfires, not to mention all sorts of advice being thrown into the debate, like bringing the state to court for possessing water sources that are to be found on one's property, without paying for it.

however, this story continues to draw more and more attention, and an official debate concerning a reality check on some old and/or obsolete laws is to be expected.

until then, here's a rather humorous opinion, depicting the absurdity of this entire affair.