Wednesday, November 16, 2005

ironie de toamna: comedie in trei acte

ieri-noapte eram in amintiri si mi-am dat seama ca am douazeci si doua de fotografii cu ea. evident, am tsinut s-o instiintsez asupra acestui fapt, ea nemaiavand nici una cu mine. drept urmare, in cursul zilei am rebegit de frig vreo cincizeci de minute asteptand s-o vad dupa atata amar de vreme. ironic, a aparut exact cand pusesem stangul in fatsa dreptului, hotarat sa plec. au urmat vreo doua ore despre nimic, un nimic fortsat plin de reobservari ironice si de ironice revelatsii in comun, dupa mai bine de douazeci si una de luni de poate mai putsin ironice revelatsii individuale. murdar de ironic, am fost complet in largul meu si-am ramas la fel de destept dupa astea vreo doua ore.

ironic, am plecat de-acolo pentru a ajunge la prima mea intalnire adevarata in ultimele douazeci si una de luni. ironic, ea ajunsese inainte si ma astepta. am intarziat, bineintseles. ingrozitor de ironic, m-am simtsit claustrat. se pogorasera beznele idiotseniei peste capul meu si-am fost stanjenit sa-mi dau seama ca nu-mi aduc aminte sa fi fost atat de mult tamp intr-un atat de scurt timp. la fel de ironic e acum sa pricep ca ea e o fiintsa simpatica si decent intselegatoare. m-am plictisit ingrozitor pe mine insumi, radiam o plictiseala atroce, vroiam sa urlu a coiot la luna. sper ca si ea s-a simtsit la fel de bine. am pus la un moment dat mana pe-o carte si i-am citit cam asa:

doi maestri zen, prieteni foarte buni, se plimbau prin gradina. era ziua de nastere a unuia dintre ei.
- tsi-am pregatit un cadou.
- unde este?
- tsi l-am lasat sub copac.
celalalt se uita inspre copac si zice:
- bine, dar nu este nimic acolo!
- ah, ce bine, inseamna ca inca se afla acolo.
- consider cadoul tau fara nici o substantsa si lipsit de orice semnificatsie.
- mi-a facut placere sa tsi-l daruiesc.
cei doi au inceput sa rada incetisor si si-au continuat plimbarea, bucurandu-se de pasarele.

trist de ironic, am mers acolo unde m-a dus ea demult sa-mi arate 5 cutii postale. ma mangai oarecum cu gandul ca locul nu e un tabu romantsios pentru ca am avut grija de spoiala careia-i zic constiintsa ducand acolo si-un bun prieten in afara altor fete, tocmai pentru a-mi deznoda si cotropi gordienele-mi scrupule. apoi, amuzant de ironic, mi-am dat seama ca, desi ma feresc de ideea de casatorie ca de agheasma, fara o fiintsa din regnul cu cruce langa mine nu mi se intampla sa calc intr-o biserica. am aprins lumanari pentru "adormitsi" si pentru "vii" si m-am simtsit mai bine. in fine, am fost imbucurator de prost incat sa ma straduiesc sa fiu superficial si mai ales sintetic. si mi-a iesit de minune, probabil. am vorbit atat de mult despre nimic, fortsat in sens opus, incat mi se facuse foame.

iar cel mai placut de ironic act a fost la vreo ora dupa ce-am condus-o spre despartsire:

- edmond, tsi-e frig?
- .. nu.
-edmond, tsi-e frig?
- .. nu.

.. cortina! fara chemari prea multe la rampa si aplaudatsi stand pe scaun, va rog. piesa a fost mediocra. of, s-a defectat rivalda..

Thursday, November 10, 2005

azi - cianura.

mi-am incarcat cartela de mobil (da, da, finally!!) si m-am uitat toata ziua stingher primprejur. se face frig, e clar, au inceput s-apara batranii vagabonzi care stau prin coltsuri exterioare si rebegesc stoic, de tsi se rupe inima; iata un exemplu pentru specialistii strategi de marketing: punct ochit, punct lovit. seara sfasie intsepator, nu-tsi vine sa te plimbi prea mult. cu nimeni, poa` sa fie frumoasa frumoaselor si-ndragostita-ndragostitelor. mai bine-i acasa: caldurica-i caldurica, mancarica-i mancarica, patutsu-i patuts. cand am sa fiu mare si-am sa am multsi, multsi bani, sa n-am ce face cu ei, am sa cladesc case pentru batranii vagabonzi si pentru animalele lasate de izbeliste - iac-asa gandesc de cand ma stiu. pe dracu`, mi-e bine la caldura, in pat, butonand o napolitana, rontsaind o telecomanda si band hulpav o stacana de must rece si dulce. la urma urmei, ia mai da-i incolo de vagabonzi, ca daca faceau bine in copilarie si-n tineretse si puneau mana sa-si faca o viatsa, nu ajungeau asa. si cainii aia, pai da` ce, e vina mea ca-s pe strazi? mananca oricum bine, nu-i asa, de la toate restaurantele si hotelurile.. atatea tomberoane-s in oras, ha, ha!! sa le-ajunga! eu am chestii mai importante la care sa ma gandesc dar pe care le evit de cele mai multe ori. sunt acolo, sunt importante, sunt de gandit, de ce sa stric asta, de ce sa ma gandesc la ele? ce, mi s-a urat cu binele? iete na! mai bine mai iau o telecomanda si mai schimb canalu` din napolitana. slllluuuurrrpp.. gulp. bun si mustu` asta. aasa. ho-paa.. nu mai merge televizoru`. adica, televizoru` merge, da` nu se mai vede nimic, s-a taiat cablu`, ceva, e clar, s-a-ntamplat ceva..!! hm. nu-mi mai arde nici de telecomanda, nici de must. ei, la dracu`.. ia sa ma ridic io din pat.. si-asa scartsaie ingrozitor.. of-of-of.. am imbatranit, deh! rad in sinea mea, crezandu-ma tanar si vivace.. genunchii ma cam lasa, ce-i drept.. dar cu oleaca de sport se rezolva, stiu eu. aasa. da` parca s-a facut cam frig.. nici n-am cu ce sa ma-mbrac, la naiba, numa` zdrentse am.. brrrrr.. geamu` e deschis.. cine l-a deschis? hait, nu-i deschis, e spart! mama lor io az` si maine de pustani.. ii snopesc in bataie.. daca-i prind. ia sa-mi tarsai picioarele (mi-e lene, normal) pana la baie.. usa asta de la baie.. trebuie facut ceva, prea greu se deschide. si se-aude un scrasnet de lemn si pietris pe cimentu` asta rece de tsi se ridica parul pe ceafa.. gata, am deschis-o. brrrrrrrr!!! asta da frig!! vant, curent.. ce dracu`, parca n-ar sti ca-s sensibil la curent..!? cine sa stie? ca-s singur. ei, asta este, mai moare lumea, mai pleaca.. aasa. acu` sa ma asez aici, chircit, ca-i frig.. mi-a-nghetsat nasu`.. sa-nchid si ochii, sa pastrez energie, doar nu vreau sa-mi pierd si bruma de caldura pe care-o mai am la subtsiori? e frig.. bate vantul.. pe jos e asfalt murdar si coltsuros si iar tre` sa stau cu mana-ntinsa, poate pica vreo moneda-n ea.. tre` sa chem o echipa de mesteri sa-mi renoveze baia, nu se mai poate! ia sa ma ridic.. `ooo-pa `saaa.. ca un arc neuns, scartsai din solduri.. aaa, ce bine-i cand imi trag pantalonii la loc, parca-i mai cald! nu merge sa trag apa.. asta e, umplu galeata de la chiuveta. romanii sunt descurcaretsi! sa ma bag in pat. parca-i mai cald, chiar daca nu-mi mai simt labele picioarelor. se lasa noaptea.. bec nu mai am, si chiar de-as avea, nu cred ca mai am nici curent. ei, ce sa facem, asta-i viatsa! ma uit pe scaunul de langa pat.. ia.. uite.. abia vad.. sa ma culc, is sfarsit, ma dor incheieturile.. ce-ntuneric s-a lasat.. ce tsi-e si cu iarna asta, ce repede vine noaptea.. acu` parca-i mai cald.. ma scarpin cu dreptul pe pulpa stangului.. eh.. maine-am s-o iau de la capat.. iar asfalt, iar frig, iar semi-coma leganata sa nu mor.. chiar mi-e cald acu`.. ce dracu` e cu toate zdrentsele astea pe mine..? le dau cu coada la o parte.. ho-paaa!! care coada? de cand am eu coada? ciulesc brusc urechile si ma uit la coapsele mele.. e noapte, da` nu-i chiar asa greu sa-mi vad coada. casc si-mi trec limba peste nas.. as manca o bucata de carne.. chiar si rece. hai mai bine sa dorm. imi chircesc labele si ma strang covrig in zdrentsele intunecate si calde. poate maine mai vine fata aia de la kfc cu oase.. offfff...

.. si telecomenzile-s mucegaite.. napolitanele-s stricate.. mustul e otsetsit.. si-i frig..