patriotismul ucigaş.

PATRIOTÍSM s. n. Sentiment de dragoste şi devotament faţă de patrie şi de popor, statornicit în decursul istoriei. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. patriotisme.

iată, ce bine şi frumos e să nutreşti un sentiment de dragoste şi devotament faţă de patrie şi de popor. dar, să lămurim de la început: dragostea şi devotamentul nu sunt necondiţionate nici când e vorba de părinţii tăi sau de copilul tău (şi nu vă amăgiţi, nici aici nu e dragoste necondiţionată, pur şi simplu în cazurile astea limitele nu sunt atinse decât în situaţii ultragigamegaexcepţionale, dar ele există), darămite când e vorba de o ţară de oameni. şi, mai ales, când e vorba de o românie de oameni.

când iubeşti ceva/pe cineva, trebuie să ai nişte motive. şi motivele vin din două locuri: din tine şi/sau din ţinta iubirii. dacă ţinta iubirii tale nu prezintă nici un motiv să fie iubită, asta înseamnă că eşti ultimul tembel din curtea şcolii şi-o iubeşti pe fata aia proastă, urâtă, ignorantă, nesimţită, cu voce de corb şi dantură de urangutan, care se-mbracă în spandex cu imprimeu de leopard şi care are păr pe faţă ca un vârcolac dat cu foltene.

bunăciunea de verişoară suedeză a româniei, pozând nud. (sursă.)

"bine, poate nu iubeşti oamenii," o să zică patrioţii care încă nu m-au catalogat trădător de ţară şi n-au închis site-ul, "dar cum să nu fii devotat şi să nu iubeşti glia, pământul strămoşesc, drapelul, brazii, apele, rădăcinile, râul, ramul, dracii, lacii? numa' uite câte fotografii frumoase există în românia." cretinilor, sunt nişte lucruri! cât de dobitoc să fii să-ţi declari iubirea pentru nişte obiecte neînsufleţite? de altfel, nişte lucruri pe care nici măcar nu le cunoşti cum trebuie? dacă-i pe-aşa, eu declar că-s patriot în ceea ce priveşte laptopul, bicla şi maşina. şi nici pe-astea nu le cunosc bine (tehnic vorbind), da' măcar ştiu că interacţionez cu ele mult mai des decât cu alte lucruri. dragi români idioţi, ar trebui să sărbătoriţi ziua youtube-ului, ziua facebook-ului, ziua cafelei. alea-s tot nişte lucruri, şi pe deasupra le sunteţi devotaţi şi interacţionaţi nemăsurat mai mult cu ele decât cu glia, pământul şi pânza de apă freatică.

forever love, toothless!

de ceva vreme şi în mod repetat tot zic că patriotismul e o tâmpenie. dar, pe lângă asta, modul în care majoritatea compatrioţilor mei înţeleg patriotismul e de o schizofrenie rară. se agaţă de nişte concepte pe care le înţeleg, la nivel majoritar, cam pe sfert (sunt inexplicabil de generos cu procentul ăsta): drapelul, imnul (un imn mai ironic nu cred că are nici măcar franţa), limba noastră, oaza de latinitate într-un deşert slav, ciocolata "rom" (proaste reclame), micii, berea şi, normal, importanţa istorică a statului. şi, ca să fie totul foarte profund, la asemenea salată avem un dressing îmbelşugat de rasism, xenofobie şi ignoranţă, legate cu o bentiţă tricoloră peste frunte. cam aşa înţeleg majoritar compatrioţii mei să fie patrioţi.

nişte boi cu cocardă.

reiau povestea cu drapelul, unde tot timpul se iveşte câte-o chestie nouă de care să faci mişto. toţi sunt cu drapelu-n piept, la fereşti, pe ziduri şi la pozele de profil la 1 decembrie. aplauze, bravo! da, patriotismul înseamnă să ieşiţi la 1 decembrie la arcul de triumf să aplaudaţi şi să puneţi poze pe net cu o caricatură de defilare a "forţelor armate" în cinstea unei "victorii" "militare" (trei ture de ghilimele, îhî) petrecute în 1918.

dar nu veţi fi niciodată la fel de cool precum cei din statele unite. iată, anul ăsta, de 4 iulie, un orăşel numit cockblock, din arizona, a făcut nişte insigne cu steaguri americane cu stele roşii, fond alb, şi dunguliţe roş-albastre.

cei din cockblock, arizona, sunt stelişti şi la propriu, şi la figurat.

oh, wait. nu era vorba de cockblock, arizona, united states of america. how silly, nici nu există asemenea localitate. (bine, nici n-am verificat dacă există. ce tare ar fi să existe.) nu, era vorba de focşani, vrancea, românia. deci, focşănenii, dacă aţi fost meseriaşi, anul ăsta aţi ieşit pi şientru cu steagul primei galiţii în piept, rabatat cu 90° la stânga. bine-aşa! pe ăi' cu creierele de moluscă de-au făcut isprava asta nu cred că-i anchetează nimeni pentru degradarea însemnelor naţionale, în schimb se găseşte în fiecare an o fătucă mai săracă cu duhul care se pozează numai c-un tricolor pe ea, numai bună de pus la zid şi batjocorită. mno. şi, peste toate, nici acum nu cred că ştiţi care-i semnificaţia culorilor de pe drapel, este? este.

semnificaţia cromaticii tricolore: o subtilă cronologie a tenului românilor de sărbători:
albastru - de după ger, roşu - de după ţuică&porc, galben - de după icter. (sursă.)

vreţi să vă zic o chestie mişto? unii dintre voi aţi auzit-o deja exprimată într-un alt context de george carlin: nu te interesează să "salvezi planeta", ci te interesează să ai confortul şi condiţiile dorite în spaţiul în care locuieşti. ei, i-am făcut corolar. esenţa ideii de patriotism nu are legătură cu ţara decât geografic, forţată de istorie şi, foarte vag, pe undeva pe la cultură. pentru că, dacă e să gândeşti logic, îţi dai seama că tot ce te interesează este să-ţi fie ţie bine în spaţiul în care trăieşti. lucru cu care sunt complet de acord şi tot de asta cred că ies unii oameni în stradă acum. deocamdată, disconfortul pe care ei îl resimt când ies în stradă atârnă mult mai puţin în balanţă decât tot disconfortul material şi psihic pe care l-ar avea dacă ar hotărî să plece din ţară. dar există unii oameni la care balanţa este fix invers, şi oamenii ăia pleacă unde văd cu ochii. până la urmă, îs mulţi oameni care n-au posibilitatea materială să plece din ţară şi atunci, săracii, vrând-nevrând, devin patrioţi. a, şi sunt şi cei din străinătate care-s patrioţi. acolo e un singur răspuns: familiile şi prietenii din ţară. ăsta este singurul punct zdravăn al rămânerii în ţară, de fapt. adevăr vă zic vouă: fericiţi cei care au familii şi prieteni care-i înţeleg, îi încurajează şi-i susţin să plece. 

desigur, există şi oameni buni. există şi indivizi care sunt formidabili şi care au (ghinionul lor) cetăţenie română. sportivi, cercetători, you name it. dar sunt foarte, foarte puţini. şi ei nu există datorită mie sau ţie, şi mai ales nu datorită ţării, ci fix în ciuda eforturilor susţinute ale sistemului românesc de a le pune beţe-n roate. de-aia pleacă mulţi români din românia, că-i omoară patriotismul. pe bune, chiar nu trebuie să fii geniu ca să-ţi dai seama că afară e mai bine. de altfel, de-aia diaspora e mai mare decât jumătate din ce-a rămas în ţară. ce dracu' ţară de pe lumea asta mai are un număr de imigranţi/emigranţi/expaţi (cum vreţi să le ziceţi) mai mare decât jumătate din cetăţenii care locuiesc pe teritoriul ţării? nu, serios, mai există aşa ceva?

abia aştept să-mi spună cineva autorizat ce semnifică alea trei acronime. (sursă.)

dar să lăsăm micile mele angoase. poate n-am dreptate, poate-s maliţios, poate n-am simţit eu fiorul de la mărăşeşti/mărăşti/oituz, poate nu am pătruns, de fapt, cuvintele lui kennedy cu "nu te întreba ce poate face ţara pentru tine, întreabă-te ce poţi face tu pentru ţara ta" (mr. berliner kennedy, sir, with all due respect, în românia nu-ndrăzneşti să-ţi pui prima întrebare şi nici nu te gândeşti să ţi-o pui pe a doua).  aşa că să vorbim pe ce se-ntâmplă de fapt.

he's a doughnut. (sursă.)

păi, avem aşa. la zi, în moldova nişte localnici se încaieră cu jandarmii şi jandarmii se încaieră cu protestatarii, în ardeal o mână de oameni ocupă sedii de partide, în oltenia sunt toţi atât de săraci şi de îndobitociţi încât nu suflă nimeni, în piaţa universităţii e un soi de moşeală cuminte, iar în palatul parlamentului se decide că parlamentarii nu mai pot fi cercetaţi penal în anumite fapte de corupţie, trafic de influenţă şi o seamă de alte lucruri, că poate şi amnistia şi graţierea pentru fapte de până la 6-7 ani e o idee bună. başca se mai joacă cu legea minelor şi cu alte vreo câteva bijuterii legislative, şi mai vor să treacă o lege prin care să-ţi şi vâre pumnu-n gură şi care e o rescriere a definiţiilor insultei şi calomniei.

iar hoţii nu-s ai noştri. sunt ai urmaşilor urmaşilor noştri, în veacul veacului. (sursă.)

(apropo, cred că asta e o practică destul de des întâlnită în lume şi adaptată perfect la peisajul autohton: negocierea prin supralicitare a psihicului civil şi a memoriei colective. când au o lege importantă, vâră în parlament simultan/în rafală multe legi absolut psihopate, pentru a vedea câţi/dacă oamenii ies în stradă, şi pentru a vedea unde urcă nivelul maxim de dezaprobare şi de inflamare. după care, uşor, intră în scădere, într-o atitudine de atenuare, de temperare, pică nişte legi mai groase, se mai calmează şi oamenii din stradă, dar rămân, totuşi, nişte legi pe care vor ei să le treacă neapărat. reţeta se bazează - pe bună dreptate, istoric - pe liniştirea măcar parţială a populaţiei după ce vede că au picat două treimi sau chiar mai mult din proiectele lor de lege şi are impresia că, de fapt, "presiunea străzii" face o schimbare. de fapt, totul e un plan gândit dinainte, care merge, de cele mai multe ori, strună. pe scurt, asta e o variantă a ceea ce oamenii numesc "praf în ochi". iar asta, coroborată cu o tactică pe termen lung - rmgc sau chevron, de exemplu -, are toate şansele să funcţioneze.)

acuma, pe plan general. mai mult de jumătate din ţară e asistată social, vreo două treimi dintre oamenii din ţară îs cam analfabeţi, sistemul sanitar e un jaf corupt organizat, sistemul juridic e o mlaştină, veniturile-s cam de patru-şase ori mai mici decât în europa occidentală (să luăm marea britanie, cu gni-ul aproape de 5 ori mai mare), gdp-ul e tot pe-acolo (again, great britain), şi acuma vă-ntrebaţi ce-am cu marea britanie, de compar românia cu ea. ei bine, taxele-s cam la fel în procente iar preţurile nu-s de patru-şase ori mai mici, ci cam doar de o dată şi jumătate. also, check out these cool numbers. românia este un caz special în europa. mai departe, politicieni de succes nu există decât dacă intră printr-un filtru la capătul căruia trebuie să se dovedească a fi şantajabili. da, asta se întâmplă peste tot, dar în românia este literă de lege. ce să mai zic? oamenii au în top 3 la încredere instituţia bisericii, care dezvoltă probabil cea mai mare şi mai eficientă mafie de afaceri intangibile de impozite din ţară, şi, colac peste pupăză, peste tot colindă haite de maidanezi. this is fucking romania. şi să vă intre bine-n cap: toate aceste lucruri sunt absolut premeditate din partea celor care conduc şi au condus ţara de foarte multe zeci de ani. asta se vrea. românia e-n blocul europei de est, e o piaţă de desfacere, iar creierele trebuie ori să fie stinse, ori să fie cumpărate, ori să fie ajutate să plece de-acolo. nu se vrea să fie bine. românia este vârcolacul dat cu foltene din menajeria globală. copii, ştiţi cum sfârşiţi dacă vă apropiaţi de o astfel de lighioană? sfâşiaţi de viu. sau de fiu.

când vorbim de parlamentari, vorbim de nişte oameni care cresc vârcolaci pentru carne. (sursă.)

cine e de vină. iliescu, ceauşescu, năstase, ponta, băsescu, boc, udrea, antonescu, serviciile secrete, presa, corporaţiile, americanii, ruşii, chinezii, clienţii, interlopii, toţi îs de vină. şi ce dacă. patriotismul ăsta are să vă omoare. ori violent, ori încet. în somn. nici nu vă daţi seama câţi morţi şi cât de morţi sunteţi.

nişte oameni ceva mai vii sunt ucrainenii. popor aprig, reprezentat în ultima vreme de un klitschko în viscol, cu pumnul ridicat, răcnind în portavoce, preşedinte al unui partid de opoziţie al cărui acronim înseamnă "lovitură cu pumnul". ucraina, tată! ştiţi voi, ăia care au rupt bucovina-n două, ăia care au susţinut transnistria, care le-au luat moldovenilor ieşirea la mare, cu care ne-am bătut pe insula şerpilor.. ei bine, ucraina a scos 150 000 de oameni în stradă în 48 de ore, care strigă toţi că vor în uniunea europeană. o sută cincizeci de mii. dacă pui cap la cap toate ieşirile în stradă din românia ultimilor ani, cu aceiaşi oameni număraţi de fiecare dată când au ieşit, nu cred că aduni 150 000. şi ăştia din ucraina nu-s paşnici. au ocupat clădirile şi se snopesc cu trupele de ordine parte-n parte. ăştia sunt oameni care au mers în euromaidan să-l dărâme pe lenin o dată pentru totdeauna şi să-şi răcnească dorinţele către nişte conducători nu foarte diferiţi de-ai noştri. staţi liniştiţi, şi pe ei are să-i omoare patriotismul, dar sper ca ucraina să intre-n uniunea europeană. nimic nu cred că e mai rău decât gheaţa dinspre rusia.

unul dintre fraţii klitschko. (sursă.)

mai mulţi dintre fraţii klitschko. (sursă.)

şi unde-i viaţă, totuşi? în america de sud, se pare. să vă spun cum e acolo: deocamdată, chevron-ul tre' să plătească 9 000 000 000 (miliarde, da) de dolari ecuadorului pentru prăpădul făcut în pădurea amazoniană, bolivia e o ţară în care mcdonald's nu mai există, iar uruguay, ah, uruguay a legalizat avortul, căsătoria între persoane de acelaşi sex, adopţia de către cupluri de acelaşi sex căsătorite, niciodată n-a interzis prostituţia, iar acum tocmai legalizează marijuana. şi mai sunt şi buni la fotbal. în ultimii ani, aud multe veşti mişto la nivel de stat din zona aia. începe să arate bine america de sud. începe să arate bine de tot. cam cel mai bine. şi aş face un studiu de caz socio-istorico-politic pe uruguay (link - sursa citatului de mai jos).

"It's a country where the president, 78-year-old former Tupamaro guerrilla Mujica, lives an austere lifestyle after having spent 14 years as a political prisoner during Uruguay's dictatorship, 10 of them in solitary confinement. He donates 90% of his salary to charity, shuns the presidential palace and chooses instead to remain on his farm with his wife, also a former political prisoner, working to construct a more fair, more inclusive Uruguay."

iată un discurs al acestui om care a înţeles ce e ăla patriotism într-o globalizare incipientă şi că poate să fie foarte viu. păcat că are 78 de ani, are să fie jalea de pe lume în uruguay când are să se ducă. are să moară o eră. o gândire. şi nu cred că următorul se va înălţa la acelaşi nivel. din multe puncte de vedere pentru mine, mujica = mandela.

cel mai mare preşedinte în viaţă. (sursă.)

***

şi-acuma, luând-o prin bozii, când te gândeşti că pământul e o mărgică într-un sistem solar, care e o mărgică într-o galaxie, care e o mărgică într-un supercluster, care e o mărgică.. ar trebui să vezi altfel totul şi să-ţi pui altfel problema. mergeţi de călătoriţi, patrioţilor, până nu vă omoară patriotismul. duceţi-vă să vedeţi lumea. sunt multe ţări mişto pe lumea asta. australia, irlanda, brazilia, norvegia, tanzania, canada, japonia, portugalia, statele unite ale americii, tailanda, to name only a few. ştiu, îs unele cu corupţie endemică, dar măcar e ceva mai exotic şi mai cald. în unele am fost, în altele urmează să mă duc. ştiu concret că aş trăi mai bine în altă parte. şi, de vreo câţiva ani încoace, am reuşit să scap şi de ultima urmă de patriotism. i'm good. i'm immortal.

e bine, stăm în buricul târgului. (sursă.)

***

back to here, ziceam că zilele astea dau o fugă până la pungeşti, să văd ce e acolo. m-am hotărât: sâmbătă-dimineaţă (poimâine) plec, pe la ora 9, iar duminică-seară (răspoimâine) sunt înapoi. oficial am 4 locuri libere în maşină, dacă se hotărăşte încă un om care mi-a zis că vrea să meargă am 3, dacă se hotărăşte alt om care mi-a zis "să vedem", am 2.

update: mai am oficial 3 locuri în maşină, dacă se hotărăşte un om care mi-a zis "să vedem", am 2.

***

sunt oameni care şi-au dat viaţa din dragoste şi devotament pentru ceva. dar, de cele mai multe ori, "ceva"-ul ăla sfârşeşte prin a te omorî. fie că e o persoană, o ţară sau o bucată de ţărână. deci, dacă tot ai tras paiul scurt cu dragostea şi devotamentul, măcar fii sigur că merită. de cele mai multe ori, un vârcolac cu foltene nu are să aprecieze şi nici măcar nu are să-ţi recunoască vreodată dragostea şi devotamentul, în timp ce-şi vâră colţii în tine.

***

mai e oleacă şi intrăm în vacanţa de iarnă. gerul a cam venit deja.

sărbători fericite. my new year's resolution pentru 2014 este ca la anul pe vremea asta să nu mai locuiesc în românia.