Wednesday, December 26, 2012

"la noi".

(cu câteva ore în urmă.)

trei băieţi rebegiţi c-o stea jumulită, la poartă, noaptea. tocmai dădeam să ies.

- aaa, aa! am venit cu colindu'! bună seara!

- bună seara, foarte bine, dar mă grăbesc. şi nu trebuia să veniţi ieri, alaltăieri? azi cam e crăciunul.

- hai, boss, măcar cinci lei, că aşa e tradiţia la noi, colindăm de crăciun! hai, că de zece ori cântăm ce vrei tu!

- .. la care "noi"?

- la noi, la rromi!

Tuesday, December 25, 2012

cu firmele astea de curierat.

urmează o tură de publicitate gratuită şi făcută din proprie iniţiativă, ca toată publicitatea de pe-aici.

iată o scurtă listă de lucruri care se întâmplă în preajma crăciunului şi care, prin prisma dificultăţii săvârşirii lor, pot fi considerate miracole:
  • creşte leul
  • şoferii îs mai haotici ca de obicei
  • ninge în plină încălzire globală
  • angajaţii firmelor de curierat sunt şi mai nesimţiţi
deoarece n-am bani, nu mă enervez la volan, nu cred în încălzirea globală şi văd că plânge toată românia de jale că firmele de curierat sunt atât de groaznice, am să zic doar de ultima.

cargus şi fan courier. astea două îs ca un fel de vodaforange, înainte să se trezească grecii ăia de la cosmote că e piaţă bună în românia. şi, ce-i drept, astea-s cam cele mai mari. greu să nu te-ntâlneşti cu ele.

am trimis/primit pachete via ăia de la cargus aşa cum am trimis/primit pachete şi via ăia de la fan courier. am mers după pachete la ăia de la cargus aşa cum am mers după pachete şi la ăia de la fan courier. mi-am dat întâlnire la jumătatea drumului cu ăia de la cargus aşa cum mi-am dat întâlnire la jumătatea drumului şi cu ăia de la fan courier. am explicat la telefon adresa ălora de la cargus aşa cum am explicat la telefon adresa şi ălora de la fan courier.

dar este crăciunul, aşa că vreau să vă zic de o zi aglomerată de decembrie în care o maşină m-a aşteptat jumătate de oră în faţa casei să-mi livreze un pachet. cu un domn şofer extrem de politicos şi înţelegător, care m-a sunat cu 4 ore înainte să sosească, a aflat că nu-s acasă la ora stabilită, dar că încerc să ajung, şi mi-a spus:

- domgn'e dragă, eu, după ce ajung, vă aştept chiar în faţă, dar am rugămintea să mă sunaţi cu maximum o jumătate de ceas înainte şi să-mi spuneţi dacă întârziaţi mai mult, să vedem cum facem.

aşa-i că se inversează rolurile faţă de vorbirile cu domnii şoferi de la celelalte firme? şi da, am întârziat. cu încă o jumătate de oră. şi m-a aşteptat. şi mi-a zis cum arată maşina, unde a parcat, tot. şi a fost zâmbitor şi bonom pe tot parcursul situaţiei. acuma, c-o fi avut o zi bună, că l-o fi sunat nevasta să-i spună că-l aşteaptă cu masa pusă şi cu două bilete la film, că i s-o fi însănătoşit copilul, habar nu am. dar ştiu că, dacă toţi şoferii de la nemo express sunt aşa, apăi asta e firma cu care vreau să am de-a face de-acum.

din punct de vedere al costurilor, comparativ, diferenţele-s neglijabile. oricum, spre deosebire de fan courier şi cargus, care au doar formulare de estimări de costuri, nemo express-ul are şi o pagină clară de tarife în meniu. which is very cool.

buuun. asta e pentru chestii pe distanţe lungi, interurbane.

pentru bucureşti, schimbaţi oleacă foaia şi uitaţi-vă la băieţii de la tribul. n-am trimis/primit niciodată, nimic prin ei, but i have it on good authority că sunt nişte oameni extrem de serioşi şi care îşi fac treaba foarte bine. plus, they're on bikes!

şi gata cu pauza. treceţi înapoi la friptură, sarmale şi salată boeuf, dacă n-aţi fost destul de deştepţi încât să vă toxiinfectaţi alimentar cu monitoru-n faţă.

p.s. n-am avut niciodată treabă cu dhl, nu ştiu la ce foloseşte.

Wednesday, December 05, 2012

shortie.


ok, so me and adrenaline are as thick as thieves. i'm into scuba diving, climbing, biking, rappelling, you name it. i also want to try base jumping, beat felix baumgartner's record, and battle a kraken.

however, i came to realise that the only time when my pulse goes bananas in under one second is when i accidentally give a nudge to the tea cup that's sitting near the laptop.

Thursday, November 08, 2012

cougar faţă cu reacţiunea social media.


(acuma, eu aş avea o vorbă cu "specialiştii" social media, apropo de munca lor groaznică, bazată pe realităţi şi inaccesibilă oricărui puştan de 12 ani cu conexiune la internet, dar nu despre asta este vorba aici.)

după 26 de ore de miercuri/joi, concluzia este următoarea: you people suck.

staţi ca limacşii pe facebook şi pe twitter toată ziua, apăsaţi f5 cu mandibula picată de plictis, vă băgaţi bărbia-n piept, bleojdiţi ochii în smartphone-uri şi tablete şi nu faceţi nimic, vă daţi like-uri reciproc la poze iola şi vă minţiţi în faţă şi-n carte că sunteţi frumoşi şi ce bine vă stă îmbrăcaţi aşa.

am 148 de urmăritori pe twitter. puţini ca muşuroaiele de cârtiţă în sahara. cam un vagon şi jumătate de tren. din ăştia, 6 (şase) au retweetuit o postare în care zic cum un om îşi caută un alt loc de muncă, adică vreo trei sferturi de compartiment de clasa a doua sau un compartiment de clasa întâi. nici nu cred că-s toţi ai mei.

am 1176 de oameni în listă (şi 28 de abonaţi) pe facebook. sunt convins că-s pus pe hidden de multe sute dintre ei, după cum îi asigur că şi ei sunt la mine, dar tot mai rămân câţiva. din toţi ăştia 1204 oameni, 15 au dat like/share la postarea în care zic cum un om îşi caută un alt loc de muncă. iar dintre ăştia 15, vreo 4 fac parte din ăia 6 de mai devreme, de pe twitter. iar de restul de 9 nici nu-s sigur că-s în lista mea sau printre abonaţi.

un total de 4 (patru) oameni au vorbit cu mine şi au fost dispuşi să dea cv-ul lui mai departe sau să-i recomande nişte posturi scoase la ofertă.

acuma, ştiu că vă e cu sictir să daţi like/share la postările şi chestiile pe care le fac eu. înţeleg perfect de ce sute de poze absolut bestiale din expediţia s&d în grecia (şi nu poze cu mine, neapărat) au scăpat neatinse de like-urile multora dintre voi. înţeleg şi de ce pagina de facebook s&d e scutită să apară în timeline-ul vostru. pricep şi de ce nu vă place cum şi ce scriu. vă ştiu pe mulţi (şi personal) suficient de bine încât să ştiu de ce gândiţi şi acţionaţi în felul ăsta, şi mă ştiţi şi voi destul încât să vă daţi seama că mă cam doare fix în cot. de-aia nici nu pun în postarea asta link-uri la site-ul de s&d sau la pozele din grecia.

ce trebuie să înţelegeţi este că povestea asta de acum nu mă afectează absolut deloc pe mine, ci pe un om pe care mulţi dintre voi îl şi cunoaşteţi şi vă e drag de el. faceţi, deci, un rabat de la politica voastră obişnuită de "screw it, nu-i dăm like lu' cougar" şi mergeţi oleacă pe partea în care un om cu nişte skill-uri în cv pe care aproape nimeni dintre voi nu le are (cel puţin, eu nu ştiu pe nimeni) caută să-şi schimbe locul de muncă unde este de 5 ani. iar coralfields.blogspot.com este singurul fel prin care ştiu că pot ajunge la mulţi oameni în mod rapid: scriu ceva, apăs pe două-trei butoane de propagare, îmi schimb statusul pe yahoo! messenger şi gata.

vreţi să ajutaţi dar nu vreţi să apar eu în toată istoria? copiaţi frumuşel informaţiile despre om şi scrieţi-le pe bloguri, pe facebook, pe ce vreţi voi. fără "via". promit că dau like, share şi chiar retweet.

Wednesday, November 07, 2012

A friend that works in IT wants a new place to work.


This post is new for me, for I am about to openly advertise someone in his search for a better work place. It's written in English because - let's be fair - Romanian people working in IT understand the language just fine and I would also like this message to go out to foreign managers or other working people of foreign descent. I'm a bit embarrassed by this post, because this guy deserves something more in the line of The Oatmeal, but I really don't have the skills for that.

So, here goes.

One small thing: I won't disclose my friend's name or his contact information (other than the fact he lives in Bucharest), because his current boss spends way - waa-hay! - too much time on Facebook (this is but one of the small reasons for which he wants to leave his current working place), and she might see this, so you can imagine the number of shites that would hit the fan if she figures out who I'm talking about. Also, for those of you who know our main character, please, like/share, but don't disclose his name. Thank you.

Now, without further ado, let's move on to the CV section:
WORK EXPERIENCE
2007 - present day: User Experience Designer
  • Creation of functional mock-ups for e-commerce websites 
  • Receiving requirements from French clients, interpreting, making suggestions 
  • Building site maps, widget annotations so that the programmer can implement functional design 
  • Constant communication with the designer and the programmer in order to deliver qualitative work on time. 
  • Checking implementation possibilities and sharing this information with the client and the programmer 
  • Define main structure of the pages
 2006 - 2007: Assistant Programmer
  • Taking care of active forums
  • Basic trainings on MS Office and Internet Explorer
  • CD covers and presentations design 
IT SKILLS
  • Axure RP (Wireframes, UI design) - advanced knowledge
  • MySQL - intermediate knowledge
  • XAMPP - intermediate knowledge
  • Adobe Flash - intermediate knowledge
  • Adobe Photoshop - basic knowledge
  • Adobe Fireworks - basic knowledge 
FOREIGN LANGUAGES
  • English - advanced
  • French - intermediate 
PERSONAL SKILLS
  • Great capacity of working under pressure
  • Loyal
  • Open to learning how to use new tools and learning new manners of doing things
  • Open for sharing 
OK, now we all know that people usually write a bunch of bollocks in the skills sections: they are actually the ones who wrote the entire MS Office code, they're super work mules, visionary and revolutionary leaders, they're this close to tattooing the company logo on their butt cheeks to prove their loyalty and so on.

About his work experience and IT skills, let me just say that I have no clue what the bloody Queen Victoria's pantyhose Axure RP and XAMPP mean. Really, I have no idea what he does exactly and I don't plan on finding out, either. However, he's been working with this computery mumbo-jumbo for several years, so I guess he's modest when he says "advanced".

About his personal skills, I'm here to tell you that this guy puts his money where his mouth is. When he gets a project with a virtually impossible-to-meet deadline - his boss being incompetent enough to put him in this situation as often as she can -, he stays up late (and by late, I mean late, and I'm an eagle owl, myself), he wakes up at hours that would put roosters in shame, or he just loses the entire night over it. Bottom line, he gets the job done. Now, I'm not saying this so his virtual employer would know that he could do the same (don't be a bastard, virtual employer!) given his capacity to handle a ridiculously humongous amount of work in a ridiculously tiny number of work days, but as a proof of his determination. And the fact that he's been working in the same place for 5 years speaks of two things: his loyalty towards a firm that has been less than grateful to its employees (over the last year, pay checks were delayed for several weeks for no good reason - the firm's clients did their part and paid their fees in time) and the fact that he was indispensable to them - from an office full of people some years ago, only a handful still work there.

What can I say, he's the perfect employee. If I had a company that works with French, English, Irish, Scottish or American clients and uses Axure RP and XAMPP, whatever those are, I'd hire him in a heartbeat.

On a more personal level, he's one of the sharpest tools in the shed, has a black cat that's the coolest black cat on a two-mile radius, he rides his bike with tremendous joy, he's up for any new adventurous stuff, he provides for himself and his little sister since.. well, since before I ever met him, he presents one of the best, funniest and most clever trolling humour I've encountered in my funny clever trolling life (he is a redditor), and he fancies rock. And I don't mean Green Day, I mean Iron Maiden. And yes, he is also a gamer. Now, I'm going to stop here, because this is not a matrimonial ad (by the way, he's single).

For anyone interested in hiring my friend and in need of more specific information, please get in touch with me (coralfields@gmail.com) and I will put you in direct contact to him as soon as possible.

(Dude, when this comes through, you owe me a bottle of scotch from your first pay check.)

"It's nothing to worry about, everything will be OK."


so, them 'muricans gots voting machineys.

here's a cartoon. four years ago.

here's the same cartoon. now.

and here's real life. now.

for those of you too lazy to open the second video on youtube to read its description:
My wife and I went to the voting booths this morning before work. There were 4 older ladies running the show and 3 voting booths that are similar to a science fair project in how they fold up. They had an oval VOTE logo on top center and a cartridge slot on the left that the volunteers used to start your ballot.
I initially selected Obama but Romney was highlighted. I assumed it was being picky so I deselected Romney and tried Obama again, this time more carefully, and still got Romney. Being a software developer, I immediately went into troubleshoot mode. I first thought the calibration was off and tried selecting Jill Stein to actually highlight Obama. Nope. Jill Stein was selected just fine. Next I deselected her and started at the top of Romney's name and started tapping very closely together to find the 'active areas'. From the top of Romney's button down to the bottom of the black checkbox beside Obama's name was all active for Romney. From the bottom of that same checkbox to the bottom of the Obama button (basically a small white sliver) is what let me choose Obama. Stein's button was fine. All other buttons worked fine.
I asked the voters on either side of me if they had any problems and they reported they did not. I then called over a volunteer to have a look at it. She him hawed for a bit then calmly said "It's nothing to worry about, everything will be OK." and went back to what she was doing. I then recorded this video. 
There is a lot of speculation that the footage is edited. I'm not a video guy, but if it's possible to prove whether a video has been altered or not, I will GLADLY provide the raw footage to anyone who is willing to do so. The jumping frames are a result of the shitty camera app on my Android phone, nothing more.


well.

Monday, November 05, 2012

earth soundtrack.


Sunday, November 04, 2012

One November Sunday.


E cald. Sunt la plimbare pe plajă şi prin port de vreo două ore.

Două familii prietene la plimbare, cu odraslele. Una dintre odrasle, un băieţel de vreo cinci ani, ia o pietricică de pe jos. În secunda doi, taică-su se repede către el cu vocea aia repezită şi joasă de părinte care spune lucruri îngrozitoare: "Măi copile! Dacă se sparge acuma un geam undeva şi te vede cineva cu piatra-n mână *jap! peste mâna copilului înmărmurit, care scapă pietricica*, tu eşti de vină!"

Cum îţi baţi joc de o Bavaria 50: o botezi "El Comandante", îi frigi un steag al Cubei, zdrenţuit din fabricaţie, cu figura lui Guevara pe el, lipeşti pe ea abţibilduri de-un metru pătrat cu băuturi alcoolice şi în rest o laşi să ruginească şi să se depună toate porcăriile pe ea.

Fiinţele din regnul cu cruce ieşite la promenadă pe malul mării sunt de două feluri: a) corporatistele ieşite câte două să-şi deplângă cu volum ridicat problemele de cuplu şi b) piţipoancele ieşite în haită, cu tocuri, blăniţe, glet, agăţate de cocalarii aferenţi, îmbrăcaţi în ochelari de soare de lepidopteră, decolteuri, lănţişoare, blugi strânşi pe gambă şi şlapi (da, exact), veniţi cu toţii cu maşinile pe plajă să-şi facă poze studiate pentru hi5, cu câte un picior ridicat căprielnic.

Tare frumuşel e oraşul ăsta când e gol. Fără băştinaşi, fără turişti. Numai ţipete de pescăruşi.

Wednesday, October 31, 2012

and movement.


Vangelis - Movement X (Epilogue)
 

A house in the middle of the Drina river near the town of Bajina Basta, Serbia.
Photo by Irene Becker.
via green renaissance.

Wednesday, September 26, 2012

o recomandare.


care e mai mult pentru mine. de altfel, ce e scris mai jos există din două motive. pe primul l-am spus deja; al doilea e legat de primul, în sensul că, atunci când nu vreau să uit sau să pierd anumite chestii, le pun aici.

ştiu zeci de bloguri şi de site-uri unde autorii abordează subiecte "incomode" frontal, cu voluptate, suficienţă şi patos visceral. moartea, despărţirile, bolile grave, toate imortalizate în scriituri priponite zdravăn cu un odgon de raţionament personal din care ies zeci de fire-detalii, vorbite, exhibate şi desluşite care mai de care, după preferinţe. pentru că, sincer, nimeni nu citeşte prostiile astea decât dacă vrea să-şi piardă timpul sau să se simtă mai bine în propria-i piele. atât autorii, cât şi cititorii simt bruma de exotism al propriilor metehne şi fiecare se minte, din când în când, că are o frântură de nuanţă doar a lui. ceea ce nu este nici pe departe incomod, dimpotrivă: fiecare îşi găseşte locul, şi e şi cald, că e înghesuit cuviincios. e un fel de orgie de surâsuri. groaznic de plictisitor. la drept vorbind, toată situaţia asta este plictisitoare ca un cubicle, şi ştim cu toţii că nimic nu este mai plictisitor decât un cubicle.

aproape toţi se feresc să vorbească de sărăcie. pentru că acolo e o înghesuială rece şi ascuţită, jenantă. e cea mai comună şi mai greu vindecabilă condiţie. e greu de scris. se pierde rating. nu de-aia intră oamenii pe net. sau, când vorbesc, se întâmplă la modul general şi obiectiv, conduc mai degrabă o analiză sociopsihologică (mult spus, de altfel), se împiedică în neologisme şi se îneacă în istorie, observă probleme, situaţii-cheie, diagnostichează sisteme bolnave, identifică vinovaţi, îşi aduc aminte de nişte cazuri văzute de ei pe stradă, sau poate cum i-au ajutat, chiar, pe unii oameni aflaţi într-o perioadă de impas. desigur, modestia curge râuri peste aceste relatări. scârbitor.

iar did scrie bine (de altfel, did, asta e ultima oară când îţi spun). scrie apăsat, dintr-o suflare - hai, cel mult trei -, cu nerv, cu creier, cu subiect, cu personalitate, cu draci. cam e o muiere dată dracului. şi o cam ştie, vrând-nevrând, tot internetul: a făcut în două zile trafic cu un singur text rupător cât face toată blogosfera autohtonă într-o săptămână, cu miliardele ei de inepţii şi advertoriale.

azi citesc textul ăsta. e despre sărăcie. nicăieri, până acum, n-am dat peste aşa ceva, ca subiect, abordare şi nivel. nu, nu mi-aş fi dorit să-l scriu eu (indiferent că vorbim de prima sau de a doua parte, care nu-i a ei), pentru că nu-mi place rasa umană suficient de mult încât să o scutur oleacă, să văd dacă mai mişcă. prefer să-mi ard şuturile de unul singur. dar scriitura e formidabilă: nu disecă, nu dă cu toporul, nu analizează, nu pune la microscop, nu dă zoom out, panoramic. pur şi simplu se mută cu sărăcia şi trăieşte cu ea.

şi doar dacă nu sunteţi nişte copii născuţi cu linguri de aur în guri vă puteţi preface că nu ştiţi despre ce e vorba. şi poate nici atunci n-aţi face-o credibil.

luaţi de citiţi. da, am mai pus o dată link-ul.

p.s. pe ăsta aş fi vrut să-l scriu eu.

Sunday, September 23, 2012

never leave your ale unfinished.


either down it, give it away, or toss it at someone's beak. and to hell with the winter of our discontent.

Wednesday, September 19, 2012

this is the moment when the entire world gets to troll.


i love trolls. and trolling. the internet is the biggest pit of information in the world and also the biggest swamp of morons. it's the place where everything and anything has its public and can be seen in its entire "splendor". trolls are labeled as bad people; even the word "troll" depicts an evil, not-so-clever creature in norse mythology. well, the internet trolls are actually chaotic good and usually smart as a whip. the real trolls are among the few who think against currents (and what strong and various currents the internet entertains!), who question everything, even for the sake of it, who stir things up (people don't like to really, really stir things up, do they) and, very important, who unbalance voting cretinism with arguments and force other people (let's call them "sheep") to think. they force people to educate themselves, to look up facts, words, meanings, substance, not form. and it is my opinion that one using one's brain against one's will is arguably the best method to thoroughly change one's mentality.

but let's cut to the chase.

here are the official all-time charts of youtube's most viewed videos: http://www.youtube.com/charts/videos_views?t=a - five pages of justin bieber, pitbull, j-lo, justin bieber again, ludacris, eminem, lady gaga, michel telo, justin bieber again, nicki minaj, bruno mars, gotye, rihanna, gummi bears, carly rae jepsen (proud i didn't hear the "call me maybe" song yet, i hope that day never comes) and one direction. yes, maybe there's katy perry and there's also adele (which are just a bit less crappier), but they don't stand a chance against that heavy crap, and we're talking mount-rushmore-heavy here.

one can find "songs" uploaded two years and a half back in those charts. let's shoot straight to first place: justin bieber featuring ludacris - baby. a video uploaded in february the 19th, 2010: 780,461,094 views, 1,326,218 likes and 2,911,903 dislikes, up to this second. i didn't put the link here because i don't think this page can take that level of failure. (also, this was the only time i opened it, just to see the detailed numbers and to cast my dislike.)

so here comes park jae-sang, better known as psy, a south-korean rapper, songwriter, producer etc., that makes a rather classy fun of all the swag, yolo, hipster crap put together in what is probably the best professional music video for this k-pop genre ever to be uploaded on facebook: gangnam style. yes, the fact that he's asian really helps - the randomness, the simultaneously wicked, naive, blunt and subtle humour are amazing. not to mention it makes a pretty decent club song. long story short, trolling level: over 9,000.

the clip's numbers look like this: uploaded in july the 15th, 2012: 220,162,225 views, 2,061,245 likes, 88,842 dislikes. right now, psy is touring tv shows in the united states, teaching britney spears and ellen degeneres the gangnam style moves. this is a story of a worldwide one-hit wonder that is also a worldwide-level troll. a unique mix, i'd say.

roughly speaking, gangnam style went for almost a third of baby's views in almost a tenth of the time, while gathering almost double the likes and 1/32 of dislikes, directly compared to baby. by the look of it, it's probably just a matter of time until gangnam style becomes #1 in the youtube all-time charts.

my idea to you, people: let's make this happen quicker. and let's not stop when it reaches the first place, let's make it the first video with one billion views. the quicker, the better. you be the trolls. because if a clip like this doesn't stand a chance against the tenths of millions of stupid people that watch justin bieber, pitbull and nicki minaj on repeat, maybe, just maybe, psy's thing would do the trick. and maybe, just maybe, pitbull, minaj, bieber & co. would see themselves as they truly are and they would quit showbiz and embrace a life of a dead penguin, at the south pole. and surely, just surely, this is for the best.

i don't know if you should open it in youtube so the views would count, but i don't think so. anyway, enjoy.




p.s. mr. tommy emmanuel, i would like to honestly present my apologies for including one of your works in this post. it was definitely a moment of temporary insanity, hopefully never to be repeated again.

Friday, September 14, 2012

sillyfunnystupid.

or SFS, for corporate pricks.

i like the part where they pull that accordion sound out of their guitars.

bruce, i can see you doing this for real.


be fair: serj brought this on himself.


lars is the man.

Monday, September 10, 2012

la scosul zetului.


ciudat animal mai e şi omul. cum îşi schimbă el obiceiurile şi viaţa, şi ce era normal, obişnuit şi chiar neobservabil cu ani în urmă, acum e formidabil, de necrezut, fantastic.

adică aşa cum e cu taxiul.

da, ăsta are să fie un post foarte original, despre întâmplări în taxi. de fapt, e primul post despre întâmplări în taxi de pe internet. hai sictir. la ce râs m-a umflat când am coborât din ultimul, tre' să scriu.

de când le am pe nichituş şi pe toothless, taxiurile nu sunt decât nişte cutii de tablă galbenă care zac decorativ la semafoare, pe colţuri de stradă şi, în general, oriunde îţi încurcă viaţa. şi, normal, când îs şi maşina, şi bicicleta în câte-un service, la 130 de kilometri una de cealaltă, şi tre' s-ajungi de la obor la romexpo în 18 minute, nu găseşti un taxi nici să vânturi o cărămidă de bani şi să fluieri manele.

în sfârşit.

mă urc azi în taxi. de la romexpo în calea rahovei. glumesc oleacă înspre şofer, ăla mustăceşte, devine hâtru.. mă rog, chestii subtile, de lume, să nu creadă omul că n-am mai fost într-un taxi de luni întregi.

şi vine momentul.

nu urcă pe podul grant, cum aş fi făcut eu, ci face stânga şi o ia pe nu ş' ce străduţă.

- ăă, intru pe-aici, ies pe manta, urcăm pe podul nou şi o ţinem de-acolo drept în faţă. da' să-mi ziceţi dacă nu vă convine!

draci. era deja la jumătatea străzii.

- ok, mergeţi pe-aici. dar după aia ţineţi drept, la leu, îi sugerez eu delicat să lase prostiile.

- cum vreţi dumneavoastră, aşa facem!

- bine.

la ieşire de pe banu manta prindem semaforul de trei ori. la ieşire de pe pasajul basarab îl prindem de şase ori. de la leu până la răzoare e blocat şi deja mă întunec, chestie care-l face să se sesizeze:

- trafic greu sau sebastian? pe unde vreţi, p-acolo mergem.

mă uit la jumătatea de kilometru de stopuri din faţă.

- văzând şi făcând, mergem pe unde-i mai liber, ce să zic.

cum trecem de răzoare, zvâcneşte spre sebastian, unde se-mpotmoleşte după zece metri în benzile pline de maşini. pe trafic greu nu era nici una. se uită la mine:

- .. dacă nu mi-aţi spus! uite, pe trafic greu era liber.

ce păcat că n-am o drujbă.

- dom'le, v-am zis unde vreau să ajung, văzând şi făcând, pe unde e mai liber. dumneavoastră sunteţi şoferul, nu eu.

- a, păi, să-mi spuneţi, că pentru mine nu e nici o problemă!

mâine îmi cumpăr drujbă. mâine. la prima oră.

- păi, vă cred că nu e, sunteţi taximetrist, sunteţi la muncă. dar pentru mine e, că sunt client şi mă grăbesc.

cine-a spus că nu-ţi foloseşte la nimic ce-nveţi la şcoală. logica elementară, de clasa a treia, l-a făcut să tacă şi să conducă exact pe unde era cazul.

***

tot azi. de pe calea rahovei până pe la piaţa gemeni. un taxi oprit pe dreapta.

- bună seara, liber?

- liber!

urc.

- la piaţa gemeni mergem.

şoferul mă priveşte lung, pieziş, cu ochii întredeschişi.

- mergem. da' staţi să scot zetul?

cine nu ştie ce este Zetul nu se numeşte cetăţean urban. zetul e jumătatea aia de sul de bonuri pe care tre' s-o imprime taximetriştii o dată pe zi, cu toate cursele pe care le-au făcut până atunci. şi, ca să pornească taxatorul, trebuie să aştepte să se termine de "scos zetul". acuma, profilul unui client de taxi nu e cine-ştie-ce, dar are câteva puncte clare, iar unul dintre ele este: de obicei, se grăbeşte. când se urcă în taxi, cutuma este punerea în mişcare a maşinii în primele zece secunde. de obicei, omul nu aşteaptă minute întregi cu un bâzâit de casă de marcat în cap, ci se înţelege la bani cu şoferul: "hai, lasă zetul, că vedem noi cum facem". şi şoferul e mai fericit. probabil există şoferi descurcăreţi cu maşini la care n-au mai avut zetul scos de luni întregi. sau niciodată. pentru că zetul nu se scoate când stai parcat cu orele în toiul nopţii şi numeri bordura, zetul e sensibil, zetul are nevoie de public, de atmosferă, zetul iese când se urcă cel puţin un client în maşină. da, şi exact atunci ţinea şoferul meu să întreprindă operaţiunea, la nouă fără un sfert, seara, cu mine. deci, eşti de-ăia. bine.

- stau.

e oleacă deconcertat. apasă şovăielnic pe butonul de scos zetul. maşinăria începe să bâzâie şi să imprime primele bonuri.

- ştiţi, îl scot doar o dată pe zi.

- ştiu.

un cot de hârtie.

- cum ar veni, îs toate cursele pe care le-am făcut în ultimele 24 de ore.

- ştiu.

jumătate de metru de hârtie.

- .. putem să mergem, nu tre' să aşteptăm, face cam 20 de lei până acolo.

aha.

- nu, că nu mă grăbesc. aşteptăm.

şoferul se bosumflă. zetul a ajuns la un metru. bâzâitul se termină. omul porneşte motorul şi porneşte şi taxatorul, cu mişcări apăsate şi înciudate. n-am timp de crizele lui, sunt important, stau în telefoane din calea rahovei până la unirii. acolo mă prinde în pauză când tocmai urcam dealul către calea călăraşi şi încearcă o manevră:

- ce facem, mergem pe la foişor şi facem stânga?

ecranul taxatorului arată 8 (opt) lei şi ceva. rookie mistake, cum să-l întrebi de traseu pe ăla care ţi-a stat în maşină cât ai scos zetul. zâmbesc malefic:

- nu, facem stânga aici, intrăm pe mântuleasa, după aia pe călinescu.

dă-o-ncolo de treabă, ştiu bucureştiul pe de rost. nu mai zice nimic, scrollează smucit un smartphone cât jumătate din laptopul meu, după care-l aruncă-n bord. ajungem. îl văd că e trist, aruncă o privire la taxator, după care se uită pe geam, nici nu apasă butonul de stop, să-i afişeze cursa exactă.

- cât trebuie să vă dau?

sunt sadic, vreau să-l aud cum spune. împunge un deget:

- .. 11 lei.

scot 12.

- poftiţi, bună seara, la revedere.

primeşte banii, îi numără, se uită bine la bancnote. traversez. scoate capul pe geam după mine:

- măcar 15 să-mi fi dat, omeneşte, aşa!

- cum, când mi-aţi cerut 20 la început.

- păi, dacă v-am cerut 20, măcar 15 să-mi fi dat! omeneşte!!

e clar. logica din şcoala primară se opreşte, omeneşte, la scosul zetului. şi la fel de omeneşte m-a buşit un râs de diavol în momentul ăla.

Thursday, September 06, 2012

poveste de toamnă.

vă zic din capul locului: e posibil să staţi acum pe pagina asta mai mult decât aţi făcut-o în total, de când intraţi voi aici.

se pare că am dezvoltat un oareşcare fix pentru anumite lucruri britanice. umor, subtilităţi, cărţi, istorie, legende, personaje, oameni, actori, filme, fotografii, evenimente, peisaje. normal, mi-am făcut o idee complet greşită despre ce e acolo, de fapt, dar asta nu-nseamnă că nu mă bucur de orice moment. motiv pentru care am ajuns să fac cercuri de pământ bătătorit pe internet: oriunde m-aş duce, tot la britanici mă trezesc.

de exemplu, ieri. când depuneam eu mai cu spor o muncă asiduă în cercetarea unor importante aspecte ale vastului etos britanic, am dat peste o poveste pentru copii. într-o carte pentru copii. de fapt, sunt două poveşti în două cărţi, scrise de julia donaldson şi desenate de axel scheffler (care-i neamţ, dar asta n-are nici o legătură). cărţi numai bune de tradus şi vândut în românia. ele se numesc the gruffalo şi the gruffalo's child. le-am citit aşa cum le citesc pe alea de când eram eu mic: cu nişte măruntaie care nu-mi folosesc la nimic în viaţa de zi cu zi, dar care zbârnâie de fiecare dată când ajung în faţa gardului de la văsieşti.

apoi am descoperit că bbc-ul, în marele lui spirit, a făcut două filme de desene animate pe tema asta. filme numai bune de subtitrat şi dat la televizor de paşti, de 1 iunie, de sfârşitul şcolii, de începutul şcolii, de crăciun şi de dimineaţa de 1 ianuarie. filme pe care n-am să le şterg niciodată din laptop, atât de mult îmi plac. vocile personajelor (zic numa' chestiile celebre în care-au fost, dacă pun tot iese o chestie cât o piesă de shakespeare): helena bonham-carter (morgan le fay în merlin, marla singer în fight club, ari în planet of the apes, emily în corpse bride, bellatrix lestrange în harry potter-uri, the red queen în alice in wonderland, regina elizabeth în the king's speech), robbie coltrane (hagrid în harry potter-uri, gregory în the tale of despereaux - încă un film de desene animate care-mi place de mor, şi în care alte voci vin de la matthew broderick, emma watson, dustin hoffman şi sigourney weaver), tom wilkinson (arthur edens în michael clayton, benjamin franklin în john adams), john hurt (narator în dogville şi perfume: the story of a murderer, adam sutler în v for vendetta),  rob brydon (lock, stock and two smoking barrels, qi) şi shirley henderson (moaning myrtle în harry potter-uri).

aşa că mai jos aveţi pdf-urile cărţilor şi, da, filmele (full screen, că ştiu că sunteţi isteţi de nu se poate). no copyright claims on them, no financial and/or commercial benefits from them. enjoy.

Monday, September 03, 2012

a one-month movie.

here are all the superheroes and superhero teams and whatnot i could find. yes, many of them are to be found in more than one or two of those lists, but the idea is this:

i want a movie with all of them. i'd watch it. i'd watch the hell out of it.

http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_Justice_League_members
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_X-Men_members
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_Avengers_members
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_superhero_teams_and_groups
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_American_superhero_films
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_superheroines
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_anthropomorphic_animal_superheroes
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_Asian_superheroes
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_Latino_superheroes
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_black_superheroes
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_child_superheroes
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_Filipino_superheroes
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_Italian_and_Italian-American_superheroes_and_villains
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_Jewish_superheroes#Comic_books_and_heroes
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_human_superheroes_in_DC_Comics
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_Marvel_Comics_teams_and_organizations
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_superheroes_and_villains_without_superpowers
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_United_States-themed_superheroes
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_Russian_superheroes
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_Native_American_superheroes
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_Middle_Eastern_superheroes
http://www.superherodb.com/characters/

Thursday, August 30, 2012

what does an anchor do - it hooks you.


life after house m.d. was bad.



thank you for the moment of silence, now it's high time i wrote about something else.

yes, well, living in a country with no free press sucks. don't give me that moronic argument of  "there's no such thing as free press"; yes, i know, but i'm talking about levels of spineless slavery press that native english speakers merely brush with their "oh good, it's not us"/"meanwhile, in" bad anecdotes.

where was i. oh, yes. living in a country with no free press sucks. not only one has to go some considerable lengths in order to get a close-to-reality grip on what the hell is going on in one's own country, but the unparalleled amount of disinformation, unprofessional behaviour, incompetence and, frankly, bos taurus waste matter that the media industriously keeps throwing on said lengths could discourage even the most audacious truth seeker.

everybody dreams of a news channel or a newspaper or a news website or something that would present the news. for a brief period of time, i think romania had it. romanians caught a glimpse of what real journalism is all about. but, of course, a big bad wolf came and huffed and puffed.. and the script is well-known.

being an idealist is hard in this day and age. being an idealist with inside information on how life really works is harder. and it's downright impossible to keep that idealism if one works in certain domains, like advertising, politics or press. understand my surprise when i found a tv show that pummels all these three fields from the inside. i was absolutely bedazzled.

i'm talking about the newsroom. an hbo series that has just ended its first season of 10 marvellous episodes. with a jeff daniels like i've never seen before, an aaron sorkin that probably works on his masterpiece (in my opinion, the show has only two low points that can easily be disregarded: the opening theme and the soundtrack), a well-chosen cast and an out-of-the-park screenplay, the newsroom got me ensnared. it's the quixotic approach to a territory of ever-running windmills (direct references to be found in the episodes), it's the realistic personal stories, it's the alert humour ("i do not have subpoena power", "nobody's thoughts and prayers are with the fire"), it's the coverage of real and recent events (deepwater horizon oil spill, killing bin laden), it's the cojones that these characters have, it's the "not a moment too soon" thought that springs into one's mind while watching it. it's the fact that the world needs this show to be true so bad, it's like living in sudan and having a monsoon season. it's the freakin' last stand at the gates of mordor. it's epic. there are some moments in this show that one does not simply view or watch, but feel in one's gut, as they go up and bring a genuine lump to one's throat. and, surely enough, they leave one with an urge to punch a hole in the ceiling as one delivers one's battle cry.

those who know me are painfully aware of the fact that i'm not easily surprised, excited or impressed. very few things get me on my (in)tense side and even fewer make me literally jolt. well, this series is one of them. only specific music in specific moments gets me this kind of goosebumps.

there's a massive amount of commentary and opinion to be found on this show. not so staggering, the media coverage is carefully dosed and mixed, as the barricades are often just not climbed, mainly because the newsroom really hits where it hurts. these guys know the soft spots are many and none is spared. however, the irony of the situation is not lost on the viewer: for a show of such quality and panache, this is probably the smartest thing to do for a media that's torn between sponsors, ratings and quality: don't really talk about it.

so, there it is. i will not post any trailers. it's unnecessary, the show trails itself: almost any scene from any episode can successfully be presented as a trailer. here are three scenes, watch them. all of them. then go for the whole nine yards.



Monday, August 20, 2012

proof that romania is a free land.

coup, spontaneous movement, orchestrated, be that as it may, but in december 1989, hundreds of thousands of people throughout the entire country went in the streets to overthrow a regime that had deprived them of the most elementary human rights (too many to mention here), kept them hungry, thirsty and terrorized, and generally sunk them in darkness (both literally and figurately) for decades on end.

now, when romanians have food, drinks, free speech, free passage to other countries, access to pretty much everything, nobody really manifests. some hundreds of people for roşia montană, some thousands of people for bârlad (biggest street movement since the revolution, to be fair), some politically organised and paid demonstrations in front of the government that have pathetically failed in partying, some other hundreds of people freezing their asses off in the university square and ending by fighting with each other, vandalising or fighting with the police, and a couple of dozen people being taunted by televisions to keep shouting things that they didn't even understand - these are not national movements, and they have little-to-no power and influence upon our politicians.

do you know how to get one. how to drag people out. forget another communist regime, forget blatant abuse from the authorities, nothing like that would get romanians out of their homes and into the street. no.

try cutting the internet in romania for a week.

Saturday, August 18, 2012

press 1.0.1.

breaking news: uluitor, halucinant, stupefiant, senzaţional, şocant, extraordinar, nemaiauzit, nemaiîntâlnit, nemaivăzut, primejdios, incredibil, uimitor, îngrozitor, nebunesc, dezastruos, emoţionant, ucigător, terifiant, cumplit, ruşinos, jenant, mortal, bestial, uriaş, interzis, demenţial, oripilant, formidabil, intrigant, fabulos, riscant, gigant, exploziv, neaşteptat, devastator, amuzant, periculos, epocal, groaznic, exclusiv, astronomic, surprinzător, infernal, tulburător, spectaculos, distrugător, haios, electrizant, oribil, sfâşietor, incitant, înnebunitor, fascinant, miraculos, imposibil, scandalos, grav, înfricoşător, superb, violent, excepţional, incendiar, alarmant, bizar, inedit, cutremurător.

update: n-o să-ţi vină să crezi, ai să rămâi cu gura căscată, dar ăsta e doar şapoul.

Friday, August 10, 2012

because fuck you, that's why.

that's right, facebook, i'm talking to you.

at second thought, i'm talking to mark zuckerberg's wife.

i like wrong humour. it feels right. it's just one of my ways of finding the fun part in an otherwise abhorring and senseless situation. and i will always stand for my right to inappropriately laugh at stuff, because the word "appropriate" is one of the main sources of unhappiness and sorrow in the world.

not 20 minutes ago i shared this one from the wrong stuff.


ten minutes later, it was removed. some sore-ass brain-freezed moronic creature probably reported it. so i decided to put it here.

and, to make it nice, here are two more.


Thursday, August 09, 2012

the prophylactic block.

the situation when a prophylactic block is in order usually occurs while you're bleeding hours on one of the (too) many social media websites, procrastinating your day away and commenting on one of your friends' statuses, and you suddenly encounter certain comments from a certain character. and by "certain" i mean "stupid, ignorant, humourless". in both cases.

now, we all know who murphy was and how he contributed to the world. therefore, in absolutely all cases, murphy must be seen as an ally, not as an enemy. so listen to your ally's advice: at some point, that certain character will engage you by bestowing all his said stupidity, ignorance and lack of humour upon your presence there. maybe it was something you said, maybe it was his lack of medication, the truth is that it's virtually impossible to prevent this: once you're engaged in a comment exchange with such a person, you're bound to bask in a sludge of putrid neurons, freely pouring from that person.

so, this is when the prophylactic block occurs: before the engaging. you see their comments, you realise they're as dumb as a doorknob, it doesn't matter if they have a hot profile picture (actually, it's best to not even open their profiles), it doesn't matter if you've not been laid for quite some time and you think they would be your sure-fire solution, you must block them. sometimes it's tough, but it has to be done. it's like sleeping with a hooker when you know you're flat broke and don't even have a condom: say "pass" and everybody will be happier.

all you have to do is make sure you don't think of such morons as people who could be your online friends. if you've already lowered yourself to that point, it means that you have much more serious problems to deal with and you've already lost the war.

Wednesday, August 08, 2012

rasp.

singing is good. i like singing. i like good voices. the ones that can perform. the ones that have years of practice and work behind them. yes, i love celine dion.

but abrasive, raucous, cracked, throaty, croaky, dry, grating, gravelly, gruff, harsh, hoarse, husky, scratchy, thick voices - oh, i'm a sucker for them. albeit i don't like janis joplin. at all. what can i say, i have my quirks.

now, that we got that out of the way, let's move on. so, there's this show, "the voice", pretty much everybody knows about it. and, as rigged and lacking in fair play as it may be, there's no denial that there are some wicked voices to be heard in it.

so. here's someone that genocides pretty much every song she gets her voice on: juliet simms.

1. splitting "roxanne" open.

2. absolutely the best performance, delivery and voice that i've ever witnessed on this song.


Tuesday, August 07, 2012

"nu ne plăteşte nimeni să fim deştepţi."


iulia dixit, dar nu mai ştiu unde.

şi aşa e. scriem despre situaţia politică pe net, analizăm situaţii, persoane, circumstanţe, gândim, argumentăm, tot tacâmul. pierdem timp. eu, cel puţin, am ajuns la concluzia că pierd timpul vorbind despre politică. în urmă cu aproape o lună, când nici dracu' nu se gândea, am zis că rusia tace în circumstanţe suspecte. astăzi, vocea rusiei e vioaie şi prezentă. (pe de altă parte, "discreţia" preşedintelui interimar crin antonescu a ţinut fix două zile.) în urmă cu vreo două săptămâni am zis că usl-ul foloseşte alegătorii pe post de lest, acum îi caută prin mini-referendumuri eşuate. şi-aş mai avea şi alte exemple, ceva mai vechi. but what the fuck, sunt prea necopt şi prea sictirit să mă transform în brucan. şi, serios, o fac absolut degeaba. oamenii care gândesc cam în aceleaşi linii ca mine nu prea au nevoie de argumentaţia mea, iar oamenii care nu sunt de acord cu mine sunt atât de porniţi şi înrăiţi în marotele lor încât, orice argument le-aş aduce, nu este suficient. e ca şi cu religia. poţi să-i aduci unuia toate dovezile din lume că pământul e ceva mai vechi de 6000 de ani, că dinozaurii au existat, că biblia nu e altceva decât o lungă povestire şi că evoluţionismul e o realitate, te poţi trezi cu o bâtă în cap pe motiv de blasfemie.

deci, mai ducă-se toţi la dracu'. înjurăturile pe care mi le iau (şi mi le iau) sunt, în cel mai bun caz, distractive. observ doar că majoritatea lor suferă de o lipsă de imaginaţie, ceva de speriat. nu se poate ca limba română să fie atât de săracă în ocări şi sudalme. motiv pentru care comentariile rămân închise, aici. iar postul ăsta vine ca un ultim flipping the bird. e un fel de trolling, mai mult de gest.

azi, după ce-am văzut înregistrarea cu întâlnirea dintre crin antonescu şi delegaţia comună fmi şi bm, am pierdut cam un sfert de oră scriind o chestie pe eternul şi fascinantul facebook, după care încă vreo câteva ore cu oamenii, în comentarii. iniţial am spus că nu am să pun aşa ceva pe blog, mi-e mie ruşine de cum îl fac. but fuck it. e o parte din ce gândesc şi, până nu pun unele chestii aici, n-am nici o şansă de a scăpa de ele. aşa că îi fac şi corectură pe text şi mai bag şi vreo două chestii de prin comentarii.
"Fratele Andryusha În schimb, Masăverde nu mai are nevoie de nimic, le ştie pe toate. Păcat că are la dispoziţie un popor care mai e, pe alocuri, refractar la măreţia Înţelepciunii Sale." chiar mă gândeam când o apărea primul om aici cu nemaipomenit de inteligentul argument "da' ce, ălîlant cum e?". (aştept şi primul om cu argumentul: "da' ce, vorbiţi voi mai bine?", ca să dau un block pe ziua de azi.)

aşa că hai să zic pentru toată lumea.

lăsând la o parte că aici nu e vorba de băsescu, nu, nu e aşa. nici nu se compară ăştia doi, şi nu neapărat la engleză (toţi s-au legat de engleză. da, băsescu are accent de vaporean, face şi el unele greşeli elementare, dar, la dracu', e coerent, începe şi termină ce-are de spus, şi, culmea, spune ceva, se face înţeles cu uşurinţă şi, când ştie că îl depăşeşte o întâlnire ca şi termeni şi subiecte într-o limbă străină, îşi ia traducător), ci mai ales la prezenţă şi prestanţă. uită-te la băsescu la întâlniri şi după aia uită-te la bietul nenorocit care e antonescu, trezit într-o poziţie mult prea improprie. ca mimică, expresie corporală, ce mai vrei tu, e în plus în camera aia. şi o ştie foarte bine.

deci, vorbim doar de antonescu aici. nu-l comparăm cu nimeni. e el şi atât.

e drept, cu obişnuitele lui retorici vulgare, stridente, isterice şi lipsite de conţinut, antonescu (încă) prosteşte o oarecare parte a populaţiei. acum câţiva ani, când puţini pătrundeau prin staniolul bunului-simţ afişat, iar lipsa de substanţă era încă acoperită, avea o carismă cât de cât funcţională. acum, în general, susţinătorii lui crin antonescu fac parte dintr-o categorie similară muierilor care-l iubeau pe petre roman: "nu ştim clar cine e, ce-a făcut şi ce nu, dar măcar e frumuşel şi vorbeşte frumos!" trecând peste gusturile îndoielnice la bărbaţi ale alegătoarelor din această categorie (chiar, nu ştiu nici un domn care să spună: "da, îmi place de crin antonescu"), în rest rămâne cam praf şi pulbere. ca formă, stă prost, spoiala de lexic nu rezistă mult, iar ca fond - vid. când e în spatele pupitrului prezidenţial, faţă-n faţă cu presa românească, e mai în elementul lui, funcţionează pe principiul scroafei căţărate-n copac: ştie copacul, că îl pândea de mult, ştie curtea, ştie şi animalele de prin jur, poate emite liniştit înfumurări importante şi răstite. cel mai bine se simte-n studiouri: încăperi mai mici, prim-planuri, agitaţia e trunchiată, e laolaltă cu oameni la fel de impostori şi de incompetenţi în meseria lor (da, mă refer la gâdea, badea şi ciutacu, analiştii politici), în sfârşit, e "între ai lui", e acasă. acolo se desfăşoară ca un cocoşilă în poiana lui iocan.

scoate-l de-acolo, aşează-l confortabil într-un fotoliu, la cinci metri distanţă de o delegaţie de la fmi şi bm, adică o mână de oameni cu nişte cv-uri şi un istoric de activitate cât n-au guvernul şi parlamentul la un loc, şi uite-l: e conştient că n-are ce căuta acolo, că nu ştie ce să le spună şi, mai rău, e conştient că şi ăia ştiu asta. mă uit la florin georgescu cum priveşte în punct fix de atâta jenă (probabil că era plecat in his happy place) şi încerc să-mi imaginez jena ălora din delegaţie, când şi-au dat seama, după primele două încercări de fraze, că stau de vorbă cu un impostor.

dar, pe lângă lipsa totală de control fizic şi verbal, problema lui antonescu e mai nasoală. n-a înţeles (şi nici nu cred că a vrut vreun moment) mare lucru din toată istoria asta. pentru el, întâlnirea cu delegaţia comună fmi şi bm a fost ca un fel de moment neplăcut al zilei, un fel de arsură la stomac după nişte mici prea condimentaţi. cine mai sunt şi oamenii ăştia încruntaţi şi răspicaţi, care vin să-i tulbure feng shui-ul şi să-i amintească de lumea reală. antonescu este un tip atât de superficial şi de găunos, încât rolul pe care-l joacă acum nu are nici un fel de greutate asupra lui. ştie că nu merită să fie acolo, că a ajuns în poziţia aia prin fraudă, ştie că, la fel cum pe fruntea lui ponta scrie "plagiat", pe a lui scrie "impostură" şi "incompetenţă", şi are mari, foarte mari probleme în a ascunde că e conştient de chestia asta. de acolo vin zâmbetele tâmpite şi frecuşurile în fotoliu.

şi cam asta este. repetenţie în facultate, submediocritate academică, intrat în parlament "la grămadă", unde a înregistrat o prezenţă de 5%, ajuns preşedinte de partid prin mişculaţii interne, unul din părinţii celui mai mare compromis ideologic de după 1989 (usl), altfel nu avea şanse de imagine, ajuns preşedinte interimar prin fraudă. crin antonescu este exact tipologia de şcolar chiulangiu şi şmecher care trece clasa îmbrobodind/mituind/ameninţând nişte profesori şi-aşa indulgenţi, incompetenţi şi slabi de înger, dar care, pus faţă în faţă cu un extemporal la care profesorul e străin şi profesionist, dă din colţ în colţ şi spune tot felul de tâmpenii, doar-doar o trece. cum dracu' să le spui ălora de la fmi şi de la banca mondială că situaţia politică din românia nu afectează situaţia economică, în situaţia în care ăştia monitorizează la oră şi ştiu mai bine decât românii cum şi cât de rău arată efectele. nu, băieţi şi fete. dacă aveţi impresia că doar din cauza necunoaşterii limbii engleze făcea el aşa pe scaun şi se-ncurca în vorbe, aveţi cam puţină dreptate.
apropo de gesturi şi mimica feţei. really, it's not rocket science, antonescu e citibil ca un tabloid, în 10 secunde. lărgire scurtă a gulerului chiar la început, schimbări dese de poziţie, gesticulări abundente şi continue = conştientizarea unei situaţii nasoale, nesiguranţă pe ceea ce spune, dorinţa de încheiere cât mai rapidă. împreunarea mâinilor/încrucişarea picioarelor/lăsatul pe spate = trunchierea/ascunderea adevărului (de corelat cu ce spune). aprobarea din cap şi din mâini şi repetarea "don't influence" = înţelesul e fix invers. grimase ale gurii, colţurile în jos = neîncredere în subiect ("the government has a political program" etc.). ridicat din umeri şi privit în sus la "the political crisis who i hope in the end of this month is finish" = lying. oftat şi gesticulat la "don't influence" şi "don't affect these discussions" = "hai să terminăm cu asta, că mă deranjează rău subiectul".
dintr-un impuls masochist, m-am apucat să mă uit la nişte înregistrări recente cu el la televizor, că - sincer - ultima dată când l-am văzut pe crin antonescu vorbind (în afară de asta) a fost acum vreo câţiva ani. pe lângă faptul că e un "preşedinte discret" care în mai puţin de o lună de interimat a avut mai multe ieşiri la rampă de ordin electoral, politic şi propagandistic (mitinguri, televiziuni prietene, pupitrul de la cotroceni etc.) decât a avut băsescu în opt ani, băi, tipul e caz patologic. e nervos non-stop, trece de la o mască de furie la una de veselie în decurs de secunde.. really, he needs to seek professional help.
.. "acting president". ok, acting it is, but the least he could do is put on a good show. this is crap.
dar, da. iulia are dreptate. nu câştig absolut nimic scriind despre situaţia politică din ţară. amuzamentul devine din ce în ce mai limitat. în sfârşit. pe post de "la revedere", un comentariu de la Fata Morgana:
somnul e o stare firească pentru marionete.

Saturday, August 04, 2012

just like the music says.


Deep & Wide - Easy Rider


Record Italian freediver Linda Paganelli, ascending in front of one of the caves
in the Ras Mohammed National Park just south of Sharm el-Sheikh. Photo by Jacques de Vos.
via mălina.

Wednesday, August 01, 2012

no comment, just sayin'. [5]



this is going to be a short one. it doesn't concern the olympics (although the fencing incident in the semifinals between south-korean shin a-lam and german britta heidemann could be brought to attention), but rather a peculiar tale from a corner of the free world where normal things don't happen very often.


oregon, u.s.a.

we've all heard of those perplexing laws that are still valid in various states, most of them concerning sexual manifestations. here's one that has nothing to do with intercourse, yet made a man go through the mill more than once.

gary harrington, from eagle point, oregon, faces 30 days of prison time and over $1,500 in fines for collecting rain water and snow runoff on his own property. the conviction is drawn on the account of a 1925 law stating that all water sources on the territory of oregon that are tributary to, springs for or even the very big butte creek (pun intended) are submitted to the water commission, therefore owned by the state. this includes rain, snow, some rivers and creeks, one of which also passes through mr. harrington's private property. also, one would need a special permit from the authorities to use or store said water, and, while mr. harrington had three valid ones, they have all been denied.

the entire trial is being played in a vividly absurd key, with mr. harrington actually backing up his water savings with the idea of imminent seasonal wildfires, not to mention all sorts of advice being thrown into the debate, like bringing the state to court for possessing water sources that are to be found on one's property, without paying for it.

however, this story continues to draw more and more attention, and an official debate concerning a reality check on some old and/or obsolete laws is to be expected.

until then, here's a rather humorous opinion, depicting the absurdity of this entire affair.

Friday, July 27, 2012

the word "meadow" is perfect.


if one ever (pointlessly) wondered why i became a diver, well, one of the reasons was to meet the lady of the lake. and this would definitely be a good spot to start, i think she comes here on holiday.

(fullscreen and maximum quality recommended.)


(mălina told me about this.)

Tuesday, July 24, 2012

gagici pe bani.


se dă link-ul ăsta, unde poţi să desenezi tot felul de lucruri.



pe lângă faptul că petiţiile pe internet sunt ceva mai inutile ca apa de ploaie în groenlanda, cred că se cer nişte nume, să existe măcar o bază de date cu mândria feminină a româniei.
  • marioara murărescu.
  • mădălina manole.
  • romica jurcă.
  • andreea marin.
  • mihaela (evident) rădulescu.
  • andreea esca.
  • tamara buciuceanu-botez.
  • hortensia papadat-bengescu.
  • stela popescu.
  • monica anghel.
  • mariana nicolesco.
  • naaaadiiiaaaaaaaa cooomăăăneeeeeeci!
  • brianna caradgea.
  • maria tănase.
  • elisabeta polihroniade.
  • ana aslan. (aici chiar aş zice da.)
  • elisabeta rizea. (şi aici.)
  • maria rosetti. (şi aici. au început să-mi vină ideile bune.)
  • smaranda gheorghiu. (şi aici. pariez că nu ştiţi cine e.)
  • sofia ionescu. (idem.)
  • smaranda brăescu. (idemdem.)
ironic. să nu ştie aproape nimeni cine sunt sau ce-au făcut româncele astea mai din urmă, şi, totuşi, să fie singurele care să merite a fi luate în calcul pentru - dublu ironic - înscris pe monedă.

p.s. variantele "fuego", "bianca drăguşanu", "elena udrea", "inna", "mătuşa tamara" şi "daniela crudu" nu intră în concurs, din cauză de poante de neam mult prea prost şi neamuzant.

o istorie de forme fără fond sau cum să respiri la limită.

la români, guvernarea e de formă - "toată lumea ştie cine conduce lucrurile, de fapt". autorităţile sunt de formă - "alţi oameni învârt rotiţele". justiţia e de formă - de la avize şi până la arestări, lucrurile sunt consultative sau cel mult episodice. şedinţele de parlament sunt de formă - hotărârile se iau pe hol, în maşină şi la telefon. contractele cu europa sunt de formă - doar nu votează merkel, reding şi barroso. pe de altă parte, patriotismul e de formă - nu vin ăştia să spună românilor ce să facă, dar ar fi bine să le dea banii ăia! familia e de formă - nu ne iubim, dar stăm împreună din tot felul de alte motive. distracţia e de formă - te pui în cap doar să ai ce povesti după aia celor care n-au avut bani să se pună în cap. studiile-s de formă - poţi să-ţi faci tapet în bucătărie din licenţe, masterate şi doctorate, că, în general, tot pe relaţii te cam angajezi în românia - asta, sau pleci din ţară. we buy things we don't want with money we don't have to impress people we don't like - o situaţie aici, în curte, nu doar într-un episod de hollywood cu epifanii de liceu.

fondul? mai dă-l dracului. mofturi. cu atâtea forme de construit şi păstrat, nu are nimeni timp de fond.

în week-end-ul ăsta am văzut marea prima dată în 2012. am stat vreo 60 de ore: ajuns vineri în jur de miezul zilei, plecat duminică în jur de miezul nopţii. din toate astea 60 de ore, 6 au fost în vama veche, ore necesare. restul de 54 au fost în 2 mai şi în mangalia, care sunt, fără putinţă de tăgadă, locurile mele preferate din ţărmul românesc. cred că de o tură de zăpăceală la mare aveam nevoie, să-mi mai scutur oleacă asfaltul din tălpi. şi să scriu şi ultima parte de părere politică pe care mi-o dau aici, sper eu, pe anul ăsta. să-mi scot din sistem tot ce am de zis şi să termin. motiv pentru care nu mai pun nici link-uri, că am o lehamite de numa'.

deci.

probabil cel mai important lucru e că pragul electoral de 50% + 1 rămâne la locul lui (apropo, antonescu a promulgat legea, dar habar n-am dacă ponta a dat derogarea aia sau dacă au publicat cei de la guvern ceva în monitorul oficial), ceea ce înseamnă că toată floarea usl-ului trebuie să lupte să scoată lumea la vot. hence, the print insanity in bucharest. de-aia zic că noroc de mare. acum mă uit mult mai relaxat la ce se întâmplă pe-aici, cu trei sferturi din spaţiul publicitar stradal ocupat de usl. deci, băi. n-am mai văzut atâta violenţă şi atâta cantitate într-un mesaj electoral de când.. nu, niciodată. nici măcar când cu "arde-i pe corupţi!", un slogan care, totuşi, nu era adresat nominal şi avea şi o urmă de umor de cherhana (am fost la mare, v-am zis).

dar aici forma e ucigătoare. usl cheamă oamenii la o vânătoare de vrăjitoare, la o răzbunare exorcizantă îndreptată asupra unui om care acum, mai mult ca niciodată, este ţinta declarată de usl a absolut tuturor lucrurilor care merg prost în românia. torţele aşteaptă probabil cuminţi, în camioane. cu o direcţie clară (asistaţii social), print-urile cu o femeie bolnavă, un şomer, o mamă tânără, o pensionară etc. năvălesc de peste tot. pensiile tăiate - e vina lui băsescu. sănătatea merge prost - e vina lui băsescu. nu-ţi găseşti loc de muncă - e vina lui băsescu. ai făcut copchil şi te-ai trezit că n-ai cu ce să-l creşti - e vina lui băsescu. dracu', lacu' - e vina lui băsescu. poanta aia cu "afară plouă" e încă de actualitate. că veni vorba, nici nu vreau să-mi imaginez bugetul dislocat pentru o asemenea campanie, au început telefoanele de convingere să vii la referendum, am auzit că au să umble ăştia cu urne după tine pe stradă.. ponta şi antonescu sunt conştienţi că e acum ori niciodată, aşa că nu fac economie. chestia e că nu ştiu ai cui sunt banii.

ca fond, print-urile nu există. pe lângă falsitatea raţionamentului "băsescu ţi-a furat banii! băsescu ţi-a tăiat pensia! băsescu ţi-a alungat vestitorii primăverii! aşadar, demite-l!", problema se pune în felul următor: usl-ul, prin manevre neconstituţionale, a suspendat un preşedinte ales şi acum cheamă la referendum nişte oameni care, probabil, aveau altceva mai bun de făcut decât să se joace de-a lovitura de stat după cum cântă nişte indivizi cocoţaţi în scaune importante. între timp, ponta şi antonescu au reuşit cu brio să facă zob relaţiile diplomatice - care nu erau oricum strălucite - (traduse mai încolo prin "economice" şi "financiare") şi să-şi pună în cap cei mai importanţi oameni politici din europa şi, surpriză, au mai reuşit să aducă moneda naţională la un record negativ absolut. acum, românii sunt împinşi cu suliţa să valideze toată această situaţie, având forma de adresare la fiecare intersecţie şi la fiecare perete de bloc mai liber: "traian băsescu". probabil, dacă mi-ar păsa cu adevărat de tâmpenii s.f. precum fair play-ul politic, m-aş indigna. dar nu e cazul.

din punctul ăsta de vedere, o campanie a lui traian băsescu bazată pe logică şi fond ar fi complet ineficientă (nu că asta cu "nu stinge flacăra democraţiei" e mai bună; parc-ar fi publicitate la jocurile olimpice de la londra). nu ai cum să te lupţi cu o avalanşă de violenţă ilogică, revărsată abundent din cel mai mare ghiveci politic pe care-l avem. strategia  de tăvălug a usl-ului face imposibilă orice abordare raţională sau măcar moderată. aşa că te îndrepţi către singurele lucruri care nu sunt supuse dezbaterii: ştiinţele exacte.

aritmetica e o ştiinţă elementară şi greu de falsificat. cred că asta i-a băgat pe toţi în priză, şi pe traian băsescu, şi pe usl. 306 secţii de votare organizate pentru diasporă şi program prelungit înseamnă un singur lucru: usl-ul vrea pragul de 50% + 1 pentru că se bazează pe imensa masă manevrabilă şi slabă de înger din ţară, dar nu îndeajuns încât să fie siguri de validarea referendumului. aşa că diaspora, acum, e bună la un singur lucru: să devină balast. la fel se prezintă lucrurile, în viziunea usl, şi pentru susţinătorii lui traian băsescu, şi pentru cei care sunt absolut detaşaţi de orice simpatie sau antipatie, astfel reuşind poate să gândească mai obiectiv ca restul şi să-şi dea seama de capul lor că usl-ul merită o nevalidare cât ei de mare.

paranteză cu fructe de mare: la scufundări, în caz că ai aerul pe terminate, există mai multe variante de a ajunge să nu mori ca un şoarece. una e să iei aer din octopus-ul ("respirătorul" secundar şi viu colorat) colegului de scufundări. mai departe, începi ascensiunea controlată - tot timpul să fii sub ultimele bule de gaz (cele mai mici). şi tot aşa, până la varianta extremă de desfacere a centurii cu lest şi ţâşnire (că aşa devine) la suprafaţă. lestul e un dispozitiv care te ajută să te scufunzi. îţi pui plumb pe tine, calculând şi ţinând seama de propria masă, în aşa fel încât să anulezi densitatea propriului corp şi a restului costumului, care te împing la suprafaţă. în multe situaţii (scufundări la adâncimi mari), desfacerea centurii e o metodă extrem de riscantă, din cauza depresurizării defectuoase şi a azotului din sânge (e netul plin de detalii şi poze, luaţi de căutaţi).

făcând o paralelă cu politica românească, probabil ne putem pune de acord că traian băsescu e un scufundător experimentat. şi că îi place să se scufunde în ape tulburi, primejdioase, pline de lighioane (takes one to know one). doar că, tura asta, usl-ul i-a fisurat detentorul şi aerul s-a dus. pdl-ul, colegul lui de scufundări, e deja leşinat de la lipsa de aer, iar omul nu prea mai are timp nici de ascensiune controlată, că deja îi pocnesc plămânii. aşa că tot ce-i rămâne de făcut e să desfacă lestul dintr-o mişcare şi să ţâşnească la suprafaţă, unde, poate, are să supravieţuiască. pentru aşa ceva ai nevoie de un organism puternic, de o cameră hiperbară şi de nişte medici buni. din punctul ăsta de vedere, nu e nimic sigur, decesul poate surveni şi la suprafaţă. dar ce este sigur este că, dacă traian băsescu rămâne sub apă, încercând să se bată cu caracatiţele, moare. lucru pe care el îl ştie.

în momentul ăsta, pentru usl, potenţial vorbind, asta şi suntem: balast. bolovani. lest. plumb de scufundare. materie primă pentru caracatiţe. acum zece zile, când oug-ul vieţii era viguros, hotărâsem că am să mă duc la referendum. încercam astfel, printr-o absurdă validare de formă a unui referendum ilegal, să pun nişte fond în contul rezultatului. dar avalanşa de forme e mult prea puternică, aşa că nu-mi rămâne decât să ies din joc. întrebarea care mi-a fost adresată rămâne aceeaşi: "nu-i mai eficient să nu te duci?" - şi e o întrebare absolut logică, la care atunci am răspuns negativ, în condiţiile în care orice vot ar fi contat. dar, regulile jocului schimbându-se (iar), se schimbă şi răspunsul: ba da. este. aşadar, dacă pragul de 50% + 1 este şi rămâne oficial inclusiv în ziua referendumului, eu nu mă duc să votez.

de încheiere, înapoi la partea aia cu fondul: cel mai nociv este mesajul usl că traian băsescu, un preşedinte în/de formă, este fals constituit în fond. pentru că, în fond, referendumul ăsta nu are nimic de-a face cu traian băsescu. el nu există în adevărata imagine, el e doar un om care încearcă să-şi păstreze o poziţie. din punctul ăsta de vedere, e la fel ca mine şi ca oricine altcineva. şi aici intră şi inexistenţii crin antonescu şi victor ponta. nu, fondul nu este aici, fondul se află în the big picture: un viitor urât, urât de tot al româniei care umple forma usl-ului ştanţată în frunte. mult mai urât decât ăla în formă de traian băsescu la timonă.

şi gata. m-am săturat să scriu aşa. it's out of the system.

Thursday, July 19, 2012

dream team - aţi plăti pentru aşa ceva?


după vreo opt luni de refuzat să citesc presa autohtonă, acum două luni eram încântat de faptul că aveam, în sfârşit, un site românesc de ştiri.

ieri am citit povestea asta - ar fi bine s-o citiţi şi voi, greaţa împărtăşită e pe jumătate fentată.

nu vreau să comentez dedesubturile din ce în ce mai transparente ale acestei istorii. ştim cum e cu schimbatul conducerii, cu manevrele politice, cu dezinformarea. trecem peste. altundeva am de gând să bat.

acum aproape trei ani, prin noiembrie 2009, tot internetul era în focuri electorale. mă uitam pe firmamentul politic şi vedeam nişte indivizi cu care nu voiam nici măcar să respir acelaşi aer, necum să schimb două vorbe sau să-i simpatizez. nepunându-se problema de ideologii politice sau alte glume de genul ăsta, mă gândeam atunci cam cum ar arăta dream team-ul politicii româneşti. cam ce oameni aş lua deoparte, indiferent de partid, şi aş spune: "da, uite, în ăştia am încredere şi cred că au cum să facă o treabă bună". am abandonat ideea după câteva zile de uitat tâmp în monitor şi realizat că io, de fapt, caut un oximoron şi că n-am şanse să strâng nici de-o echipă de fotbal. fără rezerve, doar titulari. asta şi pentru că nu ştiu foarte bine puzderia de membri din toate partidele - printre ei, poate, există oameni cât de cât cinstiţi care, logic, nu au nici o şansă la afirmare. deci, la revedere, dream team-ul politic.

nu la fel se întâmplă când vine vorba de presă. într-adevăr, la fel cum justiţia e înghesuită în pumni de politicieni şi mafioţi, nici presa nu o duce mai bine - nu ştiu, acum, pe moment, vreun trust, vreun ziar, vreun site, vreun radio, vreo publicaţie jurnalistică de orice fel, care să nu fie finanţate/plătite/influenţate pe filiere politice. de-a lungul vieţii, am cunoscut foarte mulţi jurnalişti. cam de pe la toate trusturile, de toate felurile, mărimile, importanţele şi capacităţile. şi am învăţat că sunt mulţi care au început gazetăria dintr-o chemare şi-o atracţie absolut autentică pentru domeniu, dar, pe parcurs, fiind siliţi să supravieţuiască în asemenea mlaştină, au făcut multe compromisuri şi au sfârşit prin a fi scârbiţi de meseria pe care o iubeau atât de mult la început.

nu cred că mai sunt jurnalişti care să se amăgească în ceea ce priveşte neatîrnarea presei în românia. dar cunosc personal jurnalişti care, din motive doar de ei ştiute (eu am identificat doar trei: din pură încăpăţânare, din comoditate şi din frica de a renunţa), continuă să se ducă zilnic la serviciu, în ciuda faptului că mogulii au uitat să-i plătească de săptămâni sau luni întregi şi în ciuda faptului că deontologia le este, sistematic, amputată din organismul meseriei. oamenii ăştia prestează în fiecare zi o muncă aflată mult sub nivelul lor intelectual şi, mai ales, sub caracterul lor. şi îi vezi din ce în ce mai cinici, mai scârbiţi, mai trişti, mai înjurători. printre alte metode, aşa duci un om de râpă.

sunt mulţi. doar eu ştiu doi de la antena 3, doi de la realitatea, cel puţin doi de la tvrinfo.ro, unul de la adevărul, câţiva de la mediapro, unul de la radio lynx, vreo opt freelanceri etc. (sunt sigur că am uitat încă pe-atâţia, acum) - oameni care gândesc sănătos şi care suferă zilnic de neîmplinire profesională. şi sunt convins că ştiţi şi voi.

şi vine întrebarea: dacă ar exista un fond pentru o presă independentă, alimentat din donaţii direct de la public, am putea, oare, să-i convingem să se adune toţi la un loc şi să formeze o redacţie? un mini-trust? un dream team al presei de la noi? oameni care sunt lăsaţi să-şi facă treaba aşa cum ştiu ei mai bine? oameni care să nu-şi pună problema financiară a zilei de mâine, oameni îndrăgostiţi de meseria lor care ştiu că şi meseria lor e îndrăgostită de ei? o publicaţie săptămânală, un post de radio/tv pe internet şi un site. atât. cred că de atât e nevoie.

doar să vrem noi şi să vrea şi ei.

p.s. în bucureşti, cam toate panourile publicitare sunt, de ieri, finanţate de ciuc radler, dedeman sau usl. mi se face e-fec-tiv scârbă când văd mesajele usl-ului cu privire la demitere: sunt bine făcute, bine gândite şi lovesc poporul fix în glanda îndobitocirii: după ce un cetăţean ceva mai slab de înger (aşa cum sunt mulţi) se uită la panourile astea, nici dracu' nu-i mai aduce aminte pe canicula asta că, de fapt, nu de traian băsescu e vorba la referendum.

(despre crin antonescu, preşedintele nostru interimar şi discret, numai de bine.)

Tuesday, July 17, 2012

the very definition of "mixed feelings".



Friday, July 13, 2012

a doua oară când am să votez.



pe post de introducere.

e foarte greu să scriu despre ce se întâmplă acum în politica din românia. şi asta din trei motive: primul ţine strict de mine şi se referă la reacţia organică deosebit de neplăcută pe care o am când îmi implic creierul într-o activitate cu acest subiect, al doilea se referă la rapiditatea cu care se succed evenimentele şi ştirile, lăsând câteodată în offside nişte argumente care, cu câteva ore în urmă, păreau absolut rezonabile, iar al treilea este legat de relevanţa unui astfel de demers, în condiţiile în care, probabil, abundenţa articolelor de opinie pe oră e întrecută doar de numărul gradelor de afară.

totuşi, o fac. pentru că vreau să-mi clarific mie nişte lucruri. neutralitatea mea politică se traduce, de multă vreme încoace, prin sictir şi refuz neclintit de a lua parte la vot sau la orice manifestaţie publică a unei opinii politice. nu mai scriu motivele, că m-am plictisit - le aveţi aici, am impresia că e un articol cam peren, în actualitatea lui. dar acum e o altă situaţie. acum, aşa apolitic cum sunt, sunt conştient că am să mă duc la vot, la referendum. chestia e că încă nu ştiu de ce. iar acest aspect îmi este impropriu: nu mi se pare normal să mă trezesc premeditând şi ducând la bun sfârşit tot soiul de chestii fără a şti ce m-a mânat să le fac. din punctul ăsta de vedere, pe lângă ideile-mi recurente, am să aduc vorba despre nişte lucruri care n-au mai fost niciodată vorbite de mine.

am mai zis şi repet: de ceva vreme, statutul de cetăţean român a încetat să mă definească. iar asta nu e "de la ei", e "de la mine". am ajuns să mă consider mai mult un cetăţean al lumii (deşi n-am călătorit nici o milionime din cât aş vrea), pentru că, sistematic, descopăr o mulţime de părţi din alte ţări (oameni, oraşe, principii, întâmplări, zone, mâncăruri, obiceiuri, situaţii etc.) care, în scara mea de valori, le surclasează pe cele din românia. iar eu, sincer, nu-s omul care să-şi apere sărăcia şi nevoile şi neamul; patriotismul mi se pare o tâmpenie fără seamăn. nu e meritul meu (şi nici vina mea) că m-am născut în românia, nu e meritul meu că nadia comăneci, coandă, paulescu şi raţiu îs români, aşa cum nici realizările lor nu sunt meritul meu. mi se pare mult mai corect să fiu mândru de principiile mele, de alegerile pe care le fac, de lucrurile pe care le schimb. iar toate astea sunt chestii strict personale şi nu prea au legătură cu patriotismul.

tot strict personal, există nişte lucruri datorită cărora (încă) mă aflu în românia. lucrez cu nişte oameni care-mi plac, (încă) am prieteni, puţini, dar buni, care mi-ar lipsi într-o oarecare măsură, (încă) reuşesc să supravieţuiesc din ceea ce câştig, (încă) am locuri de fugă în care ajung de câte ori pot, (încă) n-am dus la bun sfârşit nişte lucruri, ca să pot să zic "pa".

gata cu introducerea, că nu de asta m-am apucat să scriu acum. ce urmează mai jos e un fir raţional la capătul căruia sper să-mi lămuresc, cel puţin eu, nişte dileme cu mine însumi.

despre ce cred eu că e vorba.

ce se întâmplă acum este, probabil, cea mai mare încleştare politică de după 1989. contextul: prăbuşirea structurilor comuniste care au venit la putere după revoluţie şi care şi-au împărţit-o prin rotaţie. din punctul ăsta de vedere, make no mistake, pnl = pdl = psd = pc = ce mai vreţi voi. raţiu şi coposu sunt oale şi ulcele. ideologiile politice sunt o glumă care a ţinut cât au ţinut şi fondurile de susţinere: avem o struţocămilă de stânga-dreapta (psd + pc + pnl), o altă struţocămilă, ceva mai la dreapta, pdl, un udmr care prin "coloană vertebrală" înţelege să facă alianţe cu următorii la putere (= prostituţie) şi o sumedenie de partiduleţe stângisto-dreptisto-cretine care, de fapt, sunt cantitate neglijabilă.

paranteză cu tâmpenie extrem-stângistă spusă de cel care ar trebui să fie exponentul dreptei (crin antonescu): o idee de lege prin care diaspora să plătească o taxă, un impozit, ceva, orice, dacă vrea să voteze. adică, simplul fapt că eşti cetăţean român şi că ai dreptul garantat de constituţie să votezi nu e suficient. tre' să plăteşti ceva. ceva pe lângă alea câteva miliarde de euro pe care-i trimite diaspora în românia în fiecare an. sper că e foarte clar, în momentul ăsta, că în românia nu se pune problema de doctrine sau ideologii politice.

acum ceva vreme am spus că lupii tineri, care vin din spate, sunt mai periculoşi ca ăia bătrâni. sunt ieşiţi din ţară, sunt şcoliţi pe-afară, sunt dedulciţi la metode noi şi mutante de a face politică, se împrietenesc între ei, sunt mai flămânzi. spre exemplu, personajul politic victor ponta, ca potenţial, l-ar fi depăşit cu mult pe ion iliescu. dar, cum se întâmplă de multe ori, a-ţi rânji colţii şi a face spume poate duce la concluzia generală că eşti turbat. iar pentru turbare există, deocamdată, un singur leac.

şi cam aşa începe.

greşelile tactice ale usl-ului.

mai întâi, câmpul de luptă. orice om normal la cap e conştient că usl-ul a mărşăluit triumfal la alegerile locale. lucru absolut de aşteptat - în sfârşit, pdl-ului începuse să-i fie (răs)plătită conducerea prin vot direct de la populaţie. pasul logic era ca usl-ul să nu se abată de la direcţie, să nu ţopăie pe câmpii, să meargă oblu şi măsurat şi s-o ţină tot aşa până la alegerile parlamentare, unde ar fi rupt, efectiv, tot.

dar s-au gândit să-l dea jos pe traian băsescu.

reţeta e simplă (nu le scriu în ordine cronologică şi nici nu dau link către toate, că ştiţi):
  • anastase, blaga & iancu out, zgonea, antonescu & dorneanu in. într-o singură zi.
  • mandatare proprie a prim ministrului de plecare la bruxelles, în locul preşedintelui.
  • ccr-ul înghesuit cu ameninţări, acuzaţii şi/sau cu restrângeri ale atribuţiilor (rezultatul: aviz "consultativ" ambiguu şi chiar inutil pe suspendare, favorizându-l uşor pe traian băsescu, dat pe nişte argumente de suspendare absolut rizibile - pentru detalii despre puzderia de conflicte vis-a-vis de constituţie, citiţi aici, aici, aici şi aici).
  • monitorul oficial trecut sub guvern (gazeta legislativă a trecut sub organul executiv).
  • mici detalii picante - scoaterea icr-ului de sub conducerea simbolică a preşedintelui şi punerea lui sub senat, ca să-l "depolitizeze" (îhî, sigur, îl scoţi de sub singura poziţie neutră politic şi-l pui direct în oala cu partide), schimbarea consiliului naţional de etică, dizolvarea comisiei care analizează dacă lucrarea de doctorat a prim ministrului e plagiat chiar în timpul analizei.
  • schimbarea conducerii televiziunii şi radioului publice, tot aşa, spre "depolitizare", mai ales că au şi antenele de partea lor.
  • modificarea legii electorale prin ordonanţă de urgenţă (măsură grav anticonstituţională).
  • înjumătăţirea secţiilor de votare din afara ţării, comparativ cu 2009, şi descurajarea generală a diasporei să meargă la vot.
  • susţinerea referendumului conform noii legi electorale, făcând extrem de uşor să falsifici/cumperi/aduci în urne câteva sute de mii de voturi - şcoală mai bună ca a psd-ului nu cred că există.
toate astea s-au întâmplat în decurs de ore, cel mult zile. şi, dublate de o dezinformare clasică a publicului (ponta, marga, rus, voiculescu, antenele etc.), fac planul de blitzkrieg să arate aproape perfect. lovitură de stat lucrată frumos, pe interior, ca la carte. două aspecte n-au luat ăştia în calcul: reacţia europei şi faptul că omul pe care-l bagă în campanie electorală este traian băsescu.

aşa că, în nici două luni de la alegerile locale, usl-ul a reuşit să defrişeze cea mai mare parte din copacii în care se cocoţase.

în momentul ăsta, usl-ul e pus într-o situaţie urâtă de tot. cele mai plăcute sondaje îi arată picaţi cu 12%, cele mai nasoale se duc la 35%. habar n-am care-i realitatea, dar nu cred că o asemenea cădere a mai fost înregistrată vreodată la noi, într-un asemenea interval.

frontman-ii antonescu şi ponta au cam decedat politic şi au ajuns, efectiv, saci de bătaie pentru toată lumea. box de la merkel, box de la reding, box de la schulz, box de la barroso, box de la casa albă, box de la presa externă, kickbox de la presa internă, palme de la băsescu, şuturi de la opinia publică şi pun pariu că şi-o iau urât de tot şi de la propriile partide: s-ar putea să doară mai tare pumnii daţi în vestiar, fără mânuşi, departe de reflectoare. cât despre poveştile cu plagiatul şi cu masterul inexistent, ele nu sunt altceva decât nişte prozaice lopeţi de pământ pe copârşeul vieţii politice a lui victor ponta, nişte pretexte perfecte pentru izolare diplomatică şi politică externă.

între timp, pdl-ul îşi revine din comă şi, ştiind că a pierdut oricum lupta, găseşte de cuviinţă să sprijine discret de tot (să n-o strice) o mişcare de centru-dreapta, făcută tot de nişte lupi tineri, dar mult mai bine pregătiţi din punct de vedere tactic, nervos şi mai ales academic, şi care au prins perfect din zbor vidul ideologic din românia, cât să facă apel la valorile dreptei deziluzionate pe toate planurile. drept urmare, în trei luni de guvernare, mihai răzvan ungureanu ("autosuspendat din pnl") a câştigat 16% intenţie de vot la prezidenţiale (alte sondaje îl duc la 25%).

în primul rând, suspendarea lui traian băsescu e o mare greşeală tactică a usl-ului. e ca şi cum ai vrea să furi dintr-o casă şi prima chestie pe care o faci, ca hoţ, e să tai cablul de oţel care ţine câinele legat. preşedinte fiind, traian băsescu era menţinut în "cea mai neutră" poziţie oficială a unui stat - nu se putea pronunţa cu privire la politicieni, nu putea să răspundă atacurilor, nu putea să atace. acum este exact în situaţia care-i convine cel mai mult: victimă, în plină campanie electorală, odihnit şi cu muniţie cât să arunce în aer două palate. ba, mai mult, are suportul nedisimulat al uniunii europene, ca parte vătămată de măsuri ilegale. dar poate gândeşti: lasă, că e doar un câine, îl adormim, dăm cu pietre, îi facem noi ceva. problema e că traian băsescu e un câine campion la lupte. am mai zis: a fost ministru cam în toate cabinetele, a câştigat toate alegerile, pe unde-a apucat (de două ori la primăria capitalei, de două ori la prezidenţiale), a câştigat şi-un referendum (pe care l-a transformat într-un galop de sănătate, cu întrebarea aia cu restrângerea parlamentului la 300), a ţinut pdl-ul în spate vreo 8 ani, a făcut-o pe fiică-sa europarlamentar, şi-a protejat oamenii şi afacerile, a strâns cea mai mare parte de intelectuali în tabăra lui (mai ales prin ei a răzbătut scandalul de plagiat şi de master falsificat) - câinele ăsta n-a pierdut nici un meci, şi-a sfâşiat adversarii de fiecare dată. apăi, dacă nici asta nu-ţi dă de gândit..

pe de altă parte, usl-ul, fiind în criză majoră de personaje marketabile/televizabile, a pierdut o ditamai vuvuzela, care era crin antonescu: într-adevăr, singurul calificat la şefia senatului şi interimat prezidenţial, cu cel mai mare absenteism la şedinţele de parlament şi o înfrângere catastrofală în ultimele alegeri prezidenţiale. deci, la revedere, ore târzii de televiziune, cu ochi roşii şi spume la gură; la revedere, interviuri găunoase de înfierare cu epitete "măiastru" plasate. crin antonescu are acum legat de gât cablul ăla de oţel. singura aroganţă pe care şi-a permis-o în declaraţia de învestire are un ditamai reversul: promisiunea de a fi "un preşedinte discret". nasol. dar îs curios cât îl ţine.

a doua greşeală de fond a usl-ului a fost neluarea în calcul a reacţiei externe. când, din poziţia de guevara de salon te trezeşti că ai ajuns sac de box, e bine să te-ntrebi ce-ai făcut prost. şi aici intervin alde merkel, reding, schulz, barroso: schimbarea lui traian băsescu este complet în afara planurilor lor. mesajul ăla cu respectarea normelor europene şi independenţa justiţiei trebuie interpretat în felul următor: "suficient cu joaca, băgaţi-vă minţile în cap, că mai avem treabă cu românia". e vorba de foarte multe contracte şi foarte multe proiecte aflate în derulare sau puse pe masă, pe care s-a bătut palma, şi care acum stau sub semnul întrebării. iar oamenii ăştia nu-şi permit încă o grecie sau încă o ungarie. mesajul a fost rapid şi dur din toate părţile (lucru fără precedent în comunicările diplomatice de genul ăsta) exact ca răspuns la rapiditatea şi duritatea cu care s-a mişcat usl-ul. de asta ponta s-a văzut nevoit să renunţe la ultima piesă de puzzle, cea cu cei 50% + 1 din cei prezenţi la urne, care era foarte importantă. pe ea au şi mizat acum, în mijlocul caniculei: oameni puţini, cumpărabili, discreţi. o după-amiază toropitoare de duminică ar fi rezolvat totul. dar asta ştiau şi schulz, şi reding, şi merkel, şi barroso. iar victor ponta, plecat să "asigure europa" că totul e-n regulă, s-a întors cu castelul de cărţi dărâmat.

paranteză cu viviane reding: băi, titus corlăţean, după ce vicepreşedintele comisiei europene şi comisarul pe justiţie te-a făcut salată din priviri şi numa' nu ţi-a scris în frunte să asiguri şi să păzeşti independenţa justiţiei, tu te întorci acasă şi faci sesizare pentru abateri disciplinare ale magistraţilor care l-au condamnat pe năstase. ce dracu', mă, cam cât de zombie poţi să fii.

paranteză cu legea referendumului propusă de usl, fără prag de prezenţă la urne: dacă aveţi dubii asupra constituţionalităţii ei, imaginaţi-vă că, după capul celor de la usl, următorul scenariu este absolut valabil: în ziua referendumului, românii îşi bagă toţi picioarele, pleacă la mare, la munte, emigrează, dorm, se îmbată, prăşesc, stau pe net. nu se duce nimeni la urne. nici din ţară, nici de-afară. nimeni. nimeni în afară de victor ponta, daciana sârbu, crin antonescu, adina vălean, traian băsescu şi maria băsescu. primii patru votează pentru demitere, iar traian băsescu, împreună cu soţia sa, votează împotriva demiterii. asta înseamnă un total de 6 votanţi. 50% din 6 înseamnă 3. deci, 50% + 1 înseamnă 4. întrunindu-se suma de 6 votanţi, din care 4 (50% + 1) votează pentru demitere, traian băsescu este demis. într-un astfel de scenariu, 4 (patru) persoane hotărăsc demiterea preşedintelui. faptul că nici unul din ceilalţi 18.308.606 români (numărul e real şi reprezintă, împreună cu cei 6, totalul românilor înscrişi pe listele electorale) au ales să nu meargă la urne este complet irelevant.

pripa suspendării - de ce.

deci, serios, care-i logica. de ce să nu-l laşi pe traian băsescu acolo unde e, să-l scoţi răspunzător pentru tot ce merge prost, că tot nu poate să dea replică, şi să câştigi en fanfare, peste câteva luni, alegerile parlamentare, după care chiar să faci tot ce te taie capul, că ai majoritate (probabil absolută) în parlament.

singura explicaţie pe care o văd este cea a presiunii subterane. justiţia nu poate fi scăpată de sub control nici o clipă, că uite ce se-ntâmplă: adrian năstase e la puşcărie după 7 ani de procese, presiuni şi amânări şi chiar şi după ce şi-a înscenat sinuciderea. la fel, sorin ovidiu vântu. la fel, iacobov (iacubov?). lui daniel morar îi expiră mandatul pe la jumătatea lui august, dar ar fi fost, probabil, reînvestit în funcţia de procuror şef la dna; iar, după poveştile astea, un nou mandat ar scutura grav pomul corupţiei. dacă un adrian năstase şi un sorin ovidiu vântu au ajuns aşa, un dan voiculescu (scăpat în ultimul moment de un proces la îccj prin demisia din parlament), un cătălin voicu şi unii alţi zeci de parlamentari simt deja cum îi ia cu răcoare pe şira spinării. şi, în virtutea câştigării alegerilor parlamentare în toamnă de cei de la usl, e posibil ca nici pdl-iştii să nu fie deloc liniştiţi (udrea, blejnar, ridzi, anastase, blaga, videanu) - sunt destui acolo care merită procese cu vârf şi îndesat; iar legăturile de afaceri depăşesc taberele şi partidele - ca dovadă vizibilă stă prostituţia politică, a se vedea demisia masivă din pdl în ultima vreme.

ei bine, toţi oamenii ăştia, şantajişti şi şantajabili, au în spate mafii. afaceri. reţele. piovre. legături. clanuri. cel mai probabil, de acolo vine presiunea (şi părerea mea e că sub ce iese la iveală în presă există mai multe grade de magnitudine de presiune care nu au să fie niciodată publice). o cerere venită de pe urma unor interese personale şi criminale duce un stat în şanţ, asta în cazul în care vă întrebaţi de ce se pronunţă cuvintele "stat mafiot" în ultima vreme.

scurt update.

ziceam la început că unul din motivele pentru care mi-e greu să scriu despre situaţia politică actuală e succesiunea rapidă a evenimentelor şi schimbarea completă a unor date. numai cât scriam şi imediat după, am primit următoarele nouă ştiri (şi sigur vor mai veni, în avalanşe), care mă duc la o singură concluzie: a intrat strechea în ei.
  • referendumul s-ar putea întinde pe două zile. (ştire de azi-dimineaţă, o sărisem.) traducere: dacă, totuşi, ponta face derogarea la oug-ul vieţii şi monitorul oficial publică decizia ccr cu privire la legea referendumului, nu strâng ăştia 9 milioane de români la vot într-o duminică nici cu mici şi bere.
  • numărul de secţii din străinătate s-ar putea să fie suplimentat. traducere: s-au prins că şi-au pus diaspora în cap şi acum încearcă s-o dreagă, pentru că nu e o idee bună să-ţi pui în cap nişte milioane de cetăţeni pe care nu-i poţi ajunge cu nici o măsură guvernamentală şi care-s mai deştepţi ca ăia din ţară.
  • leul încă se rostogoleşte-n jos, pe derdeluş. traducere: mugur isărescu n-are nici un chef să intervină. şi, chiar dacă ar interveni, e foarte posibil să nu poată încetini căderea.
  • uniunea europeană poate să bată şi cu ciomagul, dacă este nevoie. traducere: ţineţi-o tot aşa.
  • preşedintele şi un membru al consiliului naţional de etică şi-au dat demisia. traducere: n-aveţi decât să vă spânzuraţi cu teza de doctorat a lui victor ponta.
  • victor ponta a angajat o companie de pr pentru lobby şi imagine care are în portofoliu gazpromul şi guvernul rusiei (smart!), se dezice de absolut tot ce-a vorbit cu schulz şi cu barroso şi susţine că nu şi-a luat nicăieri angajamentul să respecte decizia ccr cu privire la legea referendumului. şi alte vorbe grele. cum unde, la afabila antenă 3. traducere: e disperat, dansează până la capăt. până se rupe coarda.
  • după ce a rezistat eroic de la discursul de învestire în funcţia de preşedinte interimar, crin antonescu nu s-a mai putut abţine şi a trecut la vorbit tâmpenii cât cuprinde şi la dezinformat, atât la cotroceni, cât şi la prietenoasa antenă 3. traducere: nu mai contează imaginea, poziţia neutră a administraţiei prezidenţiale, promisiunea că are să fie un preşedinte discret. nu mai contează nimic. trebuie să danseze şi el.
  • ambasadorul româniei la berlin a fost convocat de angela merkel. traducere: săptămâna viitoare are să fie una urâtă de tot pentru usl. despre românia, numai de bine.
  • între timp, traian băsescu îndeplineşte simple formalităţi. traducere: simte că are spatele asigurat, e uns cu toate alifiile, e prudent, aruncă grăunţe, dar nu se lansează în "declaraţii halucinante". e în elementul lui.

sub linie.

pe termen scurt, povestea asta cu suspendarea lui traian băsescu are să coste românia, cel mai probabil, intrarea în spaţiul schengen, un raport mcv distrugător, retragerea - deja începută - a multor investitori (speriaţi pe bună dreptate de climatul uraganic al politicii româneşti) şi alte asemenea măsuri care au să apese românii şi mai tare pe cap. iar leul e la cote istorice negative. pe termen lung, dacă traian băsescu are parte de un referendum valid şi care îl demite, relaţiile externe au să fie congelate în toiul verii, o să mai vedem acorduri şi împrumuturi din părţi, şi taaaare m-aş mira să nu ne trezim în faliment oficial. grecia ar fi mic copil. nu se pune problema de excludere din uniunea europeană, nu dă nimeni drumul lanţului. dar au să-l scurteze rău de tot.

paranteză cu ponta şi antonescu: dacă referendumul îl trimite pe traian băsescu înapoi la cotroceni, staţi liniştiţi: nici ponta nu cred că demisionează, nici antonescu nu se retrage din politică. au s-o ţină aşa până la alegerile parlamentare, salvând ce mai e de salvat. sunt curios, în schimb, de măsurile luate în psd şi în pnl privindu-i pe cei doi.

în rest, contextul general e naşpa. românia se află într-una din zonele globului care e menţinută premeditat la un nivel scăzut de trai şi de educaţie, pentru datorii (unde expiră termenele - şi de primire, şi de plată), scăderea preţului ţării, pieţe de desfacere-cobai şi ce mai vreţi voi. loviturile sunt în justiţie, sănătate, educaţie - aşa distrugi o naţiune. în momentul ăsta, ştim cum stăm cu toate: justiţia e luată la pumni, sănătatea e cu lumânări la cap iar educaţia e pe undeva pe la 43% rată de promovabilitate la bacalaureat; şi asta din ăia care s-au dus la bacalaureat - ceva mai mult de jumătate din cei aşteptaţi. cam 19 milioane de oameni înlăuntrul graniţelor, din care 5 milioane de salariaţi, 5,5 milioane de pensionari, 700.000 de şomeri şi restul de 7-8 milioane sunt fie minori, fie şomeri neînregistraţi, fie muncitori la negru. există aproximativ 200 de tipuri de ajutoare sociale pentru aproape 7 milioane de asistaţi. românii sunt fruntaşii europei la analfabetism, bucureştiul are cele mai multe mall-uri pe cap de locuitor, în ţară sunt j' de mii de biserici, plus multe altele în construcţie (catedrala nesimţirii neamului se pune zece), iar şcolile şi spitalele se închid sistematic. din punct de vedere politic, nu există oameni care să lucreze pentru popor, ci doar pentru interesele lor proprii, all for one and each man for himself: acumulare de averi pe orice cale, punere la adăpost de justiţie pe orice cale. poate înţelegeţi acum de ce, pe lângă idee, nu pot accepta nici patriotismul concret.

şi mai există o chestie care aduce o aproape-imposibil-mai-sumbră lumină asupra întregii situaţii. şi se leagă de reacţia europei. în general, când ceva te deranjează peste un anumit prag, când eşti afectat peste o limită, reacţionezi. atragi atenţia, convoci, discuţi. aşa a făcut uniunea europeană, aşa a făcut şi casa albă. ştiţi cine nu scoate nici un sunet în direcţia asta?

                                                                                                                                        rusia.

pe post de încheiere.

pornesc de la premisa că simpla existenţă a acestui referendum e o tâmpenie.

de aici, nu te poţi simţi altfel decât într-un sitcom. deci, când am să votez, are să mă umfle şi râsul. dar ăsta e şi ultimul articol pe tema asta, că râsetele înregistrate nu-s chiar fondul meu sonor preferat aici.

de când am drept de vot, cred că am trecut (fără a socoti şi referendumurile) prin şase-şapte ture de alegeri - prezidenţiale, locale, parlamentare. nu mi-am exercitat dreptul garantat de constituţie decât o singură dată, când am votat la o tură de europarlamentare; atunci am pus ştampila pe lista cu monica macovei. în capul meu, meritam ca omul ăla să aibă statutul de reprezentant la bruxelles. în rest, nu am votat. motivul e simplu: neavând decât opţiunea unui vot negativ, mi-a fost imposibil să-mi dau seama care-i răul cel mai mic. acum, în capul meu, pentru prima oară, îmi dau seama care este răul cel mai mic. cineva mă-ntreba dacă nu-i mai eficient să stau acasă. nu cred. nu dacă referendumul ţine două zile, nu dacă diaspora e împiedicată să voteze, nu dacă victor ponta nu face derogarea necesară. aşa că merit să dau votul împotriva destituirii preşedintelui traian băsescu. la modul serios, aşa înţeleg eu să-mi protejez un oarecare stil de viaţă care ar fi afectat concret de o demitere a preşedintelui. la modul frivol, pariez pe traian băsescu pentru că are un pedigree de câştigător, spre deosebire de adversarii lui.

şi, când oi fi pe barcă, cred că am să renunţ la cetăţenie.