Tuesday, July 24, 2012

o istorie de forme fără fond sau cum să respiri la limită.

la români, guvernarea e de formă - "toată lumea ştie cine conduce lucrurile, de fapt". autorităţile sunt de formă - "alţi oameni învârt rotiţele". justiţia e de formă - de la avize şi până la arestări, lucrurile sunt consultative sau cel mult episodice. şedinţele de parlament sunt de formă - hotărârile se iau pe hol, în maşină şi la telefon. contractele cu europa sunt de formă - doar nu votează merkel, reding şi barroso. pe de altă parte, patriotismul e de formă - nu vin ăştia să spună românilor ce să facă, dar ar fi bine să le dea banii ăia! familia e de formă - nu ne iubim, dar stăm împreună din tot felul de alte motive. distracţia e de formă - te pui în cap doar să ai ce povesti după aia celor care n-au avut bani să se pună în cap. studiile-s de formă - poţi să-ţi faci tapet în bucătărie din licenţe, masterate şi doctorate, că, în general, tot pe relaţii te cam angajezi în românia - asta, sau pleci din ţară. we buy things we don't want with money we don't have to impress people we don't like - o situaţie aici, în curte, nu doar într-un episod de hollywood cu epifanii de liceu.

fondul? mai dă-l dracului. mofturi. cu atâtea forme de construit şi păstrat, nu are nimeni timp de fond.

în week-end-ul ăsta am văzut marea prima dată în 2012. am stat vreo 60 de ore: ajuns vineri în jur de miezul zilei, plecat duminică în jur de miezul nopţii. din toate astea 60 de ore, 6 au fost în vama veche, ore necesare. restul de 54 au fost în 2 mai şi în mangalia, care sunt, fără putinţă de tăgadă, locurile mele preferate din ţărmul românesc. cred că de o tură de zăpăceală la mare aveam nevoie, să-mi mai scutur oleacă asfaltul din tălpi. şi să scriu şi ultima parte de părere politică pe care mi-o dau aici, sper eu, pe anul ăsta. să-mi scot din sistem tot ce am de zis şi să termin. motiv pentru care nu mai pun nici link-uri, că am o lehamite de numa'.

deci.

probabil cel mai important lucru e că pragul electoral de 50% + 1 rămâne la locul lui (apropo, antonescu a promulgat legea, dar habar n-am dacă ponta a dat derogarea aia sau dacă au publicat cei de la guvern ceva în monitorul oficial), ceea ce înseamnă că toată floarea usl-ului trebuie să lupte să scoată lumea la vot. hence, the print insanity in bucharest. de-aia zic că noroc de mare. acum mă uit mult mai relaxat la ce se întâmplă pe-aici, cu trei sferturi din spaţiul publicitar stradal ocupat de usl. deci, băi. n-am mai văzut atâta violenţă şi atâta cantitate într-un mesaj electoral de când.. nu, niciodată. nici măcar când cu "arde-i pe corupţi!", un slogan care, totuşi, nu era adresat nominal şi avea şi o urmă de umor de cherhana (am fost la mare, v-am zis).

dar aici forma e ucigătoare. usl cheamă oamenii la o vânătoare de vrăjitoare, la o răzbunare exorcizantă îndreptată asupra unui om care acum, mai mult ca niciodată, este ţinta declarată de usl a absolut tuturor lucrurilor care merg prost în românia. torţele aşteaptă probabil cuminţi, în camioane. cu o direcţie clară (asistaţii social), print-urile cu o femeie bolnavă, un şomer, o mamă tânără, o pensionară etc. năvălesc de peste tot. pensiile tăiate - e vina lui băsescu. sănătatea merge prost - e vina lui băsescu. nu-ţi găseşti loc de muncă - e vina lui băsescu. ai făcut copchil şi te-ai trezit că n-ai cu ce să-l creşti - e vina lui băsescu. dracu', lacu' - e vina lui băsescu. poanta aia cu "afară plouă" e încă de actualitate. că veni vorba, nici nu vreau să-mi imaginez bugetul dislocat pentru o asemenea campanie, au început telefoanele de convingere să vii la referendum, am auzit că au să umble ăştia cu urne după tine pe stradă.. ponta şi antonescu sunt conştienţi că e acum ori niciodată, aşa că nu fac economie. chestia e că nu ştiu ai cui sunt banii.

ca fond, print-urile nu există. pe lângă falsitatea raţionamentului "băsescu ţi-a furat banii! băsescu ţi-a tăiat pensia! băsescu ţi-a alungat vestitorii primăverii! aşadar, demite-l!", problema se pune în felul următor: usl-ul, prin manevre neconstituţionale, a suspendat un preşedinte ales şi acum cheamă la referendum nişte oameni care, probabil, aveau altceva mai bun de făcut decât să se joace de-a lovitura de stat după cum cântă nişte indivizi cocoţaţi în scaune importante. între timp, ponta şi antonescu au reuşit cu brio să facă zob relaţiile diplomatice - care nu erau oricum strălucite - (traduse mai încolo prin "economice" şi "financiare") şi să-şi pună în cap cei mai importanţi oameni politici din europa şi, surpriză, au mai reuşit să aducă moneda naţională la un record negativ absolut. acum, românii sunt împinşi cu suliţa să valideze toată această situaţie, având forma de adresare la fiecare intersecţie şi la fiecare perete de bloc mai liber: "traian băsescu". probabil, dacă mi-ar păsa cu adevărat de tâmpenii s.f. precum fair play-ul politic, m-aş indigna. dar nu e cazul.

din punctul ăsta de vedere, o campanie a lui traian băsescu bazată pe logică şi fond ar fi complet ineficientă (nu că asta cu "nu stinge flacăra democraţiei" e mai bună; parc-ar fi publicitate la jocurile olimpice de la londra). nu ai cum să te lupţi cu o avalanşă de violenţă ilogică, revărsată abundent din cel mai mare ghiveci politic pe care-l avem. strategia  de tăvălug a usl-ului face imposibilă orice abordare raţională sau măcar moderată. aşa că te îndrepţi către singurele lucruri care nu sunt supuse dezbaterii: ştiinţele exacte.

aritmetica e o ştiinţă elementară şi greu de falsificat. cred că asta i-a băgat pe toţi în priză, şi pe traian băsescu, şi pe usl. 306 secţii de votare organizate pentru diasporă şi program prelungit înseamnă un singur lucru: usl-ul vrea pragul de 50% + 1 pentru că se bazează pe imensa masă manevrabilă şi slabă de înger din ţară, dar nu îndeajuns încât să fie siguri de validarea referendumului. aşa că diaspora, acum, e bună la un singur lucru: să devină balast. la fel se prezintă lucrurile, în viziunea usl, şi pentru susţinătorii lui traian băsescu, şi pentru cei care sunt absolut detaşaţi de orice simpatie sau antipatie, astfel reuşind poate să gândească mai obiectiv ca restul şi să-şi dea seama de capul lor că usl-ul merită o nevalidare cât ei de mare.

paranteză cu fructe de mare: la scufundări, în caz că ai aerul pe terminate, există mai multe variante de a ajunge să nu mori ca un şoarece. una e să iei aer din octopus-ul ("respirătorul" secundar şi viu colorat) colegului de scufundări. mai departe, începi ascensiunea controlată - tot timpul să fii sub ultimele bule de gaz (cele mai mici). şi tot aşa, până la varianta extremă de desfacere a centurii cu lest şi ţâşnire (că aşa devine) la suprafaţă. lestul e un dispozitiv care te ajută să te scufunzi. îţi pui plumb pe tine, calculând şi ţinând seama de propria masă, în aşa fel încât să anulezi densitatea propriului corp şi a restului costumului, care te împing la suprafaţă. în multe situaţii (scufundări la adâncimi mari), desfacerea centurii e o metodă extrem de riscantă, din cauza depresurizării defectuoase şi a azotului din sânge (e netul plin de detalii şi poze, luaţi de căutaţi).

făcând o paralelă cu politica românească, probabil ne putem pune de acord că traian băsescu e un scufundător experimentat. şi că îi place să se scufunde în ape tulburi, primejdioase, pline de lighioane (takes one to know one). doar că, tura asta, usl-ul i-a fisurat detentorul şi aerul s-a dus. pdl-ul, colegul lui de scufundări, e deja leşinat de la lipsa de aer, iar omul nu prea mai are timp nici de ascensiune controlată, că deja îi pocnesc plămânii. aşa că tot ce-i rămâne de făcut e să desfacă lestul dintr-o mişcare şi să ţâşnească la suprafaţă, unde, poate, are să supravieţuiască. pentru aşa ceva ai nevoie de un organism puternic, de o cameră hiperbară şi de nişte medici buni. din punctul ăsta de vedere, nu e nimic sigur, decesul poate surveni şi la suprafaţă. dar ce este sigur este că, dacă traian băsescu rămâne sub apă, încercând să se bată cu caracatiţele, moare. lucru pe care el îl ştie.

în momentul ăsta, pentru usl, potenţial vorbind, asta şi suntem: balast. bolovani. lest. plumb de scufundare. materie primă pentru caracatiţe. acum zece zile, când oug-ul vieţii era viguros, hotărâsem că am să mă duc la referendum. încercam astfel, printr-o absurdă validare de formă a unui referendum ilegal, să pun nişte fond în contul rezultatului. dar avalanşa de forme e mult prea puternică, aşa că nu-mi rămâne decât să ies din joc. întrebarea care mi-a fost adresată rămâne aceeaşi: "nu-i mai eficient să nu te duci?" - şi e o întrebare absolut logică, la care atunci am răspuns negativ, în condiţiile în care orice vot ar fi contat. dar, regulile jocului schimbându-se (iar), se schimbă şi răspunsul: ba da. este. aşadar, dacă pragul de 50% + 1 este şi rămâne oficial inclusiv în ziua referendumului, eu nu mă duc să votez.

de încheiere, înapoi la partea aia cu fondul: cel mai nociv este mesajul usl că traian băsescu, un preşedinte în/de formă, este fals constituit în fond. pentru că, în fond, referendumul ăsta nu are nimic de-a face cu traian băsescu. el nu există în adevărata imagine, el e doar un om care încearcă să-şi păstreze o poziţie. din punctul ăsta de vedere, e la fel ca mine şi ca oricine altcineva. şi aici intră şi inexistenţii crin antonescu şi victor ponta. nu, fondul nu este aici, fondul se află în the big picture: un viitor urât, urât de tot al româniei care umple forma usl-ului ştanţată în frunte. mult mai urât decât ăla în formă de traian băsescu la timonă.

şi gata. m-am săturat să scriu aşa. it's out of the system.