în ăia vreo 20 de kilometri, subiectele de discuţie au fost cam pe acelaşi calapod care funcţionează la orice luare la ia-mă nene: muncă, ţară, viaţă, politică, educaţie, televiziuni, hoţi, manipulare. oamenii ştiau deja poveştile, dar le vorbeau în maşină pentru ca eu, tânărul, să aud cum era, de fapt, pe vremuri, dar şi cum e acum, chiar de la sursă: că "tractorul" şi "aro" au fost închise din cauza psd-ului, că se făceau mânării cu excavatoare noi vândute la preţ de fier vechi.. în sfârşit, numai lucruri de-astea, dovedibile în instanţă.
istorisirile apropiindu-se vertiginos de timpul prezent, culminează la intrare în moieciu, când cel din spate-l întreabă pe cel din faţă:
- auzi? da' cu năstase cum mai e, ce s-a mai întâmplat, că n-am mai urmărit nimic la televizor?
- zero zero patruj' noo, răspică omul din faţă, uitându-se fix înainte.
nici eu, nici colegul lui nu-nţelegem.
- poftim?
- aşa-l cheamă acum.
