iulia dixit, dar nu mai ştiu unde.
şi aşa e. scriem despre situaţia politică pe net, analizăm situaţii, persoane, circumstanţe, gândim, argumentăm, tot tacâmul. pierdem timp. eu, cel puţin, am ajuns la concluzia că pierd timpul vorbind despre politică. în urmă cu aproape o lună, când nici dracu' nu se gândea, am zis că rusia tace în circumstanţe suspecte. astăzi, vocea rusiei e vioaie şi prezentă. (pe de altă parte, "discreţia" preşedintelui interimar crin antonescu a ţinut fix două zile.) în urmă cu vreo două săptămâni am zis că usl-ul foloseşte alegătorii pe post de lest, acum îi caută prin mini-referendumuri eşuate. şi-aş mai avea şi alte exemple, ceva mai vechi. but what the fuck, sunt prea necopt şi prea sictirit să mă transform în brucan. şi, serios, o fac absolut degeaba. oamenii care gândesc cam în aceleaşi linii ca mine nu prea au nevoie de argumentaţia mea, iar oamenii care nu sunt de acord cu mine sunt atât de porniţi şi înrăiţi în marotele lor încât, orice argument le-aş aduce, nu este suficient. e ca şi cu religia. poţi să-i aduci unuia toate dovezile din lume că pământul e ceva mai vechi de 6000 de ani, că dinozaurii au existat, că biblia nu e altceva decât o lungă povestire şi că evoluţionismul e o realitate, te poţi trezi cu o bâtă în cap pe motiv de blasfemie.
deci, mai ducă-se toţi la dracu'. înjurăturile pe care mi le iau (şi mi le iau) sunt, în cel mai bun caz, distractive. observ doar că majoritatea lor suferă de o lipsă de imaginaţie, ceva de speriat. nu se poate ca limba română să fie atât de săracă în ocări şi sudalme. motiv pentru care comentariile rămân închise, aici. iar postul ăsta vine ca un ultim flipping the bird. e un fel de trolling, mai mult de gest.
azi, după ce-am văzut înregistrarea cu întâlnirea dintre crin antonescu şi delegaţia comună fmi şi bm, am pierdut cam un sfert de oră scriind o chestie pe eternul şi fascinantul facebook, după care încă vreo câteva ore cu oamenii, în comentarii. iniţial am spus că nu am să pun aşa ceva pe blog, mi-e mie ruşine de cum îl fac. but fuck it. e o parte din ce gândesc şi, până nu pun unele chestii aici, n-am nici o şansă de a scăpa de ele. aşa că îi fac şi corectură pe text şi mai bag şi vreo două chestii de prin comentarii.
"Fratele Andryusha În schimb, Masăverde nu mai are nevoie de nimic, le ştie pe toate. Păcat că are la dispoziţie un popor care mai e, pe alocuri, refractar la măreţia Înţelepciunii Sale." chiar mă gândeam când o apărea primul om aici cu nemaipomenit de inteligentul argument "da' ce, ălîlant cum e?". (aştept şi primul om cu argumentul: "da' ce, vorbiţi voi mai bine?", ca să dau un block pe ziua de azi.)
aşa că hai să zic pentru toată lumea.
lăsând la o parte că aici nu e vorba de băsescu, nu, nu e aşa. nici nu se compară ăştia doi, şi nu neapărat la engleză (toţi s-au legat de engleză. da, băsescu are accent de vaporean, face şi el unele greşeli elementare, dar, la dracu', e coerent, începe şi termină ce-are de spus, şi, culmea, spune ceva, se face înţeles cu uşurinţă şi, când ştie că îl depăşeşte o întâlnire ca şi termeni şi subiecte într-o limbă străină, îşi ia traducător), ci mai ales la prezenţă şi prestanţă. uită-te la băsescu la întâlniri şi după aia uită-te la bietul nenorocit care e antonescu, trezit într-o poziţie mult prea improprie. ca mimică, expresie corporală, ce mai vrei tu, e în plus în camera aia. şi o ştie foarte bine.
deci, vorbim doar de antonescu aici. nu-l comparăm cu nimeni. e el şi atât.
e drept, cu obişnuitele lui retorici vulgare, stridente, isterice şi lipsite de conţinut, antonescu (încă) prosteşte o oarecare parte a populaţiei. acum câţiva ani, când puţini pătrundeau prin staniolul bunului-simţ afişat, iar lipsa de substanţă era încă acoperită, avea o carismă cât de cât funcţională. acum, în general, susţinătorii lui crin antonescu fac parte dintr-o categorie similară muierilor care-l iubeau pe petre roman: "nu ştim clar cine e, ce-a făcut şi ce nu, dar măcar e frumuşel şi vorbeşte frumos!" trecând peste gusturile îndoielnice la bărbaţi ale alegătoarelor din această categorie (chiar, nu ştiu nici un domn care să spună: "da, îmi place de crin antonescu"), în rest rămâne cam praf şi pulbere. ca formă, stă prost, spoiala de lexic nu rezistă mult, iar ca fond - vid. când e în spatele pupitrului prezidenţial, faţă-n faţă cu presa românească, e mai în elementul lui, funcţionează pe principiul scroafei căţărate-n copac: ştie copacul, că îl pândea de mult, ştie curtea, ştie şi animalele de prin jur, poate emite liniştit înfumurări importante şi răstite. cel mai bine se simte-n studiouri: încăperi mai mici, prim-planuri, agitaţia e trunchiată, e laolaltă cu oameni la fel de impostori şi de incompetenţi în meseria lor (da, mă refer la gâdea, badea şi ciutacu, analiştii politici), în sfârşit, e "între ai lui", e acasă. acolo se desfăşoară ca un cocoşilă în poiana lui iocan.
scoate-l de-acolo, aşează-l confortabil într-un fotoliu, la cinci metri distanţă de o delegaţie de la fmi şi bm, adică o mână de oameni cu nişte cv-uri şi un istoric de activitate cât n-au guvernul şi parlamentul la un loc, şi uite-l: e conştient că n-are ce căuta acolo, că nu ştie ce să le spună şi, mai rău, e conştient că şi ăia ştiu asta. mă uit la florin georgescu cum priveşte în punct fix de atâta jenă (probabil că era plecat in his happy place) şi încerc să-mi imaginez jena ălora din delegaţie, când şi-au dat seama, după primele două încercări de fraze, că stau de vorbă cu un impostor.
dar, pe lângă lipsa totală de control fizic şi verbal, problema lui antonescu e mai nasoală. n-a înţeles (şi nici nu cred că a vrut vreun moment) mare lucru din toată istoria asta. pentru el, întâlnirea cu delegaţia comună fmi şi bm a fost ca un fel de moment neplăcut al zilei, un fel de arsură la stomac după nişte mici prea condimentaţi. cine mai sunt şi oamenii ăştia încruntaţi şi răspicaţi, care vin să-i tulbure feng shui-ul şi să-i amintească de lumea reală. antonescu este un tip atât de superficial şi de găunos, încât rolul pe care-l joacă acum nu are nici un fel de greutate asupra lui. ştie că nu merită să fie acolo, că a ajuns în poziţia aia prin fraudă, ştie că, la fel cum pe fruntea lui ponta scrie "plagiat", pe a lui scrie "impostură" şi "incompetenţă", şi are mari, foarte mari probleme în a ascunde că e conştient de chestia asta. de acolo vin zâmbetele tâmpite şi frecuşurile în fotoliu.
şi cam asta este. repetenţie în facultate, submediocritate academică, intrat în parlament "la grămadă", unde a înregistrat o prezenţă de 5%, ajuns preşedinte de partid prin mişculaţii interne, unul din părinţii celui mai mare compromis ideologic de după 1989 (usl), altfel nu avea şanse de imagine, ajuns preşedinte interimar prin fraudă. crin antonescu este exact tipologia de şcolar chiulangiu şi şmecher care trece clasa îmbrobodind/mituind/ameninţând nişte profesori şi-aşa indulgenţi, incompetenţi şi slabi de înger, dar care, pus faţă în faţă cu un extemporal la care profesorul e străin şi profesionist, dă din colţ în colţ şi spune tot felul de tâmpenii, doar-doar o trece. cum dracu' să le spui ălora de la fmi şi de la banca mondială că situaţia politică din românia nu afectează situaţia economică, în situaţia în care ăştia monitorizează la oră şi ştiu mai bine decât românii cum şi cât de rău arată efectele. nu, băieţi şi fete. dacă aveţi impresia că doar din cauza necunoaşterii limbii engleze făcea el aşa pe scaun şi se-ncurca în vorbe, aveţi cam puţină dreptate.
apropo de gesturi şi mimica feţei. really, it's not rocket science, antonescu e citibil ca un tabloid, în 10 secunde. lărgire scurtă a gulerului chiar la început, schimbări dese de poziţie, gesticulări abundente şi continue = conştientizarea unei situaţii nasoale, nesiguranţă pe ceea ce spune, dorinţa de încheiere cât mai rapidă. împreunarea mâinilor/încrucişarea picioarelor/lăsatul pe spate = trunchierea/ascunderea adevărului (de corelat cu ce spune). aprobarea din cap şi din mâini şi repetarea "don't influence" = înţelesul e fix invers. grimase ale gurii, colţurile în jos = neîncredere în subiect ("the government has a political program" etc.). ridicat din umeri şi privit în sus la "the political crisis who i hope in the end of this month is finish" = lying. oftat şi gesticulat la "don't influence" şi "don't affect these discussions" = "hai să terminăm cu asta, că mă deranjează rău subiectul".
dintr-un impuls masochist, m-am apucat să mă uit la nişte înregistrări recente cu el la televizor, că - sincer - ultima dată când l-am văzut pe crin antonescu vorbind (în afară de asta) a fost acum vreo câţiva ani. pe lângă faptul că e un "preşedinte discret" care în mai puţin de o lună de interimat a avut mai multe ieşiri la rampă de ordin electoral, politic şi propagandistic (mitinguri, televiziuni prietene, pupitrul de la cotroceni etc.) decât a avut băsescu în opt ani, băi, tipul e caz patologic. e nervos non-stop, trece de la o mască de furie la una de veselie în decurs de secunde.. really, he needs to seek professional help.
.. "acting president". ok, acting it is, but the least he could do is put on a good show. this is crap.dar, da. iulia are dreptate. nu câştig absolut nimic scriind despre situaţia politică din ţară. amuzamentul devine din ce în ce mai limitat. în sfârşit. pe post de "la revedere", un comentariu de la Fata Morgana:
somnul e o stare firească pentru marionete.
