în care vă pun muzică.

ştiţi cum e când ai mâncare bună-n frigider şi nu ţi-e foame, dar ştii că are să se strice laumomendat? normal că ştiţi. după cum este la fel de important să ştiţi şi de unde vine postul ăsta. şi că, după el, revenim la programul obişnuit de ciudăţenii criptice.

Juliusix: scrii, ma, ceva?
Cougarix: mă ştii creativ că-s în sesiune, ă?
Cougarix: oi scrie.
Juliusix: da' scurt, stii tu
Cougarix: ca pircă, aşa.
Juliusix: exact asa, doar de vreo 5 ori mai scurt
Cougarix: nu ţi-ar strica încă un foileton. câte aveţi până acum?
Juliusix: tu scrie daca vrei sa te remarci
Cougarix: n-ai să fii niciodată om de vânzări.
Cougarix: bă, dacă-mi vine ceva simpatic şi amuzant, te anunţ.
Juliusix: surprinde-ma placut
Cougarix: asta-i imposibil, ai aşteptări prea mari de la mine.
Cougarix: dar, dacă vrei, fă un compendiu din cele mai reuşite comentarii ale mele.
Juliusix: ai inceput sa vorbesti ca pirca
Cougarix: să mă vezi după ce beau.
Cougarix: a propos, mi se pare că ţi-am trimis un week-end muzical, acum o vreme.
Cougarix: ce s-a întâmplat cu el? nu corespundea?
Juliusix: nu
Juliusix: esti mult sub valoarea lui DJ Cotco
Cougarix: DJ Cot&Co. mda.
Juliusix: tu ai vazut poza cu mine?
Cougarix: dap.
Cougarix: am încercat s-o uit cât mai repede.
Juliusix: plm, nu inteleg cum te gandesti ca te-ai putea compara cu mine
Juliusix: da, altfel ramai vesnic complexat
Cougarix: nu ştiu de complexe, dar nişte scuturături, aşa, ca de malarie, să ştii că am simţit.

aşadar, vă pun aici aproximativ ce i-am trimis pe mail lui julius. stătea acolo degeaba şi e prea mişto.

Pentru doamne (dacă vă place să vă gândiţi cum ar fi să fiţi partenere de viaţă cu domnul Ludwig van Beethoven, cu siguranţă aveţi o afinitate şi pentru domnul Gordon Matthew Thomas Sumner. Mai ales că, în cazul ultimului, nu trebuie să gesticulaţi exagerat sau să desenaţi; ci doar să ridicaţi puţin mai mult tonul, cum faceţi şi acasă, ca să înţeleagă cât de mult îl admiraţi):

Pentru domni (părerea noastră e că ar trebui să căutaţi şi să învăţaţi conştiincios versurile, în special de la "I like my coffee with toast and jelly" în sus, ca să aibă consoartele motiv de ridicat tonul admirativ):

Pentru intelectuali (ştim că muzica pusă pe versuri e o frivolitate incompatibilă cu nivelul crescând din fiecare oftat homeric, astfel încât v-am pregătit ceea ce vă doreaţi de mult, dar vă era frică să căutaţi. În plus, sunteţi singurii care se uită la westernuri irlandeze):

şi, bineînţeles, n-am scris nimic pentru dailycotcodac.

îs oleacă răcit.

şi doar toată lumea ştie că aşa e bine să intri în an, cu avariile puse.

înainte de orice, tocmai mi-am amintit o chestie. şi chestia asta mă face să dau un sfat ălora care încă n-au renunţat la facebook după ce au aflat că am treabă p-acolo: bă, nu daţi "like" gumei turbo, că vă apare după aia să daţi "like" lu' dan puric. repetitiv, insistent. principiul geoaritmetic, neascuns de facebook, este: "ai dat "like" gumei turbo? foarte frumuşel! să ştii că mai sunt alţi zeci de mii de indivizi care au făcut asta, mulţi dintre ei fiind prieteni cu tine. şi o bucată bună din idioţii ăştia au dat "like" şi lu' dan puric! ia pune mâna şi fă şi tu la fel."

lăsând la o parte că oricum, guma turbo se poartă în suflet, nu în lista de "like"-uri pe facebook (sufletul şi facebook-ul îs două lucruri în antiteză, să ştiţi. cam ca viaţa şi viaţa în cuplu, zmeul şi făt-frumos, guma turbo şi dan puric), eu am o problemă cu principiul e(ste)tic, călcat fără milă în picioare în această situaţie. noi suntem oameni cu o copilărie ce include guma turbo (sau se învârte în jurul ei, depinde în ce cartier stăteai). unii jucau ţaca, un fel de curling pe asfalt, aveau portofele cu surprize făcute din trusele portabile de cusut ale mamelor/bunicilor aferente, dubluri, schimburi, insomnii, puşculiţe şi sărbători. mergeai câteva străzi bune pentru a înfrunta la ţaca alţi campioni locali. un lamborghini diablo era egal cu un ferrari testarossa, iar jaguarul era un fel de chupacabră, de care toţi auziseră, dar pe care nimeni nu o văzuse vreodată. (elitiştii cu panzer şi tazer, adică ăia de joacă acuma "world of tanks", e posibil să nu fi auzit deloc de el.)

în comparaţie cu guma turbo, dan puric nu există. când noi clefăiam câte cinci gume în gură (e ca un fel de mers la sală pentru masticatori), dan puric era, probabil, măcinat de rolul vieţii lui de roluri. când unii se antrenau la perete/linie cu portofelul de ţaca, pentru a-şi perfecţiona tehnica, dan puric îşi lua pulsul în culise, cu dâre de transpiraţie brăzdându-i fruntea acoperită de praful de ipsos de butaforie. când noi scoteam "portofelul" din buzunarul de la spate (acolo am văzut noi că se ţine) şi ne număram surprizele pentru a zecea-suta-mia oară, ca să fim siguri că-s toate acolo, în ordinea pusă de noi şi că n-au dispărut în neant de la ultima numărătoare din urmă cu 2 ore; dan puric.. ei bine, dan puric studia reprimarea pe scenă a simbolismului lui ionesco. and this is just not cool. mi-e mie ruşine de ruşinea lui. atâţia oameni care au pe facebook asemenea alăturare - it really gets to you, mai ales că pagina de facebook a lui dan puric nu e a lui dan puric.

ceea ce mă consolează e că, apăsând cu credinţă, respect şi chiar evlavie pe "like" la dan puric, insistent, repetitiv şi neruşinat îţi va apărea să dai "like" gumei turbo.

acum trecem la treburile noastre.

v-aţi tâmpit complet cu mesajele de sărbători şi dorinţa aia de a primi şi voi, întocmai. sau, dacă nu merge aşa, sociativ, important e, de fapt, să ştiţi de mine, personal. şi că eu să ştiu de voi că ştiţi de mine, şi mai important. ei bine, nu. lăsând la o parte că am avut multe zile (da, alea în care aţi serbat revelionul) telefonul închis/fără semnal, acum stă foarte binişor pe silent, şi aşa cred că are să rămână toată luna ianuarie. mă uit la el o dată pe zi, dacă mă uit, văd ce se-ntâmplă şi atât. îs răcit şi am de lucru şi de scris de-ar trebui să nu dorm deloc. aşa că nu vă aşteptaţi să fiu prezent prin alte vieţi mai devreme de peste o lună, că rămâneţi cu buza umflată şi cu viaţa neumplută. mă ascund de lume. asta pentru că nu-mi place lumea şi pentru că până şi azi îmi sosesc mesaje/frânturi/dubluri trimise în noaptea de revelion, animalelor. (n-o mai bag p-aia cu sugrumatu' libertăţii şi cu cenzura vorbei suflate din capul tău spre alt cap, trecând prin cu totul altul. e de bun-simţ să te gândeşti că ţine de instinctul de conservare.)

pentru ianuarie şi februarie există o listă cu următoarele: sesiunile de master şi an 3 cu "mission accomplished" în dreptul lor, să-mi repar laptopul, http://www.lowden.ro/ up and about, contractele existente susţinute în continuare de realitate, noi contracte, house m.d., lie to me, criminal minds, 2.5 men, stargate sg1/atlantis/universe, să mă urnesc azi! acum! la lucru/scris.

pentru că aia cu rezoluţiile de anu' nou e o tînpenie. nu-mi fac rezoluţii, îmi fac planuri. nu pentru anu' nou, ci pentru când e cazul. nu către scopuri, către mijloace. şi nu pentru un an, ci pentru maxim 2 luni. fiecare cu puzzle-ul mă-sii.

a, şi văd că v-a cuprins schimbatul contului de messenger. asta da înnoire de 2011. bravo, felicitări. un pas mic pentru mine, un salt uriaş pentru voi.