update: time's up. see the p.s. for more information.
cu ceva timp în urmă aveam o plăcere sadică să mă joc cu tot felul de oameni care îşi asumau identităţi false pe internet. am vorbit câteva luni bune cu o tipă din grupa mea de facultate care era
alexandra, studentă la medicină în cluj, şi care chiar reuşea să fie amuzantă, ba, câteodată, mai avea şi urme de credibilitate. am pălăvrăgit despre câte-n lună şi în stele cu oameni
din străinătate, mitomani veritabili. everybody lies. (a propos de asta: nu chiar demult, am tras o minunată farsă online în tandem cu altcineva unui om care, pur şi simplu, nu se poate abţine din aflat detalii despre mine. şi l-am făcut fericit: prin acel altcineva, i-au fost date detalii cât să nu poată duce. şi pariez că le-a mai înflorit şi el, o tură, la repovestire. şi tot aşa. în sfârşit, glumiţe tâmpite, de trecerea timpului.)
dar eu n-am avut chestia asta cu înşelatul identităţii. demult, îmi ascundeam numele real sub Cougar_AT (aşa fusesem sfătuit, rookie fiind, aşa am făcut), dar, dacă ne cunoşteam online, apoi ne întâlneam faţă-n faţă şi dădeai o dată noroc cu mine, eu eram andi. tot timpul. nu mă dădeam drept altă persoană.
de ce m-am trezit să scriu de-astea?
azi am descoperit că nu merită să întreţii o conversaţie pe internet cu o persoană despre care ţi-ai dat seama că are o identitate falsă din primele trei replici. sau, cel puţin, nu când eşti atent pe jumătate, dezinteresat şi plictisit. şi nu când ştii oameni adevăraţi, interesanţi şi amuzanţi. cronologic, lucrurile stau aşa: sunt interpelat abrupt pe facebook. după primele fraze, mă buşeşte râsul. i play along, i throw very small bones. pe parcurs, mă plictisesc. închei în coadă de peşte, mă duc să-mi văd de treabă. la scurtă vreme după, gândindu-mă la toată chestia asta, îmi dau seama că plictiseala n-a plecat, ba a mai venit şi-o umbră de sictir. şi trimit un mesaj de "jbye", fără să-i spun omului că ştiu că e fake. dar sictirul a devenit, ca de obicei, suveran. aşa că e cazul să-l dau aici, cu tot cu vileagul.
and this is all because i grew bored. e tare uşor, chiar şi pe facebook, să-ţi dai seama cine e în spatele unui cont fals, sau măcar că e fals (this is a patch for dim-witted characters). no hacking, no nothing, merely observing the obvious. aşa că..
.. ba nu. am o idee mai bună. să nu mă mai plictisesc chiar aşa.
i want to play a game.
relax, nobody's going to die, yet. it's so simple, a mouse could do it while fencing off a cat with the cat's own whiskers.
i chose (only) four facebook accounts, in a strictly alphabetical order, as they appear on facebook, regardless of first name or surname juxtaposition.
what you must do is respond to these ridiculously not difficult questions:
- are they real or fake? why?
- how many real persons are behind these accounts? why?
- which account was used to contact me? why?
remember: all you have to do is use your basic observation powers, namely, your eyesight. it's really easy. really. too easy. easier than a two-piece puzzle. show me as much evidence as possible, just for the fun of it.
p.s. yes, of course the game has a time limit, those accounts could very well be deleted in a short while after i press "publish".
