deci:
Moţiunea de cenzură – sabotată din interior.
PSD şi PNL fac recrutări pentru Birourile de Presă
- sau încă o modalitate prin care suntem luaţi de proşti -
- sau încă o modalitate prin care suntem luaţi de proşti -
Am aflat acum vreo câteva zile că o bună parte din moţiunea de cenzură înaintată de PSD şi susţinută de PNL în faţa Parlamentului României nu este, nici mai mult, nici mai puţin, decât un plagiat după un articol scris de o colaboratoare a site-ului ziare.com.
Am rămas perplex câteva momente, după care m-a umflat râsul. De ce m-aş fi mirat, doar nu era vorba de alţi parlamentari, ci de ai noştri. Pe care îi ştim, îi cunoaştem şi – ce-i mai interesant – îi mai şi votăm, de ce să ne ascundem după deget. Da, bineînţeles că parlamentarii noştri sunt, în general, incompetenţi, chiulangii (ce de-a mai lume a fost la lucru în ziua citirii moţiunii!), lipsiţi de bun-simţ şi educaţie, inculţi, hoţi şi corupţi. Da, bineînţeles că guvernul de-acum merită să fie pus în catapulte şi să fie folosit la asediul Palatului Parlamentului. Da, bineînţeles că moţiunea de cenzură, care ar fi trebuit să fie un trăgaci rapid, clar şi şi nemilos pentru căderea unui elefant subnutrit, bolnav, orb, şchiop şi turbat, şi-aşa c-un picior în groapă, este de fapt un teanc de 17 pagini de populisme ieftine, gargară politică, beletristică de duzină, sofisme, venin - în definitiv, de bicisnicie. Da, bineînţeles că nici un fel de alternativă guvernamentală sau strategică (concretă sau măcar insinuată) nu este prezentată în actul care, înainte de toate, ar fi trebuit să vină cu nişte soluţii. Nici măcar nu pot s-o bag p-aia cu „intenţia e bună, execuţia e jalnică” – nu-i suspectez de intenţii bune, ci doar de execuţii jalnice.
(Fac aici o paranteză şi-mi amintesc cu plăcere de şopârloasele şi halucinantele declaraţii ale lui Titus Corlăţean, Crin Antonescu şi Victor Ponta, care condamnau moral şi educativ absenţa lui Emil Boc şi, mai ales, absenţa lui Traian Băsescu de la citirea frugală a moţiunii de cenzură. Lăsând la o parte că Emil Boc era, probabil, cu treabă, săpându-şi un tunel de evadare prin Palatul Victoria, amintesc că moţiunea de cenzură este o procedură îndreptată către guvern, iar nu către preşedinţie – două entităţi între care ar trebui făcută o minimă distincţie, măcar de cel care-şi declară public dorinţele de a deveni preşedinte şi prim-ministru în decurs de câteva luni. Oricum, o astfel de atitudine venită din partea opoziţiei îl legitimizează premeditat pe Traian Băsescu ca fiind un preşedinte jucător: normal că, dacă ar fi fost prezent, ar fi sărit cu toţii, ca arşi, ţipând că şi-a dat arama pe faţă. Declaraţiile astea sunt, totuşi, o consolare ieftină după fiasco-ul citirii moţiunii.)
Revenind. Mă gândesc, totuşi, la eterna avalanşă de acuzaţii şi zvonuri privind politicienii – sunt (mult prea) puţine cele cu adevărat dovedite şi mai ales pedepsibile prin lege, oamenii se protejează foarte bine. Şi iată cum pe capul lor pică o ditamai frauda intelectuală, consumată într-un flagrant difuzat în timp real de toate canalele naţionale de ştiri şi răspândită în format digital cam pe unde prinzi orice dezbatere politică în online-ul românesc, zilele-astea. Înainte să aflu de plagiat, credeam cu o oarecare naivitate că documentul cu pricina a fost pritocit săptămâni întregi, de nişte duzini de oameni, redactat, refăcut, discutat, re-redactat şi tot aşa; până s-a ajuns la forma aceasta, în care eu, unul, îl aud doar pe Mircea Geoană dându-i citire de la tribuna parlamentului. Cu tot respectul pentru intonaţia de clasa a V-a a moţiunii, textul a fost scris pentru vocea lui Geoană – bucăţică ruptă din stilul discursurilor Geoaniene din campania electorală de anul trecut.
Şi apoi îţi vine o astfel de ştire şi stai şi te gândeşti cum anume s-a petrecut întreaga tărăşenie. Cum s-a scris, de fapt, moţiunea. Şi nu mă refer la substanţă şi conţinut, pentru că o formă fără fond mai mare de-atât nu ţi-e dat să vezi în fiecare zi, ci mă refer la procedeul efectiv al scrierii şi redactării. Pe genunchi, la masă, în hamac, în maşină, la o bere? Mai mult ziua sau mai mult noaptea? Au stat peste program? De mână sau la tastatură? A fost un om, au fost mai mulţi, şi, dacă da, câţi trepăduşi au asudat pentru astea 17 pagini? Şi, mai ales, cine? Asta-i întrebarea: cine anume a scris moţiunea? Că eu nu ştiu, nu s-a dat nici un nume. Aşa cum nu ştiu ce-a fost în capul lor. Ce informaţii şi ce texte au primit pentru a le băga acolo? De la cine, de la birourile de presă PSD? Oamenii ăia mai lucrează acum, acolo? Cum şi-au putut imagina că n-are să-şi dea nimeni seama – totuşi, furi din PRESA ONLINE, poate cea mai rapidă, mai vizibilă şi mai verificabilă sursă!! Fost-a verificat, fie şi superficial, textul? Cu cine s-au mai consultat? De unde altundeva s-au inspirat? Oare ce găsim dacă luăm întreaga moţiune paragraf cu paragraf şi facem nişte mici căutări pe sfântul Google?
Scena politică e plină de chixuri, dar n-am să pricep în vecii vecilor cum două partide ca PSD-ul şi PNL-ul au reuşit să-şi dea atât de straşnic şi cu simţul răspunderii cu firma-n cap. Practic, pe lângă anularea valabilităţii demersului, şi-au exmatriculat şcolăreşte şi bruma de credibilitate pe care-o mai aveau în faţa celor pe care-i cumpără. Pentru mine este clar că, dacă o astfel de moţiune trece, acuzaţiile de corupţie şi mită ar trebui îndreptate către opoziţie, iar nu către „bietul executant” Emil Boc (care oricum e din alt film şi nu mai are nici o trecere pe nicăieri). E aproape imposibil să aperi şi să sprijini un plagiat dovedit la un asemenea nivel - deşi există un PNL-ist cu astfel de antecedente dovedite şi cu o anumită trecere pe sticlă care ar încerca o cascadorie de genul ăsta. Şi totuşi, ce să pledezi ca să explici o astfel de gogomănie, nebunie temporară, neglijenţă, neştiinţă?
.. Sabotaj! Oare există trădători în opoziţie care au sabotat premeditat moţiunea? Înclin să cred că da, în cazul în care şedinţele de partid nu-s de fapt şedinţe de lobotomie. Asta e cea mai "onorabilă" explicaţie pentru opoziţie, dar e o linie dificilă de bătaie: să susţii că ai trădători de felul ăsta înseamnă să recunoşti influenţa directă a puterii tiranice în inima opoziţiei revoltate şi incoruptibile. Să mergem oleacă pe răzorul paranoic şi să vedem cum ar veni: deci, Boc şi acoliţii săi (sau, Băsescu & Co., mai degrabă) i-au corupt prin mijloace specifice pe scriitorii anonimi ai moţiunii şi le-au ordonat să fure din presă! Şi, mai mult decât atât, le-au dat indicaţii clare să nu fure alternative concrete la măsurile de austeritate al guvernului, care ar fi situat moţiunea, fie şi pentru câteva minute (până se dezmeticeau autorii de drept), într-o oarecare legitimitate de argument – deşi, la cum suntem obişnuiţi, s-ar fi trecut şi peste impedimentul ăsta, ci să ia doar părţi care nu prezintă soluţii şi care se axează doar critici şi acuze. Iată nişte indicaţii greu de respectat, când te uiţi la zecile de mii de variante propuse în presă şi pe internet de analişti, specialişti, filosofi, jurnalişti, gospodine, ingineri sau simpli bloggeri. (Mai puţine variante din partea partidelor de opoziţie – nu ştiu cum se face, parcă fug toţi ăştia cu idei de ei ca de dracu’!)
Aşa că fac un apel către oamenii de presă de bună credinţă, posesori de coloană vertebrală, care nu se lasă cumpăraţi, care se ştiu remuneraţi sub valoarea lor profesională, care ar dori să nu mai fie nevoiţi să-şi ascundă naturalele simpatii politice în tot felul de aluzii vorbite sau scrise (pe care, oricum, doar ei le înţeleg), şi, nu în ultimul rând, care intră aici să citească: duceţi-vă şi depuneţi-vă CV-urile la PSD şi PNL, oamenii bogaţi şi neajutoraţi de acolo se află într-un mare impas şi chiar au nevoie de voi!
P.S. Am stat şi m-am gândit: de-a lungul vieţii mele, am mai copiat pe la lucrări de control, ba chiar şi la unele examene. Foarte puţine, în comparaţie cu dăţile în care am scris pur şi simplu ce-mi trecea prin cap, deştept sau nu. Cu toate astea, şi când am copiat, măcar am avut bruma de realism să n-o fac cuvânt cu cuvânt, ci prin rephrasing. Totuşi, eram conştient că n-aveam profesori decerebraţi.
