vangelis - intergalactic radio station - "oh, by the way. it`s been a beautiful morning. what a morning! great morning." - te scoate din multe chestii cantecu` asta, manca-l-ar tata pe el. e-n crop. hm. ma simt cam ca prin februarie, anu` trecut, doar ca fara nici o idee despre cum e cu scrisu` asta si ce vrea el de la viatsa. involutsie galopanta, misto rau, astept sa-mi apara solzii, sunt un dinozavru.
dinozavru - asta-i vorba unui pustan de 6 ani, pe numele lui alexandru, cu o mama pe care-o chema zina si care-nvatsa pe rupte pentru niste examene de medici (era neuro, sau cardio.. uite ca nu mai stiu, eram totusi intr-a cincea) si de la care-l stiam pe-ala micu-al ei de "sandu", si care sandu se juca ca un psihopat cu jucariile mele. pe vremea aia stateam la camin cu mama. caminu` facultatsii de medicina de pe hristo botev. hm, stau si ma gandesc.. ciudate vremuri au fost acelea. ei, mama se stia cu altsi medici din camin, inclusiv cu coana zina, o republicana moldoveanca venita cu un scop clar de a rupe tot in bucuresti in materie de meserie medicala (cum am si auzit c-a facut pe specializarea ei, pana la urma). buuuun. baiatul zinei, sandu, era o fiintsa aparte. ma-sa a rugat-o intr-o zi pe mama sa-l tsinem pe fi-su la noi o saptamana, sa poata invatsa si ea ceva pentru un examen groaznic de important. mama, pe vremea aceea foarte saritoare (intre timp a devenit suspect de circumspecta), a acceptat. ei, si imaginatsi-va sa dormi o saptamana-ntreaga intr-un pat - supraetajat, eram sus, si mai si cadeam singur din el, in somn - cu un drac de copchil care se trezea la 6 dimineatsa punct cu un scop precis: sa se joace. sfinte `mgniezaule, n-am mai pomenit asa ceva. despre unelte: sandu n-avea cine stie ce jucarii - si-n plus, transhumantsa avusese loc relativ rapid, ca maica-sa n-avea timp de "vai, sa nu-tsi uitsi ursuletsul" - astfel incat il lasam bucuros (nu prea eram ce se cheama a fi "un copil cu multsi prieteni" pe vremea aceea) sa se tavaleasca pe covor cu roiurile de soldatsei, de indieni, de cowboys si de toate alelante dracii (pe jumatate deja stricate) pe care le-aveam eu, printre care o papusa "batman", cu ventuze la maini si la picioare, de-o puneai in geam la masina, de unde era si oarecum decolorata. si sandu-al meu cu "batman" in sus, "batman" in jos, la 6 (sase) dimineatsa. ok, in saptamana aia mama a fost mai incordata decat de obicei. avusese - parca - doua garzi, una dupa cealalta. vroia sa doarma. dar de cu revarsatul zorilor, sandu era calare pe batman pe covor iar mama isi facea cruci cu limba-n gura in patul de jos, intorcandu-se cu spatele, incercand - heh - sa doarma si jurandu-si in san sa nu mai primeasca picior de tsanc in gazduire. bun. povestea cu sandu locuind la noi a inceput luni. pana vineri, sandu ajunsese sa baiguie "brendoan" in loc de "batman" (si-acum mi-aduc aminte: "brendoane, fratele mieu, brendoane..!!" - sfinte `mgniezaule mare..), pentru ca - nu-i asa - fapta conteaza, nu vorba. ok, cu brendoanu` mai era cum mai era, ca falfaia cu el prin camera a zbor (delta)planat si zgomotele se mentsineau la un nivel suportabil. problema era cand dadea de plesiozaurul de la kinder. de dinozavrul meu. neputand deprinde a zice "dinozaur" (deh, statuse-n republica moldova pana-n anul ala), ma tampea cu dinozavrii lui cu tot. si-atunci ne trezeam. si eu, si mama. pentru ca sandu imita perfect un plesiozaur iesit la vanat, sau un plesiozaur in calduri, sau un plesiozaur pur si simplu plictisit, depinde de motivatsia gesticii prin camera. si tot de motivatsia gesticii prin camera am depins si cand il trimiteam pe sandu sa se duca-n.. pat si sa doarma. mai in gluma, mai in serios, adormea la loc.
tsin minte ca m-am bucurat nespus cand a venit ma-sa sa-l ia acasa.
asa. la oile noastre. chestia asta cu "clar. sex. rock." e pusa la punct pe-un drum forestier de 34 de kilometri pe la 2 noaptea. toate cele trei cuvinte imi devenisera ticuri de dinainte, unul prin adoptsie aproape imediata, asa ca le-am combinat puterile si iata: e un fel de semnatura audio originala a indivizilor din jurul meu. culmea e ca a prins, asta ma nelamureste (si-ntr-o masura ma si nelinisteste). ei, toate bune si frumoase, pan` la urma.
ei, prostia asta din trei cuvinte imi cam descrie modus vivendi-ul de prea multa vreme-ncoace. vine toamna, nu numai ca n-am unde sta in bucuresti, dar nu mai am nici certificat de nastere, nici buletin, nici pasaport. oficial, nu exist. vine toamna, vine scoala. nimic, tata, nimic! jale. vine toamna, am in grija cam vreun sfert de zi de organizat. mai degraba m-as juca frumos cu doua gateje. si-n plus, nu-i deloc interesant sa tot simtsi presiuni de umeri sau coaste sau solduri pe interiorul bratselor si sa-tsi dai seama ca nu prea ai pe cine pune acolo. si tot ce-mi vine acum drept raspuns chestiei asteia e "clar. sex. rock."
am sa revin. cu de toate.
