când vorbesc cu tata despre cestiunile arzătoare la ordinea zilei, chiar dacă nu suntem întotdeauna de acord unul cu celălalt, plec întotdeauna mai deştept. şi îmi vin idei. şi văd lucrurile oleacă altfel. şi aşa mai departe.
treaba stă aşa. mergeam acum vreo săptămână prin oraş. (pentru ăia care aţi deschis televizoarele mai târziu, stau în bucureşti.) şi rămân uimit de nişte lucruri: în primul rând, e mai curat. deci, să-mi sară ochii din cap dacă nu-i aşa! ăştia de la rosal şi de la rebu au început să-şi primească banii, sau ceva de genul ăsta. apoi, multe lucrări au început să se petreacă la timpul lor în zi (adică marea majoritate noaptea) şi să nu te mai omoare în ora de vârf. staţi, că mai e: văd ieri în centrul vechi văd multe clădiri renovate, făţuite, restaurate.. ce dracu', astea nu erau aşa acum o lună. bine, multe dintre ele îs renovate într-un veritabil stil dallas - the '70s, but hey, who am i to judge.
iar ăsta e doar un biet simptom superficial şi "publicly acknowledged" al minunatei furtuni politice în care se află ţara. şi, din punctul ăsta de vedere, când vin alegerile, din ce în ce mai multe ţări uită să se comporte ca nişte state continentale sau măcar insulare, filosofia politică se apropie de acel waterworld distopic: partea "extravagantă" a furtunii este întotdeauna la suprafaţa apei: hulă, valuri, trăsnete, spumă şi aşa mai departe. cu cât cobori mai în adânc, cu atât curenţii se liniştesc, spectacolul se stinge şi îţi dai seama că, pe fundul mării, lucrurile sunt aproape imposibil de schimbat.
da' hai să nu mă sictiresc de la-nceput, mai vreau să scriu câteva chestii şi deja simt că-mi vine să-mi bag picioarele-n el de scris. deci, m-am gândit la o chestie. una care mi se pare extrem de câştigabilă.
poporul român este o curvă nenorocită, fără cea mai mică demnitate şi nici măcar suficient de şmecher încât să-şi negocieze tariful pe un termen de siguranţă. la fiecare tură de alegeri mi se face absolut silă şi mi-e ruşine că-s român. adică, la dracu', înţeleg conceptul de "pâine şi circ", dar, pe partea cealaltă, romanii ăia erau un ditamai imperiul. în antichitate. românii în 2009 şi nu sunt în stare să-şi administreze nici scara blocului cum trebuie. văd cum oamenii se înghesuie la pomeni publice - de altfel, surzi la porcăriile cu titlu de "mesaje politice" pe care le îndrugă ăia pe scenă (n-am să mă înjosesc în a scrie vreun nume aici), pentru că urechile sunt prea concentrate pe ghiorţăitul propriului lor stomac şi, oricum, doar ei ştiu pe cine pun ştampila. văd cum, pe acelaşi criteriu, dar la un alt nivel, mai profund (aici includ şi imposibilitatea de a beneficia de poziţia comodă a unui anonim în mulţime, ca la omul de rând) intelectualii devin curve plătite. să fie sănătoşi, ei ştiu mai bine ce fac. nimic de zis, sunt oameni care au citit mai multe cărţi decât pot eu să număr, dar acelaşi lucru l-aş putea spune şi despre vertebrele lor: prea multe pentru a mai putea oferi corpului o poziţie cât de cât oablă - cam ca la şerpi. şi, bine'nţeles, datorită experienţei, creierului şi flerului, se vând pe mai mulţi bani şi pe mai mult timp - că doar de-aia au învăţat atâta.
.. ho, că am zis că mă temperez. aşa, eram la poporul român care e o mare curvă. buuuun. acuma, io nu am fost niciodată la curve oficiale (cross my heart and hope to die), dar nici mare secret nu e cum decurg ostilităţile acolo: banii se dau întotdeauna înainte. şi, pentru că mi se pare absolut normal să se legalizeze prostituţia (motivele sunt găsibile în alte 50,000 de linkuri, şi expuse mult mai bine decât am eu acum chef s-o fac, deci nu mă plictisiţi), îmi imaginez că o legalizare naţională a prostituţiei voturilor este cel puţin la fel de binevenită. şi asta la o scară proporţională de perioadă şi tarif.
e simplu: dacă o singură curvă mediocră cere vreo 300 de lei pe oră (preţurile sunt pe anuntul.ro); la nivel de naţiune şi pe o perioadă de câţiva ani mi se pare absolut normal ca tariful să se stabilească după aplicarea regulii de trei simplă (n-am chef, făceţi-o voi şi spuneţi-mi rezultatul). bine, nu pot avea pretenţia să fie totul cash (mai ales că s-ar devaloriza instantaneu leul), dar serviciile şi produsele sunt mai mult decât binevenite. şi, mai mult decât atât, vreau totul sistematizat, cu tabel, cu perioade şi cu doleanţe. pentru că dacă tot ştii că ai să ai fundul ciur ani întregi, măcar să ai siguranţa că ţi s-au rezolvat nişte lucruri importante înainte şi că ai să ai libertatea de a-ţi alege clienţii (la fel cum o au şi curvele care ştiu ce-i bine pentru ele).
ce vreau să spun. e nevoie de un clasament, de un top întocmit. şi pentru că un sindicat al curvelor ar fi ticăloşit de putere, curvele din el ar trebui schimbate o dată la trei luni, dar NU şi ce-au scris în top. alea au să rămână. deci, ar trebui să fie scrise chestii de care este nevoie: sistem sanitar pus la punct, autostrăzi, securitate personală, servicii publice şi administrative măcar existente, dacă nu mai de bun-simţ.. şi aşa mai departe, până la detalii insignifiante ca salariile în învăţământ sau mizilicuri gen scăderea ratei şomajului fără a killeri inflaţia sau nişte dialoguri externe care să se nimerească măcar în aceeaşi limbă. şi lista asta să fie publicată după fiecare tură de alegeri, la începerea noilor mandate.
şi să se pună problema aşa, pentru fiecare partid/alianţă în parte: bă, băeţ. vreţ să fiţ voi ăia care ne-o trageţ după anii ăştia? da? bun. concurs: cine rezolvă cel mai mult de pe lista asta până la sfârşitul mandatelor în exerciţiu câştigă alegerile viitoare. şi uite-aşa scăpaţ şi de deranjul cu furatul alegerilor cu voturile din spaţiul cosmic sau from 6 ft. under, şi de alte probleme electorale, că vă vedem oameni serioşi şi preocupaţi de cu totul alte lucruri decât de vulgul aplaudac, băile de mulţime şi, în general, întreg burlescul lunii ăleia blestemate. punctele nu mint, băeţ. liga 1 profesionistă la alegeri, cu scorul la adevăr. nu peluzele sau tribunele îţi câştigă meciul, ci echipa de pe teren. (da, părerea mea e că un individ idiot, îndobitocit, neşcolit şi corupt nu ar trebui să aibă drept de vot. după mine, votul nu e un drept, e un privilegiu. pentru că de el atârnă o responsabilitate pe care nu o poţi duce doar prin simpla ta venire pe lume - cam la fel ca şi comentatul aici, a propos.)
and here's the catch: nu 5 ani de mandat. nooo way, jose. ci 2 (doi). give it your best, motherfuckers, şi aveţi după aia doi ani de guvernare şi prezidenţă şi parlamentări. şi dacă faceţi treabă tot aşa, poate vă lăsăm să vă mai distraţi încă doi. proiectele sunt tot alea, iar necesităţile noastre nu se schimbă prea repede (mai ales la rapiditatea uimitoare cu care lucraţi să le rezolvaţi). practic, nu faceţi decât să continuaţi o muncă fără culoare politică şi fără miros de partid. pur şi simplu plătiţi înainte, ca la bordel. hard work for the people. noi oricum suntem curve, nu ne interesează foarte tare cine plăteşte, ci doar să avem banii la timpul cuvenit.
da, presa ar trebui să se schimbe, iar evlaviosul glob pământesc şi-ar cam face cruci (sau mătănii) cu limba-n cerul gurii, dar poate aşa ar funcţiona. şi după vreo 15-20 de ani, eventual, poate am ajunge la un sistem politic cât de cât sănătos. pentru că ideea de schimbare în oameni mi se pare atât de amuzantă, încât mă duc să-mi iau o bere din frigider şi să râd tot drumul.
dacă pare ciudat ce-am zis acuma, foarte rău. pentru că lucrul ăsta se întâmplă în absolut orice campanie electorală, doar că pe termen foarte scurt şi pe nivel foarte redus (varianta demo cu bug-uri): se dă drumul la bani şi la muncă. lucrări (de noapte! adică există sporuri) la drumurile publice, renovări, salarii neplătite care se transformă în salarii parţial plătite (still, better than nothing) şi toate astea pentru ce? pentru o certitudine de 5 ani oficiali de ape adânci şi liniştite şi cine ştie câţi alţii neoficiali; nu pentru bunăstarea votanţilor. la fel face şi clientul care se duce la curve: plăteşte să se simtă el bine, nu să aibă grijă de nefericitele alea. dar partea mişto e că poporul român e singura curvă din oraş. deci, market-wise vorbind, logic ar fi să îşi stabilească votanţii propriul preţ, clienţii şi durata. măcar atâta lucru pot românii să facă: să fie nişte curve isteţe.
p.s. 1 am scris asta dintr-o oarecare disperare. este prima tură de alegeri, de când mă ştiu, când nu numai că nu am o simpatie politică, dar nu-mi pot da seama nici care este cel mai mic rău dintre toate opţiunile de pe buletinul de vot (ăsta fiind principiul de bază al votului în românia) - i-aş scufunda pe toţi în apele adânci şi toxice ale mării negre. se cheamă că sunt ateu geopolitic, probabil.
p.s. 2 de votat, am să fac aşa. am să iau un pix cu mine, am să desenez un pătrăţel şi am să scriu în el "Ciocio", după care am să pun ştampila. it's an inside joke, don't sweat over it, those of you who don't know what i'm talking about. ideea e că nimeni din indivizii ăştia tipăriţi pe buletinul de vot nu-mi poate cumpăra votul. oi fi eu curvă, da' măcar ştiu cum arată banii calpi.
p.s. 3 să faci mătănii cu limba mi se pare o intrigă dintr-un scenariu de film porno de oscar.
treaba stă aşa. mergeam acum vreo săptămână prin oraş. (pentru ăia care aţi deschis televizoarele mai târziu, stau în bucureşti.) şi rămân uimit de nişte lucruri: în primul rând, e mai curat. deci, să-mi sară ochii din cap dacă nu-i aşa! ăştia de la rosal şi de la rebu au început să-şi primească banii, sau ceva de genul ăsta. apoi, multe lucrări au început să se petreacă la timpul lor în zi (adică marea majoritate noaptea) şi să nu te mai omoare în ora de vârf. staţi, că mai e: văd ieri în centrul vechi văd multe clădiri renovate, făţuite, restaurate.. ce dracu', astea nu erau aşa acum o lună. bine, multe dintre ele îs renovate într-un veritabil stil dallas - the '70s, but hey, who am i to judge.
iar ăsta e doar un biet simptom superficial şi "publicly acknowledged" al minunatei furtuni politice în care se află ţara. şi, din punctul ăsta de vedere, când vin alegerile, din ce în ce mai multe ţări uită să se comporte ca nişte state continentale sau măcar insulare, filosofia politică se apropie de acel waterworld distopic: partea "extravagantă" a furtunii este întotdeauna la suprafaţa apei: hulă, valuri, trăsnete, spumă şi aşa mai departe. cu cât cobori mai în adânc, cu atât curenţii se liniştesc, spectacolul se stinge şi îţi dai seama că, pe fundul mării, lucrurile sunt aproape imposibil de schimbat.
da' hai să nu mă sictiresc de la-nceput, mai vreau să scriu câteva chestii şi deja simt că-mi vine să-mi bag picioarele-n el de scris. deci, m-am gândit la o chestie. una care mi se pare extrem de câştigabilă.
poporul român este o curvă nenorocită, fără cea mai mică demnitate şi nici măcar suficient de şmecher încât să-şi negocieze tariful pe un termen de siguranţă. la fiecare tură de alegeri mi se face absolut silă şi mi-e ruşine că-s român. adică, la dracu', înţeleg conceptul de "pâine şi circ", dar, pe partea cealaltă, romanii ăia erau un ditamai imperiul. în antichitate. românii în 2009 şi nu sunt în stare să-şi administreze nici scara blocului cum trebuie. văd cum oamenii se înghesuie la pomeni publice - de altfel, surzi la porcăriile cu titlu de "mesaje politice" pe care le îndrugă ăia pe scenă (n-am să mă înjosesc în a scrie vreun nume aici), pentru că urechile sunt prea concentrate pe ghiorţăitul propriului lor stomac şi, oricum, doar ei ştiu pe cine pun ştampila. văd cum, pe acelaşi criteriu, dar la un alt nivel, mai profund (aici includ şi imposibilitatea de a beneficia de poziţia comodă a unui anonim în mulţime, ca la omul de rând) intelectualii devin curve plătite. să fie sănătoşi, ei ştiu mai bine ce fac. nimic de zis, sunt oameni care au citit mai multe cărţi decât pot eu să număr, dar acelaşi lucru l-aş putea spune şi despre vertebrele lor: prea multe pentru a mai putea oferi corpului o poziţie cât de cât oablă - cam ca la şerpi. şi, bine'nţeles, datorită experienţei, creierului şi flerului, se vând pe mai mulţi bani şi pe mai mult timp - că doar de-aia au învăţat atâta.
.. ho, că am zis că mă temperez. aşa, eram la poporul român care e o mare curvă. buuuun. acuma, io nu am fost niciodată la curve oficiale (cross my heart and hope to die), dar nici mare secret nu e cum decurg ostilităţile acolo: banii se dau întotdeauna înainte. şi, pentru că mi se pare absolut normal să se legalizeze prostituţia (motivele sunt găsibile în alte 50,000 de linkuri, şi expuse mult mai bine decât am eu acum chef s-o fac, deci nu mă plictisiţi), îmi imaginez că o legalizare naţională a prostituţiei voturilor este cel puţin la fel de binevenită. şi asta la o scară proporţională de perioadă şi tarif.
e simplu: dacă o singură curvă mediocră cere vreo 300 de lei pe oră (preţurile sunt pe anuntul.ro); la nivel de naţiune şi pe o perioadă de câţiva ani mi se pare absolut normal ca tariful să se stabilească după aplicarea regulii de trei simplă (n-am chef, făceţi-o voi şi spuneţi-mi rezultatul). bine, nu pot avea pretenţia să fie totul cash (mai ales că s-ar devaloriza instantaneu leul), dar serviciile şi produsele sunt mai mult decât binevenite. şi, mai mult decât atât, vreau totul sistematizat, cu tabel, cu perioade şi cu doleanţe. pentru că dacă tot ştii că ai să ai fundul ciur ani întregi, măcar să ai siguranţa că ţi s-au rezolvat nişte lucruri importante înainte şi că ai să ai libertatea de a-ţi alege clienţii (la fel cum o au şi curvele care ştiu ce-i bine pentru ele).
ce vreau să spun. e nevoie de un clasament, de un top întocmit. şi pentru că un sindicat al curvelor ar fi ticăloşit de putere, curvele din el ar trebui schimbate o dată la trei luni, dar NU şi ce-au scris în top. alea au să rămână. deci, ar trebui să fie scrise chestii de care este nevoie: sistem sanitar pus la punct, autostrăzi, securitate personală, servicii publice şi administrative măcar existente, dacă nu mai de bun-simţ.. şi aşa mai departe, până la detalii insignifiante ca salariile în învăţământ sau mizilicuri gen scăderea ratei şomajului fără a killeri inflaţia sau nişte dialoguri externe care să se nimerească măcar în aceeaşi limbă. şi lista asta să fie publicată după fiecare tură de alegeri, la începerea noilor mandate.
şi să se pună problema aşa, pentru fiecare partid/alianţă în parte: bă, băeţ. vreţ să fiţ voi ăia care ne-o trageţ după anii ăştia? da? bun. concurs: cine rezolvă cel mai mult de pe lista asta până la sfârşitul mandatelor în exerciţiu câştigă alegerile viitoare. şi uite-aşa scăpaţ şi de deranjul cu furatul alegerilor cu voturile din spaţiul cosmic sau from 6 ft. under, şi de alte probleme electorale, că vă vedem oameni serioşi şi preocupaţi de cu totul alte lucruri decât de vulgul aplaudac, băile de mulţime şi, în general, întreg burlescul lunii ăleia blestemate. punctele nu mint, băeţ. liga 1 profesionistă la alegeri, cu scorul la adevăr. nu peluzele sau tribunele îţi câştigă meciul, ci echipa de pe teren. (da, părerea mea e că un individ idiot, îndobitocit, neşcolit şi corupt nu ar trebui să aibă drept de vot. după mine, votul nu e un drept, e un privilegiu. pentru că de el atârnă o responsabilitate pe care nu o poţi duce doar prin simpla ta venire pe lume - cam la fel ca şi comentatul aici, a propos.)
and here's the catch: nu 5 ani de mandat. nooo way, jose. ci 2 (doi). give it your best, motherfuckers, şi aveţi după aia doi ani de guvernare şi prezidenţă şi parlamentări. şi dacă faceţi treabă tot aşa, poate vă lăsăm să vă mai distraţi încă doi. proiectele sunt tot alea, iar necesităţile noastre nu se schimbă prea repede (mai ales la rapiditatea uimitoare cu care lucraţi să le rezolvaţi). practic, nu faceţi decât să continuaţi o muncă fără culoare politică şi fără miros de partid. pur şi simplu plătiţi înainte, ca la bordel. hard work for the people. noi oricum suntem curve, nu ne interesează foarte tare cine plăteşte, ci doar să avem banii la timpul cuvenit.
da, presa ar trebui să se schimbe, iar evlaviosul glob pământesc şi-ar cam face cruci (sau mătănii) cu limba-n cerul gurii, dar poate aşa ar funcţiona. şi după vreo 15-20 de ani, eventual, poate am ajunge la un sistem politic cât de cât sănătos. pentru că ideea de schimbare în oameni mi se pare atât de amuzantă, încât mă duc să-mi iau o bere din frigider şi să râd tot drumul.
dacă pare ciudat ce-am zis acuma, foarte rău. pentru că lucrul ăsta se întâmplă în absolut orice campanie electorală, doar că pe termen foarte scurt şi pe nivel foarte redus (varianta demo cu bug-uri): se dă drumul la bani şi la muncă. lucrări (de noapte! adică există sporuri) la drumurile publice, renovări, salarii neplătite care se transformă în salarii parţial plătite (still, better than nothing) şi toate astea pentru ce? pentru o certitudine de 5 ani oficiali de ape adânci şi liniştite şi cine ştie câţi alţii neoficiali; nu pentru bunăstarea votanţilor. la fel face şi clientul care se duce la curve: plăteşte să se simtă el bine, nu să aibă grijă de nefericitele alea. dar partea mişto e că poporul român e singura curvă din oraş. deci, market-wise vorbind, logic ar fi să îşi stabilească votanţii propriul preţ, clienţii şi durata. măcar atâta lucru pot românii să facă: să fie nişte curve isteţe.
p.s. 1 am scris asta dintr-o oarecare disperare. este prima tură de alegeri, de când mă ştiu, când nu numai că nu am o simpatie politică, dar nu-mi pot da seama nici care este cel mai mic rău dintre toate opţiunile de pe buletinul de vot (ăsta fiind principiul de bază al votului în românia) - i-aş scufunda pe toţi în apele adânci şi toxice ale mării negre. se cheamă că sunt ateu geopolitic, probabil.
p.s. 2 de votat, am să fac aşa. am să iau un pix cu mine, am să desenez un pătrăţel şi am să scriu în el "Ciocio", după care am să pun ştampila. it's an inside joke, don't sweat over it, those of you who don't know what i'm talking about. ideea e că nimeni din indivizii ăştia tipăriţi pe buletinul de vot nu-mi poate cumpăra votul. oi fi eu curvă, da' măcar ştiu cum arată banii calpi.
p.s. 3 să faci mătănii cu limba mi se pare o intrigă dintr-un scenariu de film porno de oscar.
