o nucă în perete căreia îi sunt ascunse cântecele mele de război din zgomotul nucilor izbite de pereţi.

până nu uit.

e o fată care vorbeşte cu mine pe messenger.
în sensul în care întotdeauna deschide ea vorba, nu eu.
şi rar.
şi totul e clar şi succint.
de obicei, începe direct cu întrebări
de tipul:

Iti place Theivery Corporation?
De ce cougar si nu...altceva?
Ti-ai dona organele?
Biscuiti?
De ce nu mai vorbesti cu mine?
Nu-ti este dor de vara?
Iti place sculptura?
Esti rasist?
Tortul de ciocolata cu menta, e bun?
Tu fumezi?
Unde ai vrea sa mergi in vacanta?

astea fiind desfăşurate, cronologic, pe parcursul a câteva luni.
schimbăm (cam) şase-şapte replici în medie,
şi gata.

de fiecare dată când vorbim, am faţa asta:

dar, de unde trăgaciul.
o parte din ultima tură, de adineauri.

*******ix: Esti happy?
Cougarix: nu.
*******ix: De ce?
Cougarix: din multe motive.
*******ix: Aiurea...
Cougarix: tell me about it.
*******ix: Barbatii sunt niste creaturi urate si norocoase. Nu vad motiv de tristete. Numai zic, noi va iubim...