Friday, September 20, 2013

nimic despre #unitisalvam, #rosiamontana sau câinii fără stăpân, dar ceva despre cretinii cu net.


şi aproape ceva despre un copil mort într-un parc.

ca să-nţelegeţi despre ce vorbesc, mai întâi intraţi şi citiţi articolul intitulat Un studiu de specialitate despre minciunile familiei Anghel, de pe un blog numit sugestiv "Voluntar pentru iubire | DIN DRAGOSTE PENTRU NECUVANTATOARE", preluat şi reintitulat Cazul Ionuţ analizat de psihologi, specialişti în patologia minciunii de un alt blog numit la fel de sugestiv "Editura Mateescu | Jurnalism autentic neconditionat". asta e, le faceţi trafic. le-am făcut şi eu. şi, după ce le-am făcut trafic, m-am hotărât că e cazul să scriu şi eu ceva pe un blog oarecare, spre exemplu ăsta. undeva tre' să intervină un echilibru.

"sigur", veţi întreba, şi pe bună dreptate, "de ce dracu' te preocupă asemenea tâmpenii". motivele mele sunt extrem de serioase, după cum urmează:

  • am o grămadă de treabă şi n-am chef să m-apuc de ea.
  • din când în când, rezervorul meu de toleranţă (cam mare, zic) a cretinilor cu acces la net se umple şi trebuie golit. asta e tura în care deschid oleacă cepul.
  • oricine se laudă că e pasionat/specialist de/în patologia minciunii, studiul comportamentelor şi a (sic!) tiparelor de exprimare e un cretin agramat cu acces la net care poate fi periculos şi, deci, trebuie bâtificat până nu mai mişcă.

aşadar, fiind extrem de motivat, am mai citit articolul ăla o dată, să fiu sigur că n-am scăpat nimic.

"studiu de specialitate", "psihologi, specialişti în patologia minciunii".

"Fiind pasionata de psihologie, de patologia minciunii, de studiul comportamentelor umane si a tiparelor de exprimare, am studiat acest caz impreuna cu o prietena apropiata care este studenta la psihologie si care ca si mine, nu se lasa manipulata de mass-media si gandeste pentru ea insasi."

acuma, pentru cine a avut răbdare până la sfârşitul articolului şi n-a zburat calculatorul pe geam după cuvântul "pasionată", articolul este semnat "diana dumitru". nu "diana dumitru, psiholog/psihoterapeut/psihopat etc.", nu "diana dumitru, specialist în psihosomething", nu nimic. am căutat, nu am găsit nici un psiholog, psihoterapeut sau psihoceva cu numele "diana dumitru". dacă există, please, some credentials. altfel, orice diană dumitru am să cunosc vreodată are să primească psihologic o bordură în cap prin rabatarea psihologică a organismului său cu 90 de grade. psihologic vorbind, consider că sunt specialist în asta.

also, când o pui pe diana dumitru laolaltă cu "o prietenă apropiată care este studentă la psihologie şi care (virgulă - sic!) ca şi mine, nu se lasă manipulată de mass-media şi gândeşte pentru ea însăşi", nu poate fi în nici un caz vorba de nişte "psihologi, specialişti în patologia minciunii", iar acest articol nu e nici pe departe un "studiu de specialitate". mai degrabă ai două pupeze croncănitoare cu jeanşi verzi, strânşi pe gambă, picioare în x, mutre prăşite şi freze distruse deliberat ca să îţi ia atenţia de la mutrele prăşite, care fac lumea mai bună pe biciclete one-speed.

fără să am jeanşi verzi şi restul de arsenal, şi eu îs pasionat de psihologie şi patologia minciunii, studiul comportamentelor şi al tiparelor de exprimare. iar de ekman a auzit orice fan "lie to me", şi din manualele pentru tonţi din librării orice tolomac alfabetizat poa' să înveţe o brumă de body language şi de microexpresii. şi hai să văd care se consideră spălat pe creier de televiziuni. că toţi ne imaginăm că suntem free thinkers. aşa suntem noi, speciali. faza e că între "special" şi "specialist" e fix aceeaşi diferenţă ca între "criminal" şi "criminalist". you do the math.

i get and i agree with the entire concept of "question everything", but dumb questions are, after all, just dumb questions.

mă refer la întrebările puse de dragul de a fi puse: "a ieşit raportul medico-legal?" da, raportul medico-legal a ieşit: au descoperit că moartea a survenit în urma hemoragiei rezultate din sutele de plăgi deschise şi că românii, având creierii în rigor mortis, sunt, în general, o naţie cam tâmpă. şi mă mai refer şi la retorica incongruentă cu logica, dublată de nişte speculaţii maligne: cică, "de ce era sicriul închis?" da, bună întrebare, ascunde multă judecată. neputând să fac faţă la atâta creier, am băut nişte mastică până mi-a apărut occam în faţa ochilor. şi, în loc să-i zic prieteneşte: "bine c-ai murit, că acum erai alcoolic", am ratat momentul şi l-am întrebat fix întrebarea asta: de ce era sicriul închis? răspunsul lui a fost că un cadavru de copil cu sute de muşcături de câine pe corp nu e, de obicei, foarte prezentabil pentru rudele care-l duc la groapă, poate constitui un efect nedorit pentru sutele de privitori şi poate provoca accidente soldate cu moartea în rândurile fotografilor şi cameramanilor care s-ar călca în picioare să prindă un cadru.

chiar dacă n-aş fi ştiut cine-a scris articolul sau chiar dacă ar fi fost semnat cu o declinare de competenţe covârşitoare, maniera de scris şi stilul extrem de superficial mă fac să desconsider orice veridicitate sau greutate a afirmaţiilor, în mare parte gratuite, imposibil de verificat, de genul: "acesti oameni NU sunt sub efectul calmantelor". hai, serios. probabil era evident că nu s-au apropiat de calmante: au trecut pe lângă un tei  înflorit şi au făcut alergie. pe lângă asta, nu ştiu să fie vreo înmormântare la care unii membri ai familiei să nu fie drogaţi cu xanax, pentru a trece peste toată corvoada aia ceremonială şi idioată fără s-o ia razna şi să fie internaţi la 9.

mai au nişte faulturi aş zice deliberate de corelare şi cauzalitate (bieţii câini şi roşia montană): da, normal că televiziunile au sărit toate în cazul ăsta, umflându-l şi ducându-l unde vor ele (la maidanezi, la eutanasieri, la vox populi), decât să dea imagini din piaţa universităţii. dar, ca să spui că familia minte, aici e nevoie de nişte argumente foarte solide, argumente care nu există în acest articol.

toată partea de la început, cu gândirea liberă şi manipularea media, deja prosteală prin simplul fapt că a fost scrisă, s-a dus dracului în momentul în care absolut toate opiniile s-au bazat fix, da' fix pe manipularea media. şi, uite-aşa, ipocritele astea patriotarde specialiste în psihologie şi patologia minciunii s-au trezit ele cu nişte imagini şi vorbe şi hai s-o pună de-o răstălmăcire din rea-voinţă şi oleacă de teribilism de internet.

pasionatelor de psihologie, îţi ia fix zece neuroni să accesezi bunul-simţ al raţiunii şi al unei minime experienţe de viaţă, care ar trebui să-ţi spună că oamenii îşi manifestă durerea şi percep evenimentele în mod diferit, stadiile de acceptare nu se desfăşoară la fel pentru fiecare, iar stările de şoc se pot manifesta în multe moduri (două dintre cele mai întâlnite, de altfel, fiind împietrirea şi detaşarea).

gânditoarelor libere şi nemanipulate de mass-media, să vă zic şi că experienţa în manipulare a angajaţilor din televiziuni, de la reporteri hămesiţi de senzaţional care bagă leading şi biased questions la greu, pentru a veni apoi cu scenarii otrăvite care au titluri din citate pe jumătate reale, până la realizatori care pot să-ţi îmbrobodească şi să-ţi aducă şi cel mai nefericit om de pe pământ pe-o canapea luminată de reflectoare, cântându-i în struna emoţională, este extrem de mare. nu intru aici şi în procedurile de culise înainte de intrat în direct (instruire, machiaj, pre-interviu etc.).

bă, tâmpitelor, diana dumitru şi prietena.

ce-aţi văzut voi acolo sunt nişte oameni îndureraţi, disperaţi, zăpăciţi de ce li se-ntâmplă, cu un sentiment de vinovăţie cât pentru zece vieţi, speriaţi şi luaţi la întrebări de nişte poliţişti posibil nedelicaţi şi de nişte hiene cu microfoane.

aşa că duceţi-vă voi la orice facultate de psihologie oţi fi înscrise şi spânzuraţi-vă de prima bancă, poate aveţi noroc să vină după aia nişte colege la fel de pasionate şi să zică despre familiile voastre că mint, că ascund ceva. da, au să ascundă faptul că v-au scăpat în cap când v-au cumpărat de la centrul de plasament pentru copii cu retard sever.

şi normal că se găsesc, proaspăt ieşiţi de pe banda de lobotomie, tot felul de tute şi dobitoci care au mâncat zilnic un sandwich de trei ore din două episoade din "tânăr şi neliniştit" şi "ştirile de la ora 5", citesc "studiul de specialitate" şi compun comentarii de genul:

Ceva e putred in cazul asta, ori apartin unor secte care ofera jertfa, parinti relaxati care ar fi trebuit sa se tavaleasca pe jos de durere,e un mister ca fratele lui Ionut nu ne spune nimic, ca se minte grosolan se vede de la o posta, dar pe cine acopera minciuna? eu cred ca tocmai pe fratele ramas in viata, asa cred eu, copiii s-au jucat si din greseala l-a imbrancit, s-o fi lovit, s-o fi lovit mortal, apoi o fi tipat cel mare si a atras atentia cainilor…bunica a povestit ca cel mare a venit si-a spus “mamaie sa nu ma bati…”de ce? ce facusera? probabil ca vor sa-l acopere pe copilul ramas, sa-si acopere neglijenta fata de copii, (poate a fost un accident si nu vor sa recunoasca, pornind isteria impotriva unor fiinte si asa batute de soarta, bietii caini) dar, asta nu-i scuza sa fie de piatra, …va ramane un mister? cine stie?
Cum ar fi daca peste 16 ani ar aparea in politica sau in afaceri un domn plin de succes, pe nume Ionut si care ar avea 20 de ani…? (copilul desfigurat cu fata acoperita, era imposibil de recunoscut!)
băieţii de la rmgc, vreau să vă întreb o chestie. după cum ştiţi şi profitaţi, prin jurul meu sunt mulţi de-ăştia, de mai sus. nu interacţionez de obicei cu ei, dar, just in case, cât costă două damigene de cianură? mă gândesc să le dau o petrecere pe rit vechi.

sunt, într-adevăr, nişte lucruri dubioase cu privire la acest caz. dar ţin mai degrabă de investigaţia autorităţilor, decât de datul cu părerea pe net al unor două guguştiuce sunt-la-psihooo-fatăăăîîngh cu prea mult timp liber.

mult succes pe viitor.