există şi un prag în demersul ăsta, cel de preaplin. peste, se opreşte tot, se calează motorul. încă n-am ajuns acolo, dar mai aproape ca acum n-am fost niciodată.)
iată punctul de vedere al unui outsider - that i do best.
ieri văd povestea asta.
azi văd povestea astălantă.
(ambele sunt cazuri pasibile de tribunal şi despăgubiri grele.)
în condiţiile în care alaltăieri citisem istoria asta.
şi în condiţiile în care, vreme de 3 zile (da, ălea critice), site-urile antenelor n-au mişcat un pixel despre toată povestea, dacă mai ţineţi minte.
and i think this is so wrong on so many levels.
sunt oameni care îl iubesc pe mile cărpenişan, personal şi deplin. nu mă aflu printre ei, deci nu-mi pot imagina ce-i în sufletele lor acum şi nu-mi dau eu voie să vorbesc despre ce şi cum ar trebui să facă.
dar sunt alţi oameni cu un bun-simţ şi o deontologie sănătoase, care au lucrat cu el, care îl cunosc, fie şi tangenţial, sau care doar ştiu despre cine este vorba şi ţin la el, îl admiră şi-l respectă ca om, profesionist şi spirit. fără să am carte de muncă la antene, consider că fac parte din această categorie. şi ştiu că am o revoltă şi-un sictir şi-o poftă de a rupe capete cum rar mi se-ntâmplă.
spre deosebire de cel de aici, eu nu sunt un om de presă. n-am făcut ştiri şi am chiar multe de învăţat în privinţa asta. şi, mai exact, nu am fost şi nu sunt unul din oamenii de pe ştatul de plată al antenelor, aşa cum, probabil, nici n-am să fiu vreodată. dar, în locul lor, aş face două lucruri care nu ţin de ştiinţa jurnalismului, ci de aerul respirabil la locul de muncă, indiferent de natura acesteia:
- aş refuza să mai lucrez până când toate năpârcile, toţi incompetenţii, nesimţiţii şi bivolii care sunt în spatele acestor 2 poveşti nu şi-ar depune demisiile, dimpreună cu scuzele oficiale şi publice. sau ar fi daţi afară. motivele concedierilor ar fi întemeiate, deci nu se pune problema de tribunal. (şi, da, se ştiu care sunt, ei între ei.)
- în cazul în care, săptămâna viitoare, responsabilii catastrofelor încă mai au serviciu, mi-aş depune demisia şi mi-aş vedea de viaţă, cu capul sus şi conştiinţa liberă. da, se poate. aveţi un exemplu care, de astăzi, este parte veşnică a timişoarei. ştiu, anteniştilor, mulţi dintre voi lucraţi acolo de ceva vreme. şi mulţi nu ştiţi ce altceva să faceţi sau încotro să vă întoarceţi. dar sunteţi, aproape toţi, tineri şi în putere. şi aveţi şi unele contacte. şi, mai mult, sunteţi inteligenţi. puteţi s-o scoateţi la capăt. şi vă spun asta pentru că, la un moment dat, ajungi la cântarul ăla dintre conştiinţă şi comoditate. care-atârnă mai greu.
revenind din modul ipotetic: noi, ceilalţi, care nu avem norocul să lucrăm acolo, avem totuşi, prin bunăvoinţa şi generozitatea antenelor, un număr la care putem trimite sms-uri: 1244.
(este un număr care ar fi putut fi folosit pentru donaţii umanitare, dar nu.)
ei bine, as we speak, am trimis un mesaj la 1244. le încarc conturile cu 0.59 de euro pentru a le transmite: "Iartă-i, Mile."
şi iată cum cei 0.59 de euro de la mine sunt, de fapt, nişte bani câştigaţi cinstit de oamenii ăia.
mi-ar plăcea să văd cum curge acest singur mesaj în antene. ar fi nişte salarii meritate pentru cei care au avut o asemenea idee. aşa că, băgaţi! rupeţi-vă 0.59 de euro din abonament sau cartelă şi ajutaţi nişte oameni să-şi câştige pâinea cinstit! că la tăţi ni-i greu.
a, da: şi vreau să fie făcute publice numele şi pozele ăstora (eventual la "acces direct" şi la "observator", cu lumânări), ca să pot să-i caftesc pe stradă. la rece, educativ, liniştit, cu zâmbetul pe buze.
după care, e simplu: şterg antena 1 şi antena 3 din canalele memorate în televizor. se cheamă "a duce gunoiul".
cam astea-s toate gândurile pe care vreau să le transmit în direcţia smârcurilor.
(ah, tocmai am primit răspuns de la 1244: "Echipa OBSERVATOR va multumeste! FII OBSERVATOR in continuare. Tel: 0212030118 sau http://observator.antena1.ro" - deci, e de fapt un număr de "cursă lungă". de reţinut. oho, şi ce mai observatori meritaţi. cu lunetă.)
despre toate jepăţeniile astea care se-ntâmplă, să n-aveţi dubii: e doar vârful iceberg-ului. şi ne-aducem aminte de multe altele, care nu-s doar gafe sau cazuri izolate: sunt erupţii, sunt simptome ale unei maladii cronice ale presei româneşti în general şi ale trustului ăstuia în special. incompetenţă, nepăsare, lipsă crasă de bun-simţ şi o deontologie moartă şi putrezită. (exact inversul a ce-ar trebui să fie.)
ce se întâmplă acum pe antene este, dacă vreţi, un furuncul sub care stă o septicemie.
