Salut, Valentina.

Vreau să jucăm un joc.

Până acum, în ceea ce cu indulgenţă ai putea numi "viaţă", ai fost un parazit agramat şi ai trăit pe spinarea părinţilor tăi, iar la un moment dat te-ai mutat de acasă şi te-ai apucat să căpuşezi şi alte persoane. Fiind obişnuită să primeşti mici atenţii de la unii dobitoci cu bani, probabil ţi-a fost greu să te trezeşti lăsată de izbelişte în pragul primăverii. Aşa că te-ai gândit să treci la nişte escrocherii care, dacă ar funcţiona după mintea ta îngustă, te-ar îmbogăţi şi nimeni n-ar şti de ele. Ioana e o fetiţă care are nevoie de ajutor, desigur, iar tu ai decis să-i răpeşti o parte din acest ajutor, pentru a putea beneficia de pe urma bolii ei. Desigur, nici nu-ţi imaginezi ce înseamnă retinoblastom, şi ar fi bine să suferi măcar o lună de aşa ceva, dar nu am cum să îţi ofer această şansă nesperată la deschiderea ochilor spre tine însăţi. Aşa că m-am hotărât să-ţi dau altă şansă.

Din momentul în care vezi articolul ăsta (şi ştii şi tu că îmi apare confirmare de citire), ai un (1) minut la dispoziţie să ştergi poza cu Ioana.

După ce ştergi poza, ai la dispoziţie o zi (mâine, vineri, 29 martie 2013), în care să prezinţi extrasul de cont scanat sau în format .pdf pe Facebook, public, cu toţi banii care ţi-au fost viraţi de pe 26 februarie până în momentul extragerii, şi apoi să prezinţi ordinul de plată al întregii sume către unul dintre conturile adevărate ale Ioanei, care sunt acestea:

RO12INGB0000999903064925 (lei) - ING Bank Târgu Mureş, Doru Florin Găgeanu
RO18INGB0000999903417024 (euro)/Swift : INGBROBU - ING Bank Bucureşti

În caz contrar, te anunţ că ceea ce faci tu se numeşte înşelăciune şi este pedepsită de lege. Problema ta n-ar fi atât de mare, dar iată ce se întâmplă în cazul în care nu ştergi poza: am ambele tale liste de 110 şi respectiv 107 prieteni, şi am şi datele pe care ţi le-ai postat singură pe Facebook: eşti din Craiova, ai făcut liceul "Spiru Haret" la Chişinău, faci ASE-ul în Bucureşti şi eşti angajată la Carrefour. Posibil ca unele să fie eronate, dar asta nu e o problemă. Am un cont bancar la BRD, RO75BRDE441SV78965844410 RON, şi un nume: Bucur Vasile. Mai am şi o fotografie destul de clară cu tine. În principiu, mie şi întregului internet (şi suntem mulţi, cu mai multe resurse şi mult mai deştepţi decât tine, te asigur) ne ia maximum 2 ore să ştim cine eşti, ce număr de telefon ai şi unde locuieşti, precum şi datele părinţilor tăi. După care, în cel mai bun caz, urmează anunţarea lor, înfăţişarea oficială la poliţie, ancheta, punerea sub acuzare şi procesul. În cel mai rău, gândeşte-te că sunt zeci de mii de oameni care ştiu cum arăţi, cum te cheamă, unde lucrezi şi unde stai şi care vor să-ţi facă rău. Şi nu mă refer la zvârlitul cu pietre în geam.

Nu are nici un sens să spui că nu ştiai şi că ai primit fotografia şi poza de la altcineva, în afară de patru pagini cărora le-ai trimis sau ţi-au preluat poza (asta, asta, asta şi asta), nimeni de pe Facebook nu a mai postat-o cu acele date de cont bancar. Nu are nici un sens să-ţi ştergi sau să-ţi dezactivezi profilele de Facebook. Printscreen-urile cu datele tale sunt mai jos. Acestea nu sunt nişte căi de scăpare.

Până acum, n-am făcut deloc cercetări, dar nu sunt convins că nu sunt persoane care o fac deja. Update: da, poliţia e pe fir. Ba şi presa (sunt convins că te uiţi la televizor). Totuşi, mai ai o şansă. Dacă te căieşti, poate au să fie mai blânzi şi au să-ţi ofere circumstanţe atenuante. Îţi pun mai jos un extras din Codul Penal, să ştii cum stă treaba. Fii liberă sau fii în închisoare, e alegerea ta.

Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani. 

Înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni. 

Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate. 

Înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

O prăijturică de pe contul tău de Facebook.

habemus soacram.

iată cele mai cunoscute, cele mai bune.. mă rog, toate proverbele, zicătorile, cimiliturile cu soacre, derivate dintr-o idee lunară. luna asta, tricoul însângerat merge la monica, şi abia acum îmi dau seama cum sună chestia asta.

şi-au dat concursul: alina, mircea, did, morgana, sabina, monica şi subsemnatul. aşadar, o melodie pentru fiecare:

te-ai dus bou, te-ai întors soacră.
s-a suit soacra-n copac.
nu iese fum pana nu fierbi soacra
oricat ai parfuma o soacra, mirosul urat nu dispare
cine poate, soacră roade, cine nu, şi carne moale.
cine n-a păcătuit să arunce primul cu soacra.
de la soacra lui adam incoace, gura nu le mai tace
sa scoti soacra din foc cu mana altuia.
cam batem soacra-n piuă.
a ajunge cutitul la soacra
decat sa batem apa-n soacra.
te-am facut cu ou si cu soacra.
brrr, a vorbi intre patru soacre.
bagati-va mintile-n soacra!
bine faci, soacra gasesti
ce-i prea mult soacra.
cine sapă soacra altuia e profet în ţara lui.
decat cu soacra la castig, mai bine cu un destept la paguba!
soacra şi mitraliera.
despre soacre, numai de bine!
destept de-i crapa soacra.
să tăiem soacra de la rădăcină.
soacra care latră, muşcă.
casa fără soacră e ca satul fără câini.
soacră ai, minte ce-ţi mai trebuie?
Soacră, soacră, compot de ananas
soacra bate cu parul.
gura bate soacra.
nope. soacra bate fundul.
şi filmul.
şi viaţa.
şi gura.
iti tai soacra de sub tine
lac sa fie, ca soacre-s destule
la unul muma, si la alta soacra
masoara-ti soacra de doua ori si taie o data
bate soacra să priceapă nora.
nu-ti baga nasul unde-ti fierbe soacra
ce naște din soacră, noră mănâncă.
la pomul lăudat să te duci cu soacra-n sac.
nu vezi soacra de copaci
Dacă tăceai, nici soacră n-aveai.
numai cu o lovitura, soacra nu cade.
Soacra mică răstoarnă soacra mare.
Cine sapă groapa altuia, cade soacra în ea.
soacra are picioarele mai scurte..
soacra care nu se vede se uită... pe gaura keii.
A-i da sotului soacra-n gura.
Ai soacră, ai parte
soacra vecinului face zeama mai buna.
ce ție nu-ți place, soacra sigur îți face.
să moară și soacra vecinului.
soacra omorâtă e pe jumătate iertată.
Cine se grăbește, soacră găsește.
soacra strică treaba.
Cine n-are bătrâni, să-și ia soacră.
Soacra sare casa, nora pune masa!
apa, vântul și gura soacrei nu le poţi opri.
soacra e ochiul dracului.
bună ziua am dat, soacr-am căpătat.
soacra soacră soacra-n patru.
Vulpea cand n-ajunge la struguri zice ca-s soacre.
tin soacra la saltea.
a pune paie pe soacra.
a arunca cu soacra dupa caini
a baga mana in soacra pentru cineva
ma duc sa aduc apa, ca se stinge soacra.
a arunca soacra la porci.
Daca te bagi in troaca, te mananca soacra!
a bate soacra cu lantul.
fă o soacră și arunc-o-n mare.
bate soacra cât e caldă.
Nu dati margaritare soacrelor!
Cainele moare de drum lung si soacra de grija altuia.
a fi cu soacra in patru
a veni acasă pe şapte soacre.
a despica soacra-n patru.
soacra-și skimbă părul, dar năravul, ba.
cu răbdare, treci soacra mare.
Unde-i soacra nu-i tocmeala.
Zi-mi cu cine te-nsotesti ca sa-ti zic ce soacra ai.
a venit pe nepusa soacra.
Sa-i fie soacra usoara.
soacra face, nora trage.
Umbla cu soacra vopsita.
unde-ţi stau picioarele, acolo-ţi va sta şi soacra.
soacra, cât e de vicleană, și ea cade în capcană.
soacra latră, nora merge.
skimbarea soacrelor, bucuria nebunilor.
a umbla cu soacra in nori.
vad negru inaintea soacrei!
a-si bate singur cuie in soacra
soacra lui pepelea.
soacra, cât e de rîioasă, tot ține garda sus.
la omul cu soacră nici boii nu trag, şi pâinea-i mucegăită şi vine şi cu soacra-n biserică.
daca vrea sa-si inece soacra, taranul spune ca e turbata.
da-i cuiva un deget, ca sa-ti ia toata soacra
nu moare nora când vrea soacra.
frate, frate, da' soacra-i pe bani!
s-a inecat ca soacra la mal
drumul spre iad e pavat cu soacre
de altfel, şi drumul spre soacră e pavat cu intenţii bune.
se uită soacra îndărăt, se strică vremea.
fricosul roade soacra
soaCre cu dinți.
du-te unde-a dus mutul soacra.
tai un sac de soacra cu un om, si tot nu-l cunosti.
şi unde şi-a-nţărcat soacra copiii.
Omul bun și soacra coaptă.
soacra-n sac și ghearele p-afară.
munte cu munte se intalnesc, d-apoi nora cu soacra!
Dati-mi o soacra... si rastorn pamantul...
nici o soacra buna nu scapa nepedepsita!
Soacra calcă piatra. Piatra crapa-n patru. Crăpa-i-ar capul soacrei cum a crapat piatra-n patru.
nimeni nu s-a nascut intelept, dar multe soacre au murit tot proaste!
unde dai și unde soacră.
nu cara soacra la fantana
nu-i pentru cine se pregateste, e pentru soacra.
Soacrei îi stă bine cu drumul.
nu mai umbla de colo-colo cu soacra-n protap
cine s-a fript cu soacra, suflă și-n iaurt.
te-ai sculat cu soacra-n cap.
iti cauti soacra cu lumanarea
nu intinde soacra mai mult decat e plapuma
soacra lui procust
când o zbura soacra.
când se lasă soacra jos, este semn de timp frumos.
Vorbim, nu vorbim... vremea soacrei trece.

deci, abia am ajuns la secundă şi nu mai prididesc. mai multe, aici.

later edit:

iti caut soacra in papura.
sau nod in soacra
cine rîde la soacră, rîde mai bine.
tăiem soacră la câini.
până la dumnezeu, te mănâncă soacra.
frecăm soacra degeaba.
curaj, soacră, că te tai.

decât să *mă* plictisiţi, mai bine muriţi.

deci, tocmai m-a făcut unul fascist că cică apăr ungurii care vor să-l serbeze pe horthy. eu, fascist. adică naţionalist extremist şi mistic. eu.

bă ipocriţi cretini ce sunteţi. hai, că m-am sictirit. let's do this.

sunteţi în stare să ieşiţi pe 17 martie la parade verzi, cu trifoi cu patru foi, să beţi bere verde până cădeţi sub masă, să vă-mpleticiţi picioarele crezând că riverdansaţi, şi să vă declaraţi "irish at heart", sunteţi în stare să sticliţi ochii şi să puneţi poze pe net cu artificiile de 4 iulie de la ambasada americană, să dansaţi sirtaki, să urlaţi "katiuşa", să petreceţi şi să beţi chiar şi de ziua polineziei, dacă s-ar putea, cu vacanţe de la lucru, ceea ce e minunat, dar nu sunteţi în stare să ziceţi unei ţânce de 15 ani care face pe nebuna la şcoală şi toarnă gaz pe foc fix de ziua ungariei (dacă încă spuneţi că din patriotism a făcut asta, uitaţi-vă la propriile ei declaraţii de ură etnică) că e tâmpită la cap şi că mai bine ar pune mâna să-nveţe nişte istorie.

bun, şi profesorii sunt tâmpiţi, şi ăilanţi elevi, maghiari sau români sunt tâmpiţi (am înţeles că de 1 decembrie a ieşit cu scandal din partea ungurilor din şcoală), dar asta nu-nseamnă că sabina e aia deşteaptă. înseamnă că acolo e o grămadă de tâmpiţi aflaţi într-o situaţie delicată şi, ce să vezi, au făcut, rând pe rând, fix ce ar face nişte tâmpiţi într-o situaţie delicată: tâmpenii. nici nu ştiu de ce sunteţi aşa surprinşi şi indignaţi, când ai găinile în grădină, îţi iei gândul de la răzoarele de legume.

hai, ziceţi-mi că nu apăr valorile naţionale. normal că nu, doar ce-am zis acu' o vreme că-mi bag picioarele-n el de patriotism, patrioţii au oleacă de retard. dar nu despre mine e vorba, ci despre voi. apăraţi valorile naţionale? serios? unde-i tricolorul la colţul fiecărei case a ălora care-o susţineţi pe sabina? aaa, nu în fiecare zi? bine, de 1 decembrie. nici atunci? nu? ok. scuze. de 1 decembrie aveţi program de grătare şi cluburi, n-aveţi timp de prostii. poate, aşa, aleatoriu, într-o zi la nimereală, dacă se nimereşte să fie ziua naţională a ungariei, asta e. şi într-un judeţ oarecare, spre exemplu, covasna. şi poate la meciul stelei cu chelsea (echipe de club, dar ce contează), sau când are românia meci. că singurii patrioţi prost-înţeleşi au rămas ultraşii, şi până şi ei fac spectacol tricolor, aşa, doar în tribune, că vin televiziunile acolo şi tre' să dea bine. în rest, e laşitate. vă convine să vă băgaţi toţi în spatele unei puştoaice inconştiente de 15 ani care nu gândeşte mai departe de facebook. focul la ea. ia, să vă văd, care aveţi tupeu să vă legaţi cocarde tricolore de cap şi să vă plimbaţi ţanţoş prin harghita şi covasna de ziua ungariei? aud? aaa, nu, because of reasons. da, aşa zic şi eu.

idioţilor, aţi înţeles fix pix ce înseamnă patriotismul şi ce înseamnă apăratul valorilor naţionale. nu vă văd înghesuindu-vă cu like-uri la bârlădenii care urlă că vor să aibă apă curată, nici la creierele tinere care se autoexilează în fiecare zi, nici la manifestări culturale care-ncearcă să scoată românul, încet-încet, din troglodire. alea-s valori naţionale, dobitocilor, nu urlatul că ardealul e-al vostru. că nu e-al vostru, nu l-aţi făcut voi şi cu siguranţă nu l-aţi crescut voi. şi nici p-alea trei culori puse pe-un steag. chiar, ştiţi sigur de la ce vin alea trei culori? nu? ups.

şi, hai, ziceţi-mi de legea aia cu arboratul exclusiv al drapelului naţional (lasă că e singura lege pe care-o ştiţi - de fapt, care v-a trecut pe la ureche - din pagina pe care-i scrisă). şi după aia hai, tot bucureştiul la arest, cu primăriile-n frunte, poate nu ştiaţi, dar eram împânziţi de steaguri şi simboluri irlandeze acum vreo cinci zile. am fost sub ocupaţie. şi de 4 iulie propun să ne certăm urât de tot cu americanii, dacă vedem vreun star-spangled banner în faţa ochilor. poate să-i şi ducem oleacă la secţie, să dea declaraţii din care să reiasă cum au subminat ei suveranitatea şi unitatea statului român. şi, oricât de francofoni am fi, cred că e cazul să le-o tragem oleacă francezilor de 14 iulie, să prăbuşim o jilavă peste ei, ceva, că şi-aşa au făcut mişto de noi la televiziunile lor franţuzeşti. şi după aia să vorbim oleacă despre mândria opincii româneşti din vârful parlamentului din budapesta. ia să vedem, cam cât de ipocriţi puteţi să fiţi, pe o scară de la sabina la facebook?

apropo, aiurea, pe la vecini, în comunităţile române din străinătate, n-am văzut fluturate prea multe steaguri turceşti, sovietice sau nemţeşti de ziua româniei. păcat, că au culori frumoase, tonice. au fost vremuri în care fluturau într-o veselie prin românia. dar poate că ăia din turcia, rusia şi germania sunt mai puţin tâmpiţi decât ăştia din românia.

dar cam cât de idiot să fii să-mi spui că apăr fascismul când zic că nişte copii au dreptul să-şi serbeze liniştiţi ziua naţională, fără înţepăturile patriotarde ale unei puştoaice de 15 ani care ascultă b.u.g. mafia şi nu ştie să scrie corect în limba ei maternă.

(şi cine-mi spune de declaraţia lu' putin, aia din duma de stat, primeşte instantaneu coroana de dobitoc suprem. putin n-a spus - şi nici n-ar spune - aşa ceva. declaraţia aia e fictivă, n-a existat, e inventată şi dată pe net, la fel ca dialogul ăla de la şcoală al apologetului einstein cu profesorul său ateu. da, şi aia e inventată. ţeapă. mai muriţi o tură, că niciodată nu-i prea mult îngrăşământ.)

ori vă plictisiţi, ori vă obosiţi, ori vă omorâţi.

poveştile astea cu ungurii, cu ţiganii, cu românii, cu steagurile, cu politica, cu homosexualii, cu cerşetorii, cu biserica, cu istoria au strâns atâta prostie, atâta ură, atâta ipocrizie, atâta mizerie şi atâtea, atâtea vorbe. din toate direcţiile şi taberele.

când nu e steagul secuiesc, e ministrul maghiar. când nu e ministrul maghiar, e târgu mureş. când nu e târgu mureş, e un copil salutând nazist şi fluturând un drapel cu zelea codreanu. când nu e un copil salutând nazist şi fluturând un drapel cu zelea codreanu, e un clan ţigănesc. când nu e un clan ţigănesc, e liceul "coşbuc". când nu e liceul "coşbuc", e criminalul de iliescu. când nu e criminalul de iliescu, sunt afacerile mafiote ale bisericii ortodoxe române. când nu sunt afacerile mafiote ale bisericii ortodoxe române, e sistemul medical. când nu e sistemul medical, e cerşetoria. când nu e cerşetoria, e gigi becali. când nu e gigi becali, e zamolxis. când nu e zamolxis, e gabriel la roşia montană. când nu e gabriel la roşia montană, e chevron la bârlad. când nu e chevron la bârlad, românii au fost primii-n ardeal. când n-au fost românii primii în ardeal, e traian băsescu de vină. când nu e traian băsescu de vină, arde steagul maghiar la meciul dintre rapid şi cfr cluj. când nu arde steagul maghiar la meciul dintre rapid şi cfr cluj, arde corpul lui sergiu nicolaescu. când nu arde corpul lui sergiu nicolaescu, e "the human body". când nu e "the human body", e corneliu vadim tudor inflamat. când nu e corneliu vadim tudor inflamat, e noua dreaptă cântând "deşteaptă-te, române!". când nu e noua dreaptă cântând "deşteaptă-te, române!", e crin antonescu trăind degeaba. când nu e crin antonescu trăind degeaba, sunt pistele de biciclete. când nu sunt pistele de biciclete, e religia în şcoli. când nu e religia în şcoli, e statuia lui avram iancu. când nu e statuia lui avram iancu, e martirul adrian năstase în puşcărie. când nu e martirul adrian năstase în puşcărie, e luna lgbt. când nu e luna lgbt, e andrei marga preşedinte icr. când nu e andrei marga preşedinte icr, e victor ponta plagiator. când nu e victor ponta plagiator, e sabina cu tricoloru-n păr. când nu e sabina cu tricoloru-n păr, are românia meci de fotbal cu ungaria. şi tot aşa. nu se sfârşeşte niciodată, iar presa e o hienă imensă într-un câmp de animale moarte. am pus doar unele exemple autohtone la ghiveci, dar pot să umplu o carte cu alea internaţionale, care-s multe şi grave.

şi asta mai e cum mai e, că natura omului e să fie al dracului şi să-l rupă-n două pe aproapele lui, şi asta e uşor, mai ales când planurile generale de zvârlit cu praf sunt făcute să scoată ochii unor oameni deja ameţiţi, învrăjbiţi şi făcuţi cam zob. şi, câteodată, se ajunge şi pe fronturi ultrasensibile, cum e ăsta cu ura xenofobă, şovinistă şi rasistă în şcoli, între copii, între tineri, între adolescenţi; de la care te poţi trezi în chestii mult mai violente şi mai precipitate. pentru că te-ai chinuit o viaţă să speli nişte adulţi pe creier, şi doar nu eşti prost să scapi printre degete următoarea generaţie de soldaţi cu creierul spălat de fraged, că ăia reprezintă viitorul. nişte evenimente tragice bine ţintite şi plasate într-un astfel de context pot scoate lumea în stradă la linşaj. probabil unii deja îşi ascut cuţitele.

bă. şi de-o parte, şi de alta, se găsesc idioţi, deştepţi, manipulatori, vânduţi, ovine, câini, inconştienţi, fricoşi, curioşi, nebuni, proşti, ignoranţi, isteţi, interesaţi, nepăsători.

şi mai sunt cei necoplanari, care văd că nu există "o parte" şi "altă parte", ci e una singură, cu totul.

niciodată n-am avut prejudecăţi de culoare, de sex, de credinţă sau de naţionalitate. nu-mi imaginez, nu pot să concep cum aş fi eu rasist. sau xenofob, sau homofob. da, am avut noroc de părinţi şi de profesori. întotdeauna, în schimb, am să tratez un om după cum merită el ca persoană. sună patetic, dar pot să calc pe cadavre şi pot să îmi pun gâtul jos pentru anumiţi oameni, aşa cum pot să calc pe cap şi să le sucesc gâtul altora. şi, ironic, de multe ori văd oameni care sunt ei înşişi încastraţi în propriile lor prejudecăţi de culoare, sex, credinţă, naţionalitate. şi, tot ironic, deşi îmi plac bancurile la fel de mult ca oricui e normal la cap şi are simţul umorului, discriminarea din umor este semnalată şi oprită în mod natural chiar de acest umor. or, sunt unii care se feresc să râdă sănătos şi să-ţi dea un ghiont şi preferă să se ascundă în spatele giganticei ipocrizii numite "political correctness", arma politică care face "poc" doar în urechile tâmpiţilor, sau să se dea pur şi simplu jigniţi fără să fie, de fapt, cazul. când cineva se ofensat de o poantă, dar râde la alta, ăsta e un steguleţ roşu. mă rog, fiecare cum poate.

din punctul ăsta de vedere, sportivii sunt foarte mişto. acolo e foarte greu să fii sub influenţa unor astfel de tâmpenii, pentru că superioritatea se dovedeşte exclusiv în confruntările sportive, şi asta regulat şi repejor. nu le pasă lor nici cât negru sub unghie dacă adversarul e ţigan, ungur, marţian sau homosexual. sau toate la un loc. pentru că nu asta contează pentru ei. nici un fel de remarcă rasistă sau religioasă nu poate schimba un rezultat clar al unei confruntări sportive, de orice fel de sport ar ţine ea. în sport e probabil cea mai distilată meritocraţie din lume. gălbejiţii ăia de chinezi sunt dumnezei la ping-pong, chinezoaicele sunt dumnezeiţe la gimnastică. lesbiana martina navratilova a bătut tot ce-a prins ani de-a rândul în circuitul feminin de tenis. ţiganii ilie dumitrescu, ilie balaci, ionel dănciulescu, bănel nicoliţă - să vă văd jucând fotbal cu ei. negresa surya bonaly - campioană la patinaj artistic. musulmanul muhammad ali îşi zdrobea adversarii cu ring cu tot. negrul michael jordan era navetă spaţială pe terenul de baschet. povestea mea preferată e când, în 1936, fix la jocurile olimpice din germania nazistă, sub nasul unui hitler încruntat, negrii au făcut legea. mack robinson, delos thurber, cornelius johnson, david albritton, archie williams, jesse owens. jesse owens a luat patru medalii de aur, scurt, aşa. toţi oamenii ăştia au fost şi sunt în continuare respectaţi de adversarii lor sportivi. cretinii sunt, de obicei, în tribune. şi de-aia şi regulile sunt drastice, şi sportivii sunt destupaţi la minte. fix cum era replica aia a lu' mel gibson: "no games. just sports."

and that's all i have to say about it.

"double trouble!"

zic de-acum, să se ştie, poate aţi uitat.

pe 29 aprilie, eddie izzard are spectacol la sala palatului, "force majeure". pentru necunoscători, eddie izzard e cam cel mai tare, mai documentat istoric şi mai inteligent comedian de stand-up de pe faţa pământului (my opinion), e ateu, e travestit, şi îşi bazează foarte multe poante pe astea două aspecte.

sala palatului are o capacitate de 4060 de locuri. spectacolul este sold out de o săptămână. îmi amintesc că cel mai ieftin bilet era pe undeva pe la 70 de lei, iar cel mai scump era pe la 200.

aş dori să invit la proteste vehemente în faţa sălii palatului tot ce înseamnă noua dreaptă, organizaţii creştine, familiale, conservatoare, homofobe, biserică etc., adică probabil acelaşi mix de succes care a întrerupt acum o lună vizionarea unui film cu intrarea liberă la muzeul ţăranului român şi pe care i-am trimis să se-ntâlnească la staţia de metrou "timpuri noi" la a doua vizionare, la institutul francez. nu de alta, dar pe 29 aprilie au să se întâlnească garantat cu mai mult de 4000 de oameni inteligenţi, cu bilet plătit şi cu dracii foarte uşor de activat.

vă rog mult, veniţi. am bilet, mă duc la eddie izzard şi tare aş avea chef să crăp nişte oase de idioţi înainte. facem şi programare de caft, dacă e nevoie. force majeure.

o vând pe nichituş.

ăsta e un moment la care nici nu mă gândeam acum vreo trei-patru ani. stau şi mă uit la monitor cu maxilarul încleştat, cu o cută între sprâncene, ca atunci când dau o replică unui idiot care-şi termină argumentele idioate cu smileyface-uri idioate, subliniindu-şi singur lipsa idioată de umor.

pentru că asta cred eu despre mine acum, când vreau să o vând pe nichituş, că sunt un idiot. de obicei, asta e amuzant, dar aici nu este cazul. nichituş e o fiinţă care mă cunoaşte mai bine decât o cunosc eu pe ea. (dacă mă-ntrebaţi anumite detalii specifice despre ea, nu ştiu ce să vă spun; dar ea poate să vă explice exact ce-i de capul meu, în amănunt.) ce tot zic, în unele aspecte, mă cunoaşte mai bine decât mă cunosc eu pe mine.

câteva cuvinte despre nichituş. acum nişte zile de naştere, eram într-un club care nu mai există, pe-o scenă care nu mai există, şi răcneam "highway to hell" (care are să existe de-a pururi), când nişte oameni mi-au adus o bicicletă, de pe care nu m-am mai dat jos o bună bucată de vreme. lucrul ăsta a funcţionat ca trăgaci pentru oamenii din gaşcă, aşa că unii şi-au cumpărat şi ei biciclete după aia. ciprian muntele face filme de pe bicicletă, doiniţa e în merida nomad team, măria s-a transformat în bicicletă, anuşca a primit bicicletă acum vreo doi ani, ancasandu a primit bicicletă acum un an, oix & ciocio şi-au luat şi ei, trăndă e biciclist-reclamant de meserie. felix avea deja bicicletă, dar şi-a luat alta.

dar să mă întorc la nichituş. o cheamă aşa în cinstea unei moldovence care m-a făcut să mă gândesc la nişte lucruri în viaţă. şi pe bicicletă mi-am făcut de multe ori ordine-n cap. am făcut drumuri lungi şi dificile împreună, am îndurat ploaie, vânt, ninsoare, gheaţă, caniculă, noroi, lacuri, pâraie. am făcut croaziere prin parcuri şi pe alei, am mers la downhill împreună şi am dormit în câmp, legaţi unul de altul cu un antifurt.

şi acum, câteva poze cu lămuriri. (în afară de-aia, noaptea, pozele-s făcute azi, de un domn maniac de biciclete, care tocmai a "făcut-o boboc". lămuririle-s toate ale mele.)

călare pe nichituş am mers de două ori la mare, pe drumul vechi, şi nu cu hoarda aia de biciclişti
care pleacă de 1 mai spre mare şi ajunge înjumătăţită, ci cu un singur om lângă mine.

nichituş mă cunoaşte mai bine decât mă cunosc unii oameni.
îmi răspunde imediat şi niciodată nu-mi iese din cuvânt.

nichituş e vânjoasă, nu m-a lăsat niciodată la greu.
oricât de lungi şi de grele au fost drumurile, am ajuns întotdeauna cu bine la capăt.

nichituş e comodă. îi plac plimbările prin parcuri şi aiurea prin oraş.
are roţi de 26'', furcă zdravănă, e obişnuită cu bucureştiul.

nichituş e mişto noaptea.
muşcă din câinii vagabonzi, claxonează şi dă flash-uri maşinilor, zvârle cu apă înspre pietonii nesimţiţi.

nichituş e lucru nemţesc. bulls antiradar. piesele schimbate în 4 ani au fost: cablurile de viteze şi de frână (mai îmbătrânesc şi ele), plăcuţele de frână din spate (mai pun şi frâne), cauciucurile (se tociseră, acum are cauciucuri noi, de offroad), 1 jantă şi 2 camere (de la 2 pane, una mai dură). lanţul e brici, schimbătoarele-s brici, frânele-s brici (frâna din faţă e pe disc).

nichituş este bicicleta pe care am învăţat să merg fără mâini pe bicicletă.

nichituş ia bordurile ca o gazelă.

nichituş are demnitate şi e cochetă. când a fost revizuită de mântuială, înaintea unei plecări la mare, şi s-a trezit cu vitezele dereglate şi lanţul fugind în primii 300 de metri, s-a întors la revizie şi a refuzat să plece de-acolo până când n-a fost făcută zeiss şi n-a primit cadou o pereche de schimbătoare de viteze noi-nouţe, shimano, argintii, cu frâne şi tot dichisul, deşi cele vechi erau într-o perfectă stare de funcţionare.

dar, să n-o mai lungesc: nichituş e supergagică. dacă ar fi fată, ar fi christina hendricks with a hard body. de fapt, asta înseamnă "nichituş" în limba engleză.

şi, pentru că sunt un nemernic şi un ticălos fără sentimente, şi vorbesc despre bani, vă spun că nichituş costă 800 de lei*, care au să ajungă în următoarea nichituş**.

* am să ţin antifurtul, claxonul, ledurile, pompa şi coarnele verticale, care-s chestii anexe cumpărate de mine, şi care au să ajungă şi ele în următoarea nichituş.
** spiritul lui nichituş se va regenera pur şi simplu într-o altă bicicletă, exact - dar exact - ca the doctor.

f.a.q.: de ce o vând? din aceleaşi motive pentru care christopher eccleston şi david tennant (şi, la un moment dat, în viitor, matt smith) au renunţat la "doctor who". pentru alte detalii, programări de vizionare şi de test ride: coralfields [at] gmail [dot] com.

Să nu uit să-mi aduc aminte.

N-am să scriu la obiect, că mă-ntind şi nu vreau acum, mă feresc, fug de întins pe-aici, că am atâta de-ntins, de mi-e că rămân lat şi gata. Ăsta e un simplu exerciţiu de scris direct în pagină, să nu uit cum arată dashboard-ul şi butonul de "Publish", să nu exagerez cu pauza de bârlog.

Cred că asta e cea mai prolifică, mai ocupată, mai aglomerată primăvară pe care mi-o amintesc. Inclusiv alea de bacalaureat, admitere, licenţe şi alte sesiuni şi dizertaţii. E bine. Sink oneself in work and one will forget about everything else. Probabil exagerez.

Ieri am avut lansare aniversară de Revista de Povestiri. A împlinit un an. Îmi pregătisem un discurs, dar mi-am dat seama că era prea lung şi prea serios, aşa că am să-l pun aici, zilele-astea. Deci, vă zic, lung, e foarte lung, cred că exagerez cu scrierile astea aşa lungi.

În curând - "în curând" zic de doi ani, dar cam gata - începe să mişte site-ul Lowden, cu toate evenimentele,  călătoriile, şi ce-am să mai pun acolo. Are să fie cel mai mişto lucru pe care l-a văzut vreodată cineva pe Internet. Nu cred că exagerez. Apropo, pe lângă evenimentele corporate, cu public şi ce-am mai organizat, m-am apucat de plănuit serios ieşiri, călătorii, expediţii, şi alte escape-uri, prin ţară şi pe glob, pe sistemul "throw a dart, see where it lands". Transylvania Safari cum vă sună. Dar Icecapade. Tre' să mă gândesc la nişte nume exagerate şi pentru alea din ţările calde.

În altă ordine de idei, Sailing And Diving mişcă. Mai e mult de lucru, dar măcar ştim că avem expediţiile pe mare stabilite. Şi aici e oleacă de loc de exagerat.

Azi a fost o zi lungă şi urâtă, care a devenit lungă şi frumoasă cu puţin timp în urmă. O doamnă profesoară m-a invitat să vin să vorbesc la clasa dânsei, în cadrul programului Şcoala Altfel. Şi aici ştiu sigur că nu exagerez, e o onoare şi o plăcere, şi abia aştept. E prima dată când intru într-o clasă de liceu de.. hm. De zece ani încoace.

Oh. And I like this. I, too, support the right to arm bears.

Mai scriu, Andi. Sper să nu exagerez când spun asta.


P.S. Tot nu cred că sunt blogger. Mă ajută şi tehnicalităţile de genul: nu am blogroll, mă doare-n cot de blogosferă, nu mă duc la întâlniri de bloggeri, nu sunt invitat la evenimente de bloggeri (şi, ce-i mai important, nici nu mă duc neinvitat la evenimente de bloggeri) etc., iar cei care-mi spun că-s blogger, sunt bloggeri, deci n-am încredere-n ei, deci nu sunt blogger. Imposibil să exagerez.