poveştile astea cu ungurii, cu ţiganii, cu românii, cu steagurile, cu politica, cu homosexualii, cu cerşetorii, cu biserica, cu istoria au strâns atâta prostie, atâta ură, atâta ipocrizie, atâta mizerie şi atâtea, atâtea vorbe. din toate direcţiile şi taberele.
când nu e steagul secuiesc, e ministrul maghiar. când nu e ministrul maghiar, e târgu mureş. când nu e târgu mureş, e un copil salutând nazist şi fluturând un drapel cu zelea codreanu. când nu e un copil salutând nazist şi fluturând un drapel cu zelea codreanu, e un clan ţigănesc. când nu e un clan ţigănesc, e liceul "coşbuc". când nu e liceul "coşbuc", e criminalul de iliescu. când nu e criminalul de iliescu, sunt afacerile mafiote ale bisericii ortodoxe române. când nu sunt afacerile mafiote ale bisericii ortodoxe române, e sistemul medical. când nu e sistemul medical, e cerşetoria. când nu e cerşetoria, e gigi becali. când nu e gigi becali, e zamolxis. când nu e zamolxis, e gabriel la roşia montană. când nu e gabriel la roşia montană, e chevron la bârlad. când nu e chevron la bârlad, românii au fost primii-n ardeal. când n-au fost românii primii în ardeal, e traian băsescu de vină. când nu e traian băsescu de vină, arde steagul maghiar la meciul dintre rapid şi cfr cluj. când nu arde steagul maghiar la meciul dintre rapid şi cfr cluj, arde corpul lui sergiu nicolaescu. când nu arde corpul lui sergiu nicolaescu, e "the human body". când nu e "the human body", e corneliu vadim tudor inflamat. când nu e corneliu vadim tudor inflamat, e noua dreaptă cântând "deşteaptă-te, române!". când nu e noua dreaptă cântând "deşteaptă-te, române!", e crin antonescu trăind degeaba. când nu e crin antonescu trăind degeaba, sunt pistele de biciclete. când nu sunt pistele de biciclete, e religia în şcoli. când nu e religia în şcoli, e statuia lui avram iancu. când nu e statuia lui avram iancu, e martirul adrian năstase în puşcărie. când nu e martirul adrian năstase în puşcărie, e luna lgbt. când nu e luna lgbt, e andrei marga preşedinte icr. când nu e andrei marga preşedinte icr, e victor ponta plagiator. când nu e victor ponta plagiator, e sabina cu tricoloru-n păr. când nu e sabina cu tricoloru-n păr, are românia meci de fotbal cu ungaria. şi tot aşa. nu se sfârşeşte niciodată, iar presa e o hienă imensă într-un câmp de animale moarte. am pus doar unele exemple autohtone la ghiveci, dar pot să umplu o carte cu alea internaţionale, care-s multe şi grave.
şi asta mai e cum mai e, că natura omului e să fie al dracului şi să-l rupă-n două pe aproapele lui, şi asta e uşor, mai ales când planurile generale de zvârlit cu praf sunt făcute să scoată ochii unor oameni deja ameţiţi, învrăjbiţi şi făcuţi cam zob. şi, câteodată, se ajunge şi pe fronturi ultrasensibile, cum e ăsta cu ura xenofobă, şovinistă şi rasistă în şcoli, între copii, între tineri, între adolescenţi; de la care te poţi trezi în chestii mult mai violente şi mai precipitate. pentru că te-ai chinuit o viaţă să speli nişte adulţi pe creier, şi doar nu eşti prost să scapi printre degete următoarea generaţie de soldaţi cu creierul spălat de fraged, că ăia reprezintă viitorul. nişte evenimente tragice bine ţintite şi plasate într-un astfel de context pot scoate lumea în stradă la linşaj. probabil unii deja îşi ascut cuţitele.
bă. şi de-o parte, şi de alta, se găsesc idioţi, deştepţi, manipulatori, vânduţi, ovine, câini, inconştienţi, fricoşi, curioşi, nebuni, proşti, ignoranţi, isteţi, interesaţi, nepăsători.
şi mai sunt cei necoplanari, care văd că nu există "o parte" şi "altă parte", ci e una singură, cu totul.
niciodată n-am avut prejudecăţi de culoare, de sex, de credinţă sau de naţionalitate. nu-mi imaginez, nu pot să concep cum aş fi eu rasist. sau xenofob, sau homofob. da, am avut noroc de părinţi şi de profesori. întotdeauna, în schimb, am să tratez un om după cum merită el ca persoană. sună patetic, dar pot să calc pe cadavre şi pot să îmi pun gâtul jos pentru anumiţi oameni, aşa cum pot să calc pe cap şi să le sucesc gâtul altora. şi, ironic, de multe ori văd oameni care sunt ei înşişi încastraţi în propriile lor prejudecăţi de culoare, sex, credinţă, naţionalitate. şi, tot ironic, deşi îmi plac bancurile la fel de mult ca oricui e normal la cap şi are simţul umorului, discriminarea din umor este semnalată şi oprită în mod natural chiar de acest umor. or, sunt unii care se feresc să râdă sănătos şi să-ţi dea un ghiont şi preferă să se ascundă în spatele giganticei ipocrizii numite "political correctness", arma politică care face "poc" doar în urechile tâmpiţilor, sau să se dea pur şi simplu jigniţi fără să fie, de fapt, cazul. când cineva se ofensat de o poantă, dar râde la alta, ăsta e un steguleţ roşu. mă rog, fiecare cum poate.
din punctul ăsta de vedere, sportivii sunt foarte mişto. acolo e foarte greu să fii sub influenţa unor astfel de tâmpenii, pentru că superioritatea se dovedeşte exclusiv în confruntările sportive, şi asta regulat şi repejor. nu le pasă lor nici cât negru sub unghie dacă adversarul e ţigan, ungur, marţian sau homosexual. sau toate la un loc. pentru că nu asta contează pentru ei. nici un fel de remarcă rasistă sau religioasă nu poate schimba un rezultat clar al unei confruntări sportive, de orice fel de sport ar ţine ea. în sport e probabil cea mai distilată meritocraţie din lume. gălbejiţii ăia de chinezi sunt dumnezei la ping-pong, chinezoaicele sunt dumnezeiţe la gimnastică. lesbiana martina navratilova a bătut tot ce-a prins ani de-a rândul în circuitul feminin de tenis. ţiganii ilie dumitrescu, ilie balaci, ionel dănciulescu, bănel nicoliţă - să vă văd jucând fotbal cu ei. negresa surya bonaly - campioană la patinaj artistic. musulmanul muhammad ali îşi zdrobea adversarii cu ring cu tot. negrul michael jordan era navetă spaţială pe terenul de baschet. povestea mea preferată e când, în 1936, fix la jocurile olimpice din germania nazistă, sub nasul unui hitler încruntat, negrii au făcut legea. mack robinson, delos thurber, cornelius johnson, david albritton, archie williams, jesse owens. jesse owens a luat patru medalii de aur, scurt, aşa. toţi oamenii ăştia au fost şi sunt în continuare respectaţi de adversarii lor sportivi. cretinii sunt, de obicei, în tribune. şi de-aia şi regulile sunt drastice, şi sportivii sunt destupaţi la minte. fix cum era replica aia a lu' mel gibson: "no games. just sports."
and that's all i have to say about it.
