Sunday, November 01, 2015

Exerciţiu colectiv după incendiu.


.. Pentru că cele de dinaintea incendiului au fost clar sărite din schemă de toată lumea.

Paranteză. Sunt un tip relativ pesimist şi sceptic. Dar azi mi-am dat seama (cam surprins) de cât de norocos sunt că există cineva care încearcă (şi, contrar încăpăţânării mele, mai şi reuşeşte) să mă aducă cu picioarele pe pământ când o iau razna prin lobodă. Închid paranteza.

Se pare că exerciţiul de decenţă şi de umilinţă îmi e cu totul necunoscut. În timp ce mă îndreptam azi-dimineaţă cu degetul spre butonul de "Share" al unui nu ş' ce articol degrabă înfierătoriu de ucigaşi (altfel, bine scris), am auzit o frază care m-a făcut să intru în pământ de ruşine: "lasă canalele libere, nu aglomera cu informaţie inutilă, sunt oameni care-şi caută copiii şi oameni care au nevoie de ajutor, alea-s informaţiile importante de văzut pe Facebook". Aşa că, după ce mi-am înghiţit nodul din gât, mi-am petrecut oleacă de timp ştergând efectiv unele share-uri şi opinii pe care le-am postat ieri. Nu să-mi acopăr urmele, că se pierduseră deja în tsunami, ci pur şi simplu să degrevez o mică parte din noianul de informaţii accesibile.

Şi am priceput, într-un final, ceva, apropo de cele 5 stadii Kübler-Ross, care funcţionează în mod hibrid şi la nivel colectiv. "La cald" înnebuneşte toată lumea, e delir în masă. Şi vă rog să nu treceţi mai departe până nu citiţi asta.

Dar.

Acum nu este despre cine e vinovat - va veni şi vremea lor, şi sunt oameni special pregătiţi pentru treaba asta.
Acum nu este despre politică - va veni şi vremea ei, şi tot de noi va depinde să facem lucrurile să fie bine. Oricum suntem cu toţii într-un imens circle jerk.
Acum nu este despre contraziceri spectaculoase cu Dumnezeu, Halloween, Aghiuţă, karma - astea sunt elucubraţii emanate de nişte oameni deja morţi în cap, care nici nu există, de fapt.
Acum nu este despre scandalizări preţioase despre ce-au scris indivizi ca Ozana Barabancea sau Robert Turcescu pe net - şi-au înghiţit de mult cuvintele care oricum nu reprezintă decât un grăunte de prostie veninoasă într-un ocean. Vremea lor nu e nicicând.
Acum nu este despre delirul dement din presa autohtonă şi nici despre "ia uite ce scriu străinii despre noi" - astea-s circle jerk-uri mainstream făcute de ghouli pentru ghouli.
Acum nu este despre indignarea la adresa publicităţii firmelor care sar să ajute - ele măcar ajută. Şi au resurse net superioare oamenilor obişnuiţi.
Acum nu este despre oripilarea la imaginile dure şi necenzurate cu interiorul ăla plin de cadavre.
Acum nu este despre punerea la zid a unor oameni care au sărbătorit, totuşi, Halloween-ul în Bucureşti sau au făcut nunta cu artificii.
Acum nu este despre canalizarea furiei către capii Bisericii Ortodoxe Române - nu faceţi decât să le oferiţi încă un motiv de a le auzi inepţiile. Vremea lor trece văzând cu ochii.
Acum nu este nici măcar despre jelirea în scris a morţilor şi despre lamentările proprii - ştiu că este greu de acceptat, dar lăsaţi-le familiile şi prietenii să-i jelească în pace. Ajutorul vine altfel.

Ignoraţi toate astea. Orice reacţie înseamnă o uşă deschisă care pare scăparea prin defulare şi punere la punct, dar care, de fapt, aduce valuri de oxigen pentru focul psihozei. Fiţi parte din soluţie, nu din problemă. Lăsaţi-le uşa închisă, vor pieri de la sine. E nevoie de mai mult de atât, e nevoie de timp ca oamenii să înţeleagă şi mai ales să accepte ce s-a petrecut. E nevoie de timp de gândire la ce s-a întâmplat. La cum ne afectează pe toţi.

Pe timp frumos, Facebook-ul e un loc în care fiecare îşi face de cap cât se poate de narcisist. Acum, cel mai important, peste orice alt subiect şi altă lamentare, este ajutorul şi protecţia supravieţuitorilor şi familiilor şi prietenilor celor decedaţi. Acum au nevoie de asta. Acum e vremea ca toţi să se concentreze la cum să ajute şi apoi, pe viitor, să facă tot posibilul să prevină alte asemenea orori. Donaţi sânge, bani, tot ce e nevoie. Şi mai ales informaţi-vă de ce e nevoie.

Poate greşesc, dar asta înţeleg eu prin doliu naţional.

Sunt nişte oameni care fac liste de ajutoare, e o pagină de Facebook şi mai e un site care încearcă să centralizeze totul, s-a deschis un cont la Fundaţia Estuar, se întâmplă lucruri. Imaginaţi-vă cum ar fi să nu existe nici măcar atât.

Lăsaţi canalele libere pentru ceea ce contează acum - ajutor pur şi simplu. Peste ceva timp oricum ne întoarcem cu toţii la vieţile noastre atât de complexe.