too national geographic.

să începi rubrica de sport cu divorţul unei handbaliste pe care soţul o acuză că îl înşeală cu o femeie e ca şi cum ai începe rubrica meteo cu reţeta secretă de pandişpan a romicăi jurcă.

fraza de mai sus e tot ce mi-a rămas după lehamitea care m-a cuprins după vreo 10 minute dintr-o tură de ştiri, prima tură de ştiri de multe, foarte multe luni încoace. i-am dat o turnură cât am putut eu de simpatică, pentru că entertainmentul vâscos al ştirilor de la televiziunile româneşti îmi provoacă o silă suverană, şi nu ţin deloc să continui în sensul ăla.

reminder: să-mi iau căştile din maşină când ne cazăm prin hoteluri sau pensiuni.

altfel nu pot să intru în ziua asta.

1. pe la mijlocul lui februarie ne liniştim şi noi cu pozele de la revelion, da? că vin ălelante.

2. v-aţi tâmpit cu toţii. lăsaţi omul în pace. sau, de fapt, lăsaţi oamenii în pace, că omului nu-i pasă nici cât un pistrui. încă oleacă şi scriu chiar eu un articol despre sergiu nicolaescu, să vă luminez minţile orbecăinde prin bezna ignominiei. a, dar ce frumos am grăit. nu mai e nevoie de articol.

3. mă bucur că mă ţin de sport. alerg, merg la munte, alea. şi, dacă n-aş fi crăpat azi-noapte în mine un kilogram de slănină cu ceapă şi pâine, m-aş fi bucurat şi mai mult.

4. refuz orice polemică pe o perioadă nedeterminată, cu excepţia cazurilor în care subiectele sunt alese din următoarele domenii: turistic, culinar, literar, cinematografic. repercusiuni grave au să existe îndeosebi la deschiderea subiectelor politice, sociale şi de design interior.

5. zubrowka nu e de găsit în real. avem o problemă.

6. de vreo două săptămâni, m-am dedulcit la beri de fructe şi cu tot felul de arome. nu scrie în română pe ele. puteţi să-mi aduceţi oricând ofrande în astfel de produse.

7. e oficial de ceva vreme: plec pe kilimanjaro. şi în zanzibar. săptămâna viitoare. m-am împuşcat pentru febră galbenă, febră tifoidă, poliomielită, difterie, tetanos. azi e prima zi de pastile de malarie. luni îmi refac şi paşaportul. ca de obicei, pe ultima sută de metri.

8. nu, nu mai există natura urbană. pentru că există sailing and diving şi, sper eu, în curând, lowden.

9. this is going to be a weird year. and i like weird.


şi acum, poanta aia proastă: am auzit că a murit sergiu nicolaescu. e o minciună sfruntată, ia uitaţi-vă la el, ce ten alb, tineresc are!

"la noi".

(cu câteva ore în urmă.)

trei băieţi rebegiţi c-o stea jumulită, la poartă, noaptea. tocmai dădeam să ies.

- aaa, aa! am venit cu colindu'! bună seara!

- bună seara, foarte bine, dar mă grăbesc. şi nu trebuia să veniţi ieri, alaltăieri? azi cam e crăciunul.

- hai, boss, măcar cinci lei, că aşa e tradiţia la noi, colindăm de crăciun! hai, că de zece ori cântăm ce vrei tu!

- .. la care "noi"?

- la noi, la rromi!

cu firmele astea de curierat.

urmează o tură de publicitate gratuită şi făcută din proprie iniţiativă, ca toată publicitatea de pe-aici.

iată o scurtă listă de lucruri care se întâmplă în preajma crăciunului şi care, prin prisma dificultăţii săvârşirii lor, pot fi considerate miracole:

• creşte leul
• şoferii îs mai haotici ca de obicei
• ninge în plină încălzire globală
• angajaţii firmelor de curierat sunt şi mai nesimţiţi

deoarece n-am bani, nu mă enervez la volan, nu cred în încălzirea globală şi văd că plânge toată românia de jale că firmele de curierat sunt atât de groaznice, am să zic doar de ultima.

cargus şi fan courier. astea două îs ca un fel de vodaforange, înainte să se trezească grecii ăia de la cosmote că e piaţă bună în românia. şi, ce-i drept, astea-s cam cele mai mari. greu să nu te-ntâlneşti cu ele.

am trimis/primit pachete via ăia de la cargus aşa cum am trimis/primit pachete şi via ăia de la fan courier. am mers după pachete la ăia de la cargus aşa cum am mers după pachete şi la ăia de la fan courier. mi-am dat întâlnire la jumătatea drumului cu ăia de la cargus aşa cum mi-am dat întâlnire la jumătatea drumului şi cu ăia de la fan courier. am explicat la telefon adresa ălora de la cargus aşa cum am explicat la telefon adresa şi ălora de la fan courier.

dar este crăciunul, aşa că vreau să vă zic de o zi aglomerată de decembrie în care o maşină m-a aşteptat jumătate de oră în faţa casei să-mi livreze un pachet. cu un domn şofer extrem de politicos şi înţelegător, care m-a sunat cu 4 ore înainte să sosească, a aflat că nu-s acasă la ora stabilită, dar că încerc să ajung, şi mi-a spus:

- domgn'e dragă, eu, după ce ajung, vă aştept chiar în faţă, dar am rugămintea să mă sunaţi cu maximum o jumătate de ceas înainte şi să-mi spuneţi dacă întârziaţi mai mult, să vedem cum facem.

aşa-i că se inversează rolurile faţă de vorbirile cu domnii şoferi de la celelalte firme? şi da, am întârziat. cu încă o jumătate de oră. şi m-a aşteptat. şi mi-a zis cum arată maşina, unde a parcat, tot. şi a fost zâmbitor şi bonom pe tot parcursul situaţiei. acuma, c-o fi avut o zi bună, că l-o fi sunat nevasta să-i spună că-l aşteaptă cu masa pusă şi cu două bilete la film, că i s-o fi însănătoşit copilul, habar nu am. dar ştiu că, dacă toţi şoferii de la nemo express sunt aşa, apăi asta e firma cu care vreau să am de-a face de-acum.

din punct de vedere al costurilor, comparativ, diferenţele-s neglijabile. oricum, spre deosebire de fan courier şi cargus, care au doar formulare de estimări de costuri, nemo express-ul are şi o pagină clară de tarife în meniu. which is very cool.

buuun. asta e pentru chestii pe distanţe lungi, interurbane.

pentru bucureşti, schimbaţi oleacă foaia şi uitaţi-vă la băieţii de la tribul. n-am trimis/primit niciodată, nimic prin ei, but i have it on good authority că sunt nişte oameni extrem de serioşi şi care îşi fac treaba foarte bine. plus, they're on bikes!

şi gata cu pauza. treceţi înapoi la friptură, sarmale şi salată boeuf, dacă n-aţi fost destul de deştepţi încât să vă toxiinfectaţi alimentar cu monitoru-n faţă.

p.s. n-am avut niciodată treabă cu dhl, nu ştiu la ce foloseşte.

shortie.

ok, so me and adrenaline are as thick as thieves. i'm into scuba diving, climbing, biking, rappelling, you name it. i also want to try base jumping, beat felix baumgartner's record, and battle a kraken.

however, i came to realise that the only time when my pulse goes bananas in under one second is when i accidentally give a nudge to the tea cup that's sitting near the laptop.