asta era o chestie la care nu m-am aşteptat, dar nici nu m-a deranjat prea tare. cum n-am un blog foarte user-friendly şi nici n-am de gând să-l umplu de facilităţi (chiar dacă mă mai prostesc eu cu facebook-ul şi cu natura urbană), am zis doar: "ce mişto". dar să fie clar: de scris, scriu, ca întotdeauna, după cum îmi vine şi cum am chef. lung, alambicat, scurt, criptic, pe ce subiecte vreau eu. am o "temă" de blog grea pentru anumiţi ochi, n-am blogroll, nici trafic foarte mare, comentariile-s puţine şi descurajate şi nici publicitate nu cred că vedeţi prea curând pe-aici. m-am retras voluntar de pe zelist, unde mă înscrisese vreun zelos, şi nu vreau, deocamdată, să-mi scot blogul în "mainstream" şi să-mi trimit smileyfaces-uri cu a-listerii. dar mi-a plăcut că o ţeavă de calibrul şi cu muniţia daily cotcodac mi-a preluat un text de aici şi a avut succes mare cu el.
după aia m-am amuzat, nu o dată, când mi-am primit textul pe mail, de la tot felul de cunoscuţi, care-l primiseră, tot aşa, de la alţii, fără sursă. am zâmbit când am aflat că am intrat în mediul corporatist, direct pe mailurile de birou ale şefilor. mi-am căutat textul pe net: google a indexat 52,100 de pagini care-l conţin. numărul real e, probabil, ceva mai mare. din zecile astea de mii de pagini, multe-s forumuri, bloguri, site-uri de profil umoristic, portaluri de diverse.. nu cred că-s menţionat ca sursă-n 1% din ele. nici asta nu mă deranjează foarte tare, doar n-am să mă enervez că palele morilor de vânt se mişcă de la curenţii de aer.
am găsit multe site-uri personale care mă menţionau ca sursă, dar am găsit şi multe site-uri oficiale, de "ştiri", care n-au avut astfel de scrupule împiedicătoare. de aici rezultă că, din cel puţin un punct de vedere profesional, oamenii care ţin site-urile alea personale sunt peste ăia care scriu pe site-urile oficiale. şi aici am o problemă.
un astfel de caz este exact liderul presei online, adică adevărulonline.net, un site "de ştiri" în care clocoteşte valoarea şi deontologia la fiecare cuvânt publicat. (de fapt, n-am înţeles absolut nimic din site-ul ăla, cine e şi ce vrea el de la viaţă; cred că a prins careva domeniul liber şi s-a gândit că face bani mai încolo.. dar asta e altă poveste.) oricum, acolo şedea zmeul, bine-merci, lăfăindu-se călare, în toată nesimţirea lui, pe un prenume copleşit de asemenea saxana îngrozitoare: george. m-am înduioşat pe loc şi am hotărât să-i scriu o scrisoare lui george, pe care i-am lăsat-o într-un comentariu şi pe care, din motive bine întemeiate, o reproduc aici:
dragă george,
mai întâi, sper că-mi dai voie să te tutuiesc, din două motive: datorită relaţiei speciale dintre noi doi, detaliată mai jos, dar şi pentru că nu ştiu care e numele tău de familie, că doar nu eşti inconştient să-l pui pe net, să-l vadă toţi derbedeii ca mine.
îţi scriu plin de înţelegere pentru dificultatea unui om care "scrie" pentru liderul presei online de a căuta (online) şi a găsi (tot online) sursa unui text omniprezent, zilele astea. ştiu că nu-i lucru de şagă să fii supus la nişte presiuni enorme din partea redacţiei, pentru a produce articole, aşa că probabil te-ai descurcat şi tu cu ce-ai găsit pe-acasă, pe internet. mă gândesc, iar, că nu mai ai somn noaptea din cauză că nu poţi găsi o sursă cât de mică pentru un text atât de mare.
mişcat până la lacrimi de asemenea situaţie, am decis să te anunţ că munca ta silnică de mai bine de trei săptămâni a dat roade: iată, sursa este chiar autorul acestui mesaj, care, înştiinţat despre chinurile rezultate dintr-un demers jurnalistic fără precedent, a venit să ţi le curme.
aşadar, ţi-aş rămâne profund îndatorat dacă, la acest articol desăvârşit, ţi-ai înlocui prenumele cu blogul meu (e în link-ul de nickname, nu-ţi înnoda neuronii şi-aşa greu încercaţi prin alte părţi). de altfel, asta ar reprezenta foarte bine finalul apoteotic al întregii tale cariere online. nu-ţi face griji, sunt sigur că publicul are să înţeleagă de ce ai preferat să laşi, scârbit, asemenea mediu toxic pentru şira spinării.
mai ţin să-ţi spun decât numai că apreciez că n-ai stricat textul şi nu i-ai tuns/altoit fragmente, pentru că, şi-aşa, ai pus versiunea "radio edit".
cu drag,
andi tuţescu
p.s. dacă nu-ţi place blogul meu, www.google.com îţi dăruieşte vreo cincizeci şi ceva de mii de pagini pe care găseşti textul cu zmeul - alege tu una şi pune-o ca sursă.
george e şi un tip ghinionist de felul lui, aşa, ca ţap ispăşitor. mi-a căşunat doar pe el, care n-avea nici un comentariu acolo, când puteam să-mi fac de cap cu oradea, satu-mare, galaţi, bucureşti şi multe alte metropole, care au adunat sute de miliarde de comentarii. dar asta însemna să caut pe multe pagini şi să-mi stric scroll-ul. george, îmi pare rău, george. dacă ai să citeşti vreodată asta, george, sper să înţelegi şi să mă ierţi, george.
oricum, pe lângă scrisoare, am zis să fac şi-un printscreen, că e mare internetul.
în încheiere, aş dori să mai mulţumesc stimatului domn andrei scripa şi distinsei doamne mariana văscăuţeanu, pentru că m-au bătut în cuie la avizierul istoriei, urcându-mi la fel de senin şi de folcloristic textul pe scribd, unde stau pe terasă cu alde mark twain şi jerome k. jerome, bem suc de mere şi ne uităm la zmeu cum se joacă de frumos cu huck finn, tom sawyer, becky thatcher, jim şi câinele din barcă. pdf, mânca-ţi-aş!
reacţionez în felul ăsta (exemplu unic, mi-am promis) pentru că e prima dată când mă confrunt cu o astfel de situaţie. am avut o perioadă în care eram plătit pe drepturi de autor dintr-o anumită publicaţie, dar încă n-am primit nici un ban pe drepturi de autor dintr-un blog.
