ca idee, m-am dus la un festival goa care se numeşte "rebirth: water" (e pe episoade, are şi fire, wind şi earth. heart nu, că mâncarea era toată vegetariană), despre care nu vreau să vă spun absolut nimic, după care am plecat în străinătate şi m-am întors, perioadă despre care am zis deja prea mult pe net şi despre care e prea mişto acum să mai zic, am să văd când mi se urăşte.
problema nu e asta.
o dată lipsesc şi eu de-acasă câteva zile şi iar îl omoară pe osama şi iar e ziua lu' transpa, carele fără stricăciune fotografii şi cuvinte a născut, şi iar bate oţelul şi lumea începe să scrie mişto (sau din nou) pe bloguri. parcă şi pe dailycotcodac am observat vreo două posturi noi care merită citite mai mult decât poliloghiile mele. şi, dacă aveţi impresia că toate astea-s coincidenţe cu lipsa mea, greşiţi amarnic.
mersul ăsta în 4 oameni cu maşina m-a zghihuit lin în ironia canadiană de a mă identifica laumomendat cu toată lumea din habitaclu. şi nici nu era zăpadă. eram alice în faţă, răzvan în spatele ei şi ana în spatele meu, fiecare dând buzna în maşină din alte maşini şi cântând "5 gold rings".
şi, pentru că a fost bine pe drumul de-ntoarcere, pe valea oltului am reuşit să zămislesc un superultramegafancyslogan: we put the "tir" in "cimitir". fie şi pentru asta şi tot tre' să daţi "like", degetelor care mă citiţi din poignée.
a propos, aia cu orbul şi cu brăila sper că vine de la braille. aşadar, a nimerit orbul braille, da? să fim înţeleşi.
mă rog.
în călimăneşti era vreo 3 dimineaţa când am trecut azi pe-acolo
mergeam uşurel, ca un nigel mansell al limuzinelor
deodată, un căţăl
- căţăl! frânez eu, zicând
- nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, mă aprobă alice
- .. şi ceva cu flori şi nu mai ştiu ce, continuă ana o dizertaţie
- un căţăl cu floooooori.. mă loveşte pe mine
- hahahahahahahahaha(ha) (perioadă, nu paranteză. iar asta-i paranteză, nu perioadă), începe alice. şi răzvan
- de ce râdeţi? întreabă ana
- de tine! se înduioşează răzvan
- cum, de mine? păi, de ce? ziceţi-mi şi mieeee (tot ana, logic. doar aţi urmărit)
- şi un coooolţ uitat de ceeeer (desigur, şoferul)
- hahahahaha(ha) (aproximativ aceeaşi perioadă şi aceeaşi paranteză), mai rău, alice
- hai, mă, ziceţi-mi de ce râdeţi
- de tine
- hahahahahahahahaha
- acuma, serios, ziceţi
- este tot ce vă ofeeeeeeer
- hahahahahahahahahaha
etc.
după care a urmat explicaţia cap-coadă a întregii situaţii dinspre vodă răzvan îndurătorul către ana. deloc amuzant. fix aşa cum am făcut eu acum către voi. it's not funny if i have to explain it, aşa că nu-nţeleg ce vă interesează, că habar n-aveţi ce-i aia goa, aşa cum nici eu n-am cam înţeles, thank you very much.
a. sunt conştient de efemeritatea subiectului, precum şi de sfeştania de 'j de ani care i se face acuşica, dar eu sunt iisus care l-a trezit pe lazăr pentru că a luat-o personal, precum sclipitorul dolph lundgren în seara de înviere: deci să vorbim despre aia cu plăcuţele bilingve. după ce am fost prin sibiu, am ajuns la concluzia că sunt împotriva plăcuţelor bilingve. acolo trebuie o plăcuţă într-o singură limbă, pe care să scrie "hermannstadt". şi cel mai mişto e să-ţi dai întâlnire în faţă la oxford centre-ul din hermannstadt. cu o ea sau cu partizanii laboratoarelor de chimie din licee, nu contează.
iar din zilele astea, well, some pictures to come. stay tuned.
deci, mâine chiar am de gând să mă duc în barock cu un cotoi să beau o bere. neagră. sau ceva alcoolic. am speriat-o pe tipa de-acolo, de fiecare dată când mă aşez la masă, n-o scot din limonăzi, ciocolăţi calde şi, mai nou, the dreadful schlossgold.
şi, ho, că mai scriu şi mâine.
p.s. - alanişilor, uite aici seria aia de cărţi pentru care-am deranjat nişte omini aseară, prin sebeş.
