giulius are nevoie de noi.

pentru că, în afară de o ditamai eclipsa solară, de un embargo arăbesc de petrol şi de despărţirea trupei "the doors", nimic notabil nu începea în lume la ora aia, prin vara lui '73 se năştea, timid, giulius constantinescu. datorită acestui fapt, oraşul său de baştină, cernavodă, a devenit între timp un loc vizitat de sute de mii, ce zic eu, milioane de oameni din ţară şi de peste hotare, care îi mulţumesc în gând lui giulius că a pus oraşul ăsta pe hartă, altfel ocoleau tocmai prin drajna, feteşti sau giurgeni - vadu oii.

de acord, poate că acest post ar fi fost mai nimerit de ziua lui, dar ce vreau eu de fapt să spun este că nu poţi să citeşti un asemenea articol şi să te prefaci că nu-ţi pasă. dragă giulius. tu nu munceşti cu apartamente, nici cu muieri, şi nici măcar cu maşini. tu munceşti cu scrisul, fie el de mână, de picior sau de camionagiu. aşa că doresc a-ţi ilustra cum arată lucrurile din lumina asta.

iată cam cum s-au descurcat şi alţi scriitori, în timpul propriilor crize ale vârstei mijlocii: shakespeare a întârziat-o oleacă, aşa era pe vremea aia, şi a scris "the tempest" şi "the winter's tale", hemingway a băgat-o pe-aia cu "for whom the bell tolls" (vezi că mai ai vreo doi-trei ani), mark twain a publicat "mark twain's (burlesque) autobiography and first romance" (cică era ficţiune, auzi), iar oscar wilde a trântit un "the portrait of dorian gray" de nici acum nu ştii pe ce lume eşti, după ce-l termini de citit.

adevărul e că dante şi dostoievski au fost singurii mai normali în perioada aia: primul a scris nişte aberaţii despre cum bănănăia el printr-o pădure întunecată, n-ajunsese la filosofia de viaţă a divinei comedii; iar al doilea probabil c-a băut de-a rupt şi de-aia n-a scris aproape nimic.

a, tre' să vin cu o concluzie!

.. da, giulius, ai un ghinion incredibil, dar sper că nu la fel de incredibil ca al lui boris vian. mai vorbim la anu'.