între timp, am terminat liceul, m-am mutat la bucureşti şi mi-am făcut blog. (nişte decizii discutabile, dar o luptă-i viaţa, deci te luptă, cu dragoste de ea, cu dor.)
şi totuşi,
cam cât de idiot pot să fiu?
acum vreo 10 zile am stabilit eu cu mânuţa mea un deadline pentru seara asta, am primit ok-ul pe el, după care, acum 4-5 zile mi-am luat bilet la ana vidovic tot pentru seara asta, după care am fost foarte fericit, după care a venit ziua de azi, în care am avut o după-amiază neprevăzută, după care m-am apucat de nişte tâmpenii spălătoare de creieri, după care, în sfârşit, am reuşit să mă apuc şi de ce-mi trebuie pentru deadline, că normal că l-am lăsat pe ultimul moment, după care m-am uitat la ceas şi mi-am dat seama că ANA VIDOVIC A-NCEPUT SĂ CÂNTE DE O ORĂ ŞI JUMĂTATE.
biletul cu cel mai bun loc din sală este în momentul de faţă în torpedoul maşinii mele, la 2 minute distanţă.
vreau să mă-mpuşte careva în picior, să mă doară, să simt.
***
what do we want? procrastination! when do we want it? .. next week.
acuma, cât îs plin de draci, mă gândesc la chestii imediate.
de exemplu, habar n-am cum să împart blogul pe căprării ca să arate cum vreau eu. am stat câteva ore pe net, am găsit vreo două variante de "lookalikes", dar mai bine lăsaţi, se simte "carnea" din hamburgerii de la mcdonalds. şi nici nu-i mişto să învăţ css/html, eu exist pentru scopuri mai puţin concrete, cum ar fi, să ratez concerte. mai mult decât atât, român neaoş fiind, am ajuns direct la concluzia că nici nu e cazul să-l mai împart pe căprării. pot foarte bine şi fără! că doară nu dau turcii, ce atâta graaabă.. şi, deci, aşa rămâne până o veni o fană css-istă sau html-istă să-mi dea mură-n gură şi să-mi zică: "uite, poftim, după cum l-ai vrut, aşa-l ai! pentru tine e tot, asta-i pohta ce-ai pohtit, acum fă ce vrei cu mine!" singura problemă cu scenariul ăsta e că am prea multe groupies care ştiu css şi html, dar nu e nici una care să ştie cât costă o pereche de blugi cu ştrasuri de la zara. şi, la notorietatea de care mă bucur în ultimul timp (scribd nu-i pentru oricine), e jenant să nu am vreo 3-4 animăluţe de-astea pe lângă casă. măcar să le cresc pentru carne şi după aia le vând, promit.
revenind, că nu-i vreme bună de laude când ana vidovic probabil încă zdrăngăne-n zongură, cred că-mi stabilesc, măcar pe următoarele câteva săptămâni, un top 3 chestii cu ce am de făcut. ce nu intră-n top 3, nu există. şi gata.
acuma, dacă mi-a venit zeiţa în sufragerie şi io n-am putut să intru-n casă că m-am încuiat ca ultimul retardat pe balcon, m-am uitat pe net unde mai cântă prin vecini. să mă amăgesc şi să-mi mai treacă din adrenalina asta negativă care tocmai mi-a zburat 5 ani din viaţă.
următorul concert al anei vidovic prin europa de anul ăsta are să fie-n slovacia, pe 13 aprilie, dar n-am să fiu acolo pentru că la mulţi ani, mamă!
următorul următorul concert al anei vidovic prin europa de anul ăsta are să fie-n germania, pe 15 mai, când probabil că am să mănânc chetră şî gniîsîp vreo lună ca să ajung acolo.
că la alea de mai încolo din scoţia nu cred că ajung, sau mai ştii, dacă mănânc chetră şî nîsîp începând de acum, poate ajung să-mi iau şi kilt.
în rest, anu' ăsta cântă numa' prin brazilii, canade, state, paraguayuri şi columbii.
bat câmpii.
ca ironia să fie completă ca o armă cu singularitate în punct, scriu acum într-o pauză de la deadline, pe care puteam foarte bine să-l pun, ÎN PAŞTELE MĂ-SII, mâine seară. pentru că, bineînţeles, acum îmi este clar şi că nu termin de lucru în seara asta.
a! dacă-mi dă careva înregistrări de la sala radio sau poze cu el/ea şi cu ana vidovic, mai întâi îl/o pup pe frunte, mă înclin cu deosebit respect în faţa unui astfel de exemplu de sadism suprem, după care îi crăp capul cu o chitară, dar nu înainte să-i cânt 2 ore non-stop "knockin' on heaven's door". nu e un avertisment, nu e o ameninţare, nu e o promisiune - e o simplă stare de fapt.
