so.
o zi de măsurat, nu glumă. atât prin lungimea ei - aproximativ 108 ore, cu tot cu alea 16 dormite; cât şi prin magnitudinea ei - cam 2 kilograme date jos din epicentru. aşa-ncepe şi primăvara, de altfel.
ziua în care încep să-mi adun şi să-mi completez actele pentru plecat în maroc (da, m-am cam hotărât la maroc), poate la toamnă sau poate la anu'. sper să iasă bine şi să nu uit nimic din cele 43 de documente pe care le am de pus la dosar. (cred că birocraţia a fost inventată special ca să le facem noi treaba mamelucilor ăstora de la serviciile secrete.)
ziua în care m-am uitat, pentru prima dată pe semestrul ăsta, la syllabi, readers şi toate minunăţiile de la şcoală pe care nimeni nu le spune-n româneşte pentru că acolo suntem în limba engleză până ieşim pe poartă şi aterizăm în bibliotecă (a' cu copacul, din cişmigiu), unde gâlgâie neaoşismul cultural în noi. de luni mergem serios la cursuri, că nu se mai poate.
ziua în care mi-a venit de zece ori să mă bărbieresc şi să mă tund, dar nu. arăt în continuare sălbatic. să văd cât mă ţine, niciodată n-am avut barba aşa de lungă. am să negociez contondent cu orice bâzâietoare electrică are să-mi intre-n graţii.
ziua în care am zis "nu" unor chestii pe care, în orice alte circumstanţe, le-aş fi aprobat foarte pozitiv. asta este, mă educ din extreme, că altfel controlez nuanţele până le ia dracu'.
ziua în care mi-am făcut ordine aproape complet în programul de lucru cu publicul şi în ce-am de făcut cu firma pe următoarele câteva săptămâni. e mişto, începi cu o chestie mică, singulară şi punctuală şi ajungi să restructurezi punţile de la u.s.s. enterprise.
ziua în care am ajuns la concluzia că bicicleta aia a mea nu se recondiţionează singură; cum, de altfel, am exagerat cu imobilitatea până la sictir. se apropie vremea bună şi turele lungi, rar am să mai stau pe-acasă.
ziua în care am fost agăţat la radio de un prim concurs, evident, cultural. după abia o săptămână de la inaugurarea naturii urbane (încetaţi cu aplauzele, că nu mă mai auziţi), îi am pe 8 martie în studio pe băieţii de la teatrul joint. şi oamenii ăştia nu vin desculţi, ci să dea o invitaţie de 2 persoane la spectacolul de pe 9 martie, "eva reloaded". care vreţi la piesă, intraţi aici-şa. poate ne vedem în sală.
şi, în sfârşit, ziua în care mi-am dat seama că sunt ultimul idiot de pe planetă dacă nu mă apuc de muzică aşa cum îmi place şi aşa cum vreau. stau liniile melodice şi textele şi ideile de concerte şi de videoclipuri grămezi-grămezi într-un fişier. nu există aşa ceva. am de reparat o chitară, de găsit nişte oameni şi de găsit un loc.
de dormit, am să dorm abia mâine, cine ştie peste câte zile o fi.
p.s. titlul şi primul rând sunt de aici. n-aţi văzut spectacolul, vedeţi-l.
