aţi fost vreodată la un concert de muzică experimentală?*

dacă da, atunci avem să ne-nţelegem de minune.

io îs absolut fascinat de ce se-ntâmplă acolo. începând de la loc, oameni, tot.

în primul rând, locul de desfăşurare a unui astfel de concert este pe atât de experimental precum e şi muzica. într-o "sală de lectură", într-o ceainărie (ştiu, numai locuri de hipsteri până acum - nu-i nimic, aşa se dresează!), în scara blocului ("steaua sus răsare" e un nesfârşit experiment, an de an), în sufragerie, în curte, pe deal, la piaţă, pe bloc, la subsol.. în sfârşit, oriunde poţi întreprinde o muzică despre care oamenii care s-ar trezi public involuntar ar spune: "uite, ce frumos, au găsit nişte instrumente şi s-au apucat să le repare!"

oamenii de pe scenă sunt în transă. fiecare-n lumea lui. multă vreme am crezut că sunt figuri de ceară, pentru că mi se părea că sunt nemişcaţi. e drept, şi lumina era difuză, şi locul meu era nu foarte bun. dar nu, oamenii ăia chiar cântă acolo. fără fiţe, fără ieşiri la scenă, fără tertipuri de show.

publicul de la un concert de muzică experimentală nu diferă foarte mult de ăla care merge la un concert de rock sau la un dvd cu muzică house.

întotdeauna are să fie ăla care "simte muzica" şi, mai grav, simte că trebuie să arate asta: se clatină în ritmul din capul lui, închide ochii, dă din mâini, i se pare că există o comunicare du-tevino cu scena. e mişto să stai pe lângă tipul ăsta de oameni la concerte: poţi să le faci ce vrei tu, fără ca ei să se prindă. partea nasoală e că, din când în când, se trezeşte din transă şi are câte un impuls să-l încurajeze cu afirmaţii tacite pe nefericitul de lângă el. în cazul ăsta, nefericitul fiind tu.

mai e cel care a venit să se simtă bine. ăsta e un fel de "santa claus on prozac, in las vegas, getting laid". n-ai cum să-i strici cheful, dar ţi-l strică el ţie prin propria-i existenţă: no one can be that jolly and happy and get away with it. sigur trebuie să-i fi murit vreo rudă, o dată, la un moment dat; aşa că e bine să-i aminteşti de asta în cuvinte ilustrative - bonus: întreabă-l cum a murit ruda respectivă, ca după aia să clatini din cap în semn de "înţeleg", să te holbezi la el plin de compătimire şi să-i spui rar şi citeţ: "vezi şi tu, ai grijă.."

antonimul ăstuia de mai sus este ăla îndurerat şi trist. nu contează că e concert de cântece pentru copii sau că se împarte ecstasy în linguriţe de dulceaţă, el e doborât şi disperat, apatic şi nefericit şi a venit la concert ca să nu stea singur acasă şi.. dar nici nu vreau să mă gândesc. ei, în cazul ăsta nu e frumos să faci mişto de răul omului, că poate chiar are un motiv întemeiat să fie aşa. pur şi simplu iei un obiect contondent şi-i crăpi capul, rapid şi fără dureri. are să-ţi mulţumească printre ultimele suflări.

nelipsit e şi ăla pe care nu-l atinge muzica, pentru că el stă în spate şi are cu totul şi cu totul altă treabă; dar s-a gândit că ar fi o chestie mişto şi apreciată de mase dacă ar veni acolo să şi-o facă. indiferent că înalţă o casă din beţe de chibrit, vorbeşte "de afaceri" cu nişte oameni (care-s prea politicoşi să-i tragă una-ntre felinare, să tacă odată) sau îşi repară maşina, acest individ este, în general, extras din contextul general şi, ca atare, nimeni nu-i va duce lipsa dacă te hotărăşti să-i curmi suferinţa de a fi el însuşi.

ăia care întârzie la concert sunt o specie aparte. dacă e vorba de o muzică normală, ştiu ce-au de făcut din momentul în care intră pe poartă sau pe uşă: grăbiţi, spăşiţi dar fermi, sau poate enervaţi că n-au întârziat din cauza lor, dom'le!, se înghesuie cu paşi repezi şi mici spre locurile lor, unde rămân într-o stare de letargie câteva minute bune, ca să uite lumea de ei c-au întârziat şi să se integreze mai bine în peisaj. după care se fac pulbere.

ei, dacă e vorba de întârziaţi la muzică experimentală, e un spectacol total să-i vezi cum îşi fac intrarea. sunt îmbrăcaţi zdravăn, cu geacă, fular şi căciulă (unii chiar şi vara, vă ştiţi voi care sunteţi), iar asta era în regulă înainte de concert, când toţi eram îmbrăcaţi; acum suntem dezbrăcaţi şi ei sunt intruşii. aşa e bine să-i faci să se simtă: ca nişte intruşi. am văzut astfel de intruşi la concertul avant'n'gard de săptămâna trecută. nişte exemplare superbe. unul mi-a atras atenţia în special: deschide hotărât uşa şi înţepeneşte pe la jumătate, aruncând un ochi în sală. rămâne în prag, se uită stană de piatră din crăpătura uşii şi se gândeşte cu ochii mari: "oare am întârziat? nu, că încă îşi acordează instrumentele. .. da' de ce nu mişcă nimeni în public? ăştia cântă? a început?? şi ce fac acum? dacă intru, e nasol.. da' poate că n-au început, totuşi.." (aici bagă capul înăuntru şi-ncepe să şi-l rotească în toate direcţiile) "ia, că-l ştiu pe ăla care stă acolo, să-l sun să-l întreb." şi se retrage, închizând cu grijă uşa, să nu deranjeze. peste nici 20 de secunde, un telefon începe să sune fix în faţa mea. şi, de-acolo, restul e un experiment repetat..

***

în neţărmurita mea mărinimie, vă dau prilejul să faceţi parte dintr-un astfel de public. drept pentru care mai fac un concurs - ştiu, asta doriţi cu toţii: am de dat o invitaţie de 2 persoane la concertul formaţiei instrumental-vocale avant'n'gard de pe 24 martie din art jazz**. ce trebuie să faceţi: intraţi frumuşel pe pagina de facebook a emisiunii şi lăsaţi la ultimul update un comentariu scurt, dar cuprinzător, în care compuneţi de la voi din cap o strofă (4 versuri, nu vă întindeţi) pe care aţi dori s-o auziţi cântată de avant'n'gard. ei au să aleagă strofa câştigătoare şi, cine ştie, poate chiar pe 24 martie aveţi s-o auziţi cântată. concursul se încheie pe 23 martie!

de amintit că formaţia vocal-instrumentală avant'n'gard cântă mâine, miercuri, în studio la natura urbană - aşa că-i puteţi vedea şi auzi mult mai devreme. totuşi, pentru autografe pe keffiyeh-uri, cămăşuţe roz şi converşi, duceţi-vă-n art jazz.

*post publicitar, plătit cu mulţumiri.
**(pentru cei care au nimerit întâmplător aici, din blogrollul unui anume individ care şi-a serbat ieri 4 ani de blog la mama dracului, în pennsylvania - să ne mai scrii! -, art jazz e un loc foarte mişto, iar intrarea vine pe colţ cu galeriile orizont, din centru, de pe magheru/bălcescu. adică buricul târgului bucureştilor.)