am chef sa fiu concis.
despre indivizi. exista indivizi carora le place sa se imbrace in piele. unii dintre ei nu au resursele financiare necesare pentru a-si cumpara articole vestimentare din piele. pentru asta s-au inventat inlocuitorii (vinilinul, spre exemplu). exista doua feluri de indivizi care se imbraca in vinilin: cei care nu au bani pentru piele si cei care au bani, dar cumpara totusi vinilin. primii sunt cei care ar da orice sa aiba piele adevarata, dar sunt nevoitsi sa accepte vinilinul. desigur, nimeni nu-i sileste sa-si cumpere haine din vinilin, dar ei o fac. din frustrare, din amagire, din invidie, din dorintsa de a fi imbracatsi de fapt in piele, o fac. si ajung la un moment dat la impresia ca poarta piele. indivizii care au banii necesari pentru piele si-si cumpara vinilin sunt pur si simplu zgarcitsi. considera ca se pot imbraca in vinilin si pot pune si ceva bani deoparte, pentru alte chestii de vinilin. si unii, si altsii se bazeaza pe faptul ca poate nu se observa diferentsa. si unii, si altsii au un dinte impotriva celor care poarta piele, se considera nedreptatsitsi, sunt vesnic iritatsi si au un stil repezit si brusc de a reactsiona, intolerantsa lor neavand nici un criteriu. si-atat despre indivizi.
despre material. exista piele si exista vinilin. pielea este genuina, rezistenta, fina sau dura, oricum reala, are un miros aparte, confera autenticitate. vinilinul e un surogat ieftin, miroase de la o posta a sintetic, se botseste, se deterioreaza extrem de usor, vesnic vehement, scrie pe el kitsch cu litere de-o schioapa, e fals de sus pana jos.
despre perceptsii. exista perceptsia despre piele si perceptsia despre vinilin. ideal ar fi sa se poata face distinctsia intre materiale, dar mai ales intre indivizii care le poarta. o mica intretaiere: indivizii care merita sa poarte piele se impart in doua: cei care au si cei care nu au banii necesari. cei cu bani poarta piele, cei fara bani nu poarta vinilin. indivizii care poarta vinilin o fac indiferent de situatsia materiala.
.. si mai exista ceea ce se cheama terorism infantil, dar asta e cu totul alta poveste. dixit.
despre. despre. despre despre despre. despre ce vretsi voi. despre despre. despre despre si despre despre. si despre. despre.
si zac
in pielea mea de drac.
am o usoara figura de tolomac
cand sunt prins cu matsa-n sac.
si zac.
napolitane vrac.
zac.
n-am purtat niciodata un frac.
vreau un bac
care sa ma duca departe pe dunare
si-o pluta
care sa aiba un catarg nu prea inalt si pe catarg sa fie catsarata o vie si via sa aiba struguri.
de fapt, doar un ciorchine. mare. mare-mare.
mare de tot. si copt.
oac oac.
who, me?
liniste. s-a terminat.
uimitor cum poate sa se prezinte un cuvant ca "despre". daca-l scrii de foarte multe ori, daca-l vezi scris de multe ori unul dupa altul, sau unul sub altul, in sfarsit, doar el.. incepi sa crezi ca nu mai esti roman. isi pierde intselesul, vezi "d"-ul si "espr"-ul si "e"-ul de la coada, itsi vine sa-l pronuntsi, te vezi schimonosindu-te pentru a-l pronuntsa exagerat, vezi "p"-ul ala cum itsi sare-n ochi, tsi se pare ca e ciudat, ca alinierea aia de caractere te usuca, te gandesti cum de s-a inventat un asa cuvant, de ce cu sunetele alea, de ce in exact aceasta succesiune, cum de literele arata exact asa cum arata.. orice raspuns, oricat de simplu si de clar ar fi, ar fi pe data supus indoielii si banuielii.. dar daca nu-i asa? e ca un fel de agurida, itsi vine sa zici "asssppprrru".. fascinant. imi place despre despre. ma face sa ma gandesc la grecia, la maslini, la insule, la soare, la vin rosu, la ruine, la apa, la portocale, la cearsafurile alea pe care le purtau elinii pe toate vasele alea ale lor. de ce, habar n-am. dar e fascinant. de ce ce? de ce ma gandesc, de-aia. nu de ce purtau elinii cearsafurile alea. asa.
chiar stau si ma-ntreb: la ce dracu` ma tot strofoc? de ce nu las toate balta? evadez. cat de curand. aaaaaaa-cusica. gata. nu mai e mult. heh. abia astept.
e racoare si-mi place. un sentiment al dracului de tonifiant. a rasarit soarele si nu vad urma de nor. parca nici nu mi-e atat de somn. azi am sa hoinaresc. prin bucuresti si prin mine. fiecare pas pe care-am sa-l fac are sa fie pentru mine. am sa merg pe fiecare circumvolutsie pe care-o am si-am sa-mi dau seama ca de fapt merg pe strada. are sa-mi placa praful si-am sa clipesc cat mai rar.
una dintre cele mai grele chestii pe care tre' să le fac dimineaţa este să ajung acasă după încă o noapte de nesomn. mi se pare un chin inutil. la urma-urmei, de aia s-a inventat teleportarea, de-aia avem computer, one for beam up, engage (fiind mai fraged, n-am prins perioada de scotty, beam me up).
are să vină vara. direct şi fără fasoane. are "să-şi intre în drepturi" (cum zic purtătorii cuvântului inmh-ului) în doi timpi şi trei mişcări şi-am să mă trezesc brusc transpirat, mirat, încăldurit şi oarecum în degringolada aia temporară de la începutul fiecărei veri.
de fiecare dată când mă uit pe fereastră la cer îmi vine să cred că văd pescăruşi. sau că ar trebui să văd. sau că au să treacă pe-acolo cât de curând.
dacă ar fi să pun laolaltă două dintre influenţele care mă încearcă atunci când mă gândesc la marea de vară, alea ar fi marquez + hemingway. nu ştiu.. probabil că visul meu de-o viaţă ar fi să mă întâlnesc cu erendira. şi bunica ei să-şi fi zburat creierii de câţiva ani.
"what did you just say!?" "ah, forget about it, it`s morning.." yeah, so!? where did this idea come from? oh, you know, it`s morning, so i get to be forgiven because stupid things just pop out of my mouth.. no! this is not the idiotic-tourette-syndrom-that-just-got-worse period of the day, you don`t get free shots! if it`s morning (sleepless night or not) and you know that you might slip out some imbecile and offending sentences then you should keep your mouth shut. and you should use your brain (yeah, even if it`s morning) to filter whatever you want to say. it`s that simple.
.. ii placea sa cante. chiar simtsea spatsiul gol al lautei, il simtsea presandu-i ficatul si interiorul antebratsului drept, degetele mainii drepte schitsara o ciupire de corzi iar palma stanga apuca involuntar un gat de lauta invizibila. inchise din nou ochii. nu-si amintea mare lucru, doar extremele senzoriale. un soare aflat chiar sub frunte il orbea. deschise ochii la loc, macar asa putea sa distinga firele de praf ce i se asezau pe fatsa. incerca sa-si dea ochii peste cap, in sperantsa ca va visa un nor, o ploaie, un deal verde, o padure rece si umeda, muschiul de pe radacinile copacilor, fasaitul apei.. i se facu brusc dor de casa. isi amintea doar iarba si muntsii de-acolo. stranse din pumni si se ridica in capul oaselor, miscare ce facu tot praful sa i se scurga pe spate si pe piept. miji ochii. incepu sa-si desfaca legaturile de la zale. falangele umflate nu-l mai dureau de mult, in schimb nu reusea deloc sa simta curelele intre degete. isi linse buzele si imediat isi trase limba inapoi, inspirand aer pe gura cu buzele stranse. il usturau ingrozitor. chirci degetele pe legaturi, isi tsinu respiratsia si trase. intsepeni asa cateva momente, dupa care incepu sa tuseasca. transpira brusc. se ridica in genunchi.. simtsea ca picioarele il ascultau. tsinand coatele lipite de trup incerca sa se ridice.. picioarele incepura sa-i tremure. se apleca in fatsa, apoi se ridica incet. batu usor din picioare, pentru a vedea daca se poate baza pe ele. se mintsea ca are prea mult praf pe el. rase. i se facu somn. simtsi nevoia sa cada lat si sa doarma, insa stia ca nu avea sa se mai trezeasca.
un tsunami azuriu, stralucitor se ridica deasupra intregii creste. nu se misca nici o picatura din el, parca ar fi fost sculptat in bazalt.
ce stiu, ce-am invatsat, ce pot sa zic despre, ce-i in capul meu, ce gandesc.
introspectsiile sunt intotdeauna subiective. outrospectsiile sunt si mai subiective.
truismele sunt nedorite, dar daca te limitezi la atat esti in regula.
la sedintsele partidului comunist dintr-un orasel rus oarecare, tovarasul itsic lua de fiecare data cuvantul si cand il primea tsinea sa afirme cu tarie ca este de acord cu cei care vorbisera inaintea sa, dupa care se aseza la loc. asta pana cand presedintele local al partidului, plictisit de luarile de cuvant ale tovarasului itsic, il intreaba:
- tovarase, dumneata n-ai o parere proprie despre ce se intampla aici?
la care itsic raspunde dupa un moment de gandire:
- ba da, tovarase, am, cum sa nu.. dar tsin sa va spun ca nu sunt de acord cu ea!
vreau sa dorm si sa nu ma mai opresc. sa-mi dorm viatsa inapoi, si sa ma trezesc in aceeasi secunda a varstei mele in epoca de piatra. aceiasi oameni, alta planeta.
pe un canal numit axn e o emisiune care se cheama survivor. am impresia ca se desfasoara pe durata unei luni.. stau si ma intreb ce s-ar intampla daca s-ar desfasura pe durata unui an. si mi-ar placea sa vad o chestie facuta dupa aceeasi idee, dar cu o mica diferentsa: fiecare pentru el. prea a fost violata orice idee de-a lui platon si socrate.
un motiv pentru care omul este definit ca fiind un animal social este ca simte nevoia de afirmare, confirmare si apreciere din partea societatsii. vrea sa se laude, sa fie laudat, crezut, apreciat. orgoliu, mandrie, multsumire, incredere de sine. semnale cu plus venite din societate. sistem de referintsa "intreaba publicul". intotdeauna o autoevaluare efectuata corect surclaseaza o evaluare exterioara. ironie: incapacitatea autoevaluarii -> neincrederea in sine-> cerut parere din afara -> primit parere pozitiva din afara -> incredere in sine -> abandonarea ideii de autoevaluare. daca parerea este negativa atunci neincrederea in sine se accentueaza si autoevaluarea apare ca ceva inutil in atare situatsie. grosso-modo, cam asa arata. e un cerc vicios din care nu prea potsi sa scapi daca toate elementele sunt batute in cuie, iar ideea de din afara e cam aceeasi tot timpul.
morpheus: do you believe in fate, neo?
neo: no.
morpheus: why not?
neo: because i don`t like the idea that i`m not in control of my own life.
descartes, alternantsa vis-realitate, conceptul de brain-in-a-vat. toate astea induc o oarecare stare de nesigurantsa, rezultata din lipsa totala a constiintsei exteriorului. nu exista nici un fel de garantsie in ceea ce priveste informatsia perceputa iar ciupituri de control nu exista.
