si zac
in pielea mea de drac.
am o usoara figura de tolomac
cand sunt prins cu matsa-n sac.
si zac.
napolitane vrac.
zac.
n-am purtat niciodata un frac.
vreau un bac
care sa ma duca departe pe dunare
si-o pluta
care sa aiba un catarg nu prea inalt si pe catarg sa fie catsarata o vie si via sa aiba struguri.
de fapt, doar un ciorchine. mare. mare-mare.
mare de tot. si copt.
oac oac.
who, me?
liniste. s-a terminat.
uimitor cum poate sa se prezinte un cuvant ca "despre". daca-l scrii de foarte multe ori, daca-l vezi scris de multe ori unul dupa altul, sau unul sub altul, in sfarsit, doar el.. incepi sa crezi ca nu mai esti roman. isi pierde intselesul, vezi "d"-ul si "espr"-ul si "e"-ul de la coada, itsi vine sa-l pronuntsi, te vezi schimonosindu-te pentru a-l pronuntsa exagerat, vezi "p"-ul ala cum itsi sare-n ochi, tsi se pare ca e ciudat, ca alinierea aia de caractere te usuca, te gandesti cum de s-a inventat un asa cuvant, de ce cu sunetele alea, de ce in exact aceasta succesiune, cum de literele arata exact asa cum arata.. orice raspuns, oricat de simplu si de clar ar fi, ar fi pe data supus indoielii si banuielii.. dar daca nu-i asa? e ca un fel de agurida, itsi vine sa zici "asssppprrru".. fascinant. imi place despre despre. ma face sa ma gandesc la grecia, la maslini, la insule, la soare, la vin rosu, la ruine, la apa, la portocale, la cearsafurile alea pe care le purtau elinii pe toate vasele alea ale lor. de ce, habar n-am. dar e fascinant. de ce ce? de ce ma gandesc, de-aia. nu de ce purtau elinii cearsafurile alea. asa.
chiar stau si ma-ntreb: la ce dracu` ma tot strofoc? de ce nu las toate balta? evadez. cat de curand. aaaaaaa-cusica. gata. nu mai e mult. heh. abia astept.
