Thursday, March 03, 2005

growing tall.

ce stiu, ce-am invatsat, ce pot sa zic despre, ce-i in capul meu, ce gandesc.

introspectsiile sunt intotdeauna subiective. outrospectsiile sunt si mai subiective.

truismele sunt nedorite, dar daca te limitezi la atat esti in regula.

la sedintsele partidului comunist dintr-un orasel rus oarecare, tovarasul itsic lua de fiecare data cuvantul si cand il primea tsinea sa afirme cu tarie ca este de acord cu cei care vorbisera inaintea sa, dupa care se aseza la loc. asta pana cand presedintele local al partidului, plictisit de luarile de cuvant ale tovarasului itsic, il intreaba:

- tovarase, dumneata n-ai o parere proprie despre ce se intampla aici?

la care itsic raspunde dupa un moment de gandire:

- ba da, tovarase, am, cum sa nu.. dar tsin sa va spun ca nu sunt de acord cu ea!


vreau sa dorm si sa nu ma mai opresc. sa-mi dorm viatsa inapoi, si sa ma trezesc in aceeasi secunda a varstei mele in epoca de piatra. aceiasi oameni, alta planeta.

pe un canal numit axn e o emisiune care se cheama survivor. am impresia ca se desfasoara pe durata unei luni.. stau si ma intreb ce s-ar intampla daca s-ar desfasura pe durata unui an. si mi-ar placea sa vad o chestie facuta dupa aceeasi idee, dar cu o mica diferentsa: fiecare pentru el. prea a fost violata orice idee de-a lui platon si socrate.

un motiv pentru care omul este definit ca fiind un animal social este ca simte nevoia de afirmare, confirmare si apreciere din partea societatsii. vrea sa se laude, sa fie laudat, crezut, apreciat. orgoliu, mandrie, multsumire, incredere de sine. semnale cu plus venite din societate. sistem de referintsa "intreaba publicul". intotdeauna o autoevaluare efectuata corect surclaseaza o evaluare exterioara. ironie: incapacitatea autoevaluarii -> neincrederea in sine-> cerut parere din afara -> primit parere pozitiva din afara -> incredere in sine -> abandonarea ideii de autoevaluare. daca parerea este negativa atunci neincrederea in sine se accentueaza si autoevaluarea apare ca ceva inutil in atare situatsie. grosso-modo, cam asa arata. e un cerc vicios din care nu prea potsi sa scapi daca toate elementele sunt batute in cuie, iar ideea de din afara e cam aceeasi tot timpul.

morpheus: do you believe in fate, neo?
neo: no.
morpheus: why not?
neo: because i don`t like the idea that i`m not in control of my own life.

descartes, alternantsa vis-realitate, conceptul de brain-in-a-vat. toate astea induc o oarecare stare de nesigurantsa, rezultata din lipsa totala a constiintsei exteriorului. nu exista nici un fel de garantsie in ceea ce priveste informatsia perceputa iar ciupituri de control nu exista.