Wednesday, February 23, 2005

impresii

"please raise your right hand.. do you swear to tell the truth, the whole truth and nothing but the truth, so help you god?"

"i do."

cred ca mi-am gresit vocatsia. as fi putut sa ma fac avocat.

(sau fotbalist!! urlu.)

(sau actor!!! urlu.)

(sau cantarets de rock!! urlu.)


fapt e ca am invatsat sa mor. mor cam des, in ultima vreme. sunt mortsi usoare, mortsi indiferente, mortsi grele, chinuitoare, si mai sunt si niste mortsi de-tsi vine sa-tsi iei campii, pe-alea chiar nu le vrei. sa invii e mai usor, oarecum. e chiar o placere. simtsi cum oasele tsi se incheaga, itsi apar tendoane, muschi striatsi, tsesuturi, vase, organe, inima, bataie.. iar cand incepe sa functsioneze totul, tragi aer adanc in piept si te pregatesti fericit de urmatoarea moarte, sperand ca esti nemuritor. iar chestia aia cu scanteia vietsii e oarecum depasita. de la primele semne de inviere apar scantei.. mai intai rare, apoi din ce in ce mai multe, jerbe albe si galbene de scantei, zece mii, un milion, treizeci de miliarde.. iar cand alveolele pulmonare se umplu cu aer toate scanteile se transforma intr-un camp bleu, usor impaienjenit.. ca si cum ai privi printr-o fereastra un cer senin dupa ploaie.

nu-mi place sa mor si nu-mi place sa fiu mort. trebuie sa ascund asta tot timpul, mi-e rusine ca sunt mort, imi tarasc zdrentsele energetice ca pe giulgiu. e o incruntare generala, totsi trec cu privirile prin spectrul de mine zicand: uite, a murit!

momentul mortsii: imobilitate faciala, privire fixa, colaps atmosferic. simt ca pleoapele sunt inchise de aer.. aerul ma face zob, ma termina, ma striveste. parca zece tasatoare de asfalt ar trece peste ochii mei. cand mor ma scufund in smoala lichida. cand sunt mort mi-e frig. ma strang tot in atrii si ventricule si astept sa ma descompun. extremele duc la socul termic, care e prea mare, devin casant. ma sfaram si reusesc sa ma descompun mai repede.

in pauzele dintre mortsi reusesc sa fiu oarecum viu. si cateodata ma apuca momente de meditatsie. astfel de momente sunt bune pentru un singur lucru: concluziile la care ajung in urma lor ma ajuta sa lungesc pauzele. timpul care trece de la o moarte la alta se mareste. poate asta-i secretul nemuririi. poate am sa ajung sa prind o pauza plina de viatsa pentru totdeauna. trebuie doar sa ajung la concluzia potrivita.