"tu cine mai esti?" ridica ea ochii, mirata.
el se misca inspre ea, o aratare suie, prafuita, cu ochii dusi in fundul capului, cu obrazul napadit de licheni castanii.. soare si pamant. se lasa in genunchi si apoi se intinse cat era de lung, cu fatsa in jos. ea ramase impietrita. peste cateva secunde, se repezi la el si incerca sa-l intoarca. el dormea.
de fiecare data cand ma gandesc la cuvantul "iarna" imi vine in minte o imagine.. e noapte, e pe un drum dintr-un sat, ninge (fulgi mari).. o sanie trece.. se vad doar haine de iarna si fesuri, inghesuite in ea.. imi imaginez nasurile inrosite de frig, ochii mijitsi din cauza ninsorii, ghicesc cozonacii, sarmalele, soriciul de-acasa.. aud zurgalaii care-s agatsatsi de capestrele cailor.. si.. oarecum, ma simt acasa.
planset desperat. scrasnit de dintsi. urlet hohotit. par smuls din cap. batea cu pumnii in spatele lui, el dormea. ii zdrobea mana intre ale ei, incerca sa-l urneasca.. nimic. se linisti brusc, se sterse pe fatsa si se uita in jur. lua o pietricica si i-o puse pe cap, in spatele urechii, dupa care ii puse praf in par. avea o figura imobila, iar degetele ii tremurau ingrozitor. se duse apoi catre picioarele lui. il descaltsa si apoi ii rupse pantalonii pana la genunchi. dupa care se ridica, improsca praf cu piciorul pe omul ce dormea si pleca.
imi plac urmele avioanelor care se vad pe cer. stiu ca-s doar gazele reziduale ale kerosenului ars, dar ma simt oarecum "la inaltsime" cand ma uit la ele. cerul e un fel de loc de uitat. si de uitare.
aplauze, aplauze la scena deschisa, ovatsii. cocotsatsi pe marginea rapei stancoase, ea si el se schimonosesc ca niste draci. jos, in canionul proaspat despicat, rosu, sunt multsi spani, sunt umeri invelitsi in panza murdara si cranii pe care pielea pocneste. o viermuiala festiva. umbrele de sus se vad ascutsite. la un moment dat, o lacrima pica peste ei. canionul e inundat, spanii se agita, intra in panica, dispar prin cotloane si gauri iar dracii se prefac in rotocoale de carne, sfaraie, schimonoseala se transforma in zvarcolire. la sfarsit, ramane o unda nedefinita de ceatsa peste solul brun.. si cerul. a venit dimineatsa de dupa zi.
